NihongaNihonga (日本画, nihonga?) (tradus înlimba românăpictură în stil japonez) este un termen folosit pentru descrierea picturilor pictatemonocrom saupolicrom în conform convențiilor artistice tradiționale japoneze.
Termenul a fost introdus relativ recent (înera Meiji- 1868-1912) de către orientalistul americanErnest Francisco Fenollosa (1853-1908) și de discipolul său japonezKakuzō Okakura -aliasTenshin Okakura- (1863-1913)- pentru a distinge astfel de opere de artă de cele pictate în stil occidental (numiteyōga).
Nihonga se pictează pewashi,hârtia tradițională japoneză, sau peeginu (mătase) cu pensule.În cazul picturilor monocrome se foloseștesumi,cernealachinezească obținută prin amestecare defuningine culiant din os depește. Pentru pictura policromă se folosescpigmenți naturali, precumminerale, cochilii descoici,corale, și chiar pietre semiprețioase (malachit,azurit,vermilion etc.) Materialele sunt pulverizate în 16 categorii, de la foarte fin la mărimea granulelor denisip. Apa se folosește atât pentru pictura monocromă cât și pentru cea policromă, astfel făcând canihonga să fie un subgen alacuarelei.