Marie Jean Antoine Nicolas de Caritat,marchiz de Condorcet este unul dintre descendenții familieiCaritat. Familia Caritat era originară din localitateaCondorcet[18] dinDauphiné[19]
Marie Jean Antoine Nicolas de Caritat, marchiz de Condorcet s-a născut la17 septembrie1743, la Ribemont, înPicardie. Tatăl său a murit pe când era foarte tânăr. Mama sa, o femeie foarte credincioasă, l-a încredințat, pentru a fi educat,colegiului iezuit dinReims, apoi colegiuluide Navara[20], de laParis. Condorcet s-a distins repede prin capacitățile sale intelectuale. Primele sale distincții publice pe care le-a primit au fost lamatematici. La vârsta de 16 ani, capacitățile sale de analiză au fost remarcate deD'Alembert șiClairaut, și, în curând, a devenit elev al lui D'Alembert.
În anul1786, Nicolas de Condorcet a luat-o în căsătorie peSophie de Grouchy[21], sora viitoruluimareșalde Grouchy, el însuși cumnat al luide Cabanis.
Din1765 până în1774, Nicolas de Condorcet s-a concentrat îndeosebi în domeniul științelor. În anul1756, el și-a publicat prima lucrare de matematică, întitulatăEssai sur le calcul intégral[22], care a fost primită foarte favorabil, lansându-și cariera sa de matematician de renume. Acest eseu va fi doar începutul unei lungi serii de lucrări în domeniul matematicilor.În acest sens, Condorcet a devenit celebru prin modul cum a aplicat înastronomie rezultateleanalizei matematice.
De asemenea, Condorcet a studiatteoria probabilităților, ai cărei descoperitori au fostPascal șiFermat.A făcut cercetări pentru aplicarea practică a teoriei probabilităților la loterie și alte jocuri de hazard, precum și în probleme sociale, dezvoltate ulterior deLaplace.
În anul1772, a publicat din nou lucrări despre calculul integral, care au fost în mod unanim apreciate și considerate ca revoluționare în numeroase domenii. Puțin timp după aceea, s-a întâlnit și a legat o strânsă prietenie cu economistulTurgot, cel care va deveni administrator subLudovic al XV-lea (1772), apoi controlor general, subLudovic al XVI-lea (1774).
În1774 Nicolas de Condorcet a fost numit inspector general alMonedei[23] de cătreTurgot. De atunci, Condorcet și-a deplasat interesul de la matematici sprefilosofie și sprepolitică. În anii care au urmat, el a luat apărareadrepturilor omului, îndeosebi apărareadrepturilor femeilor[24],evreilor șinegrilor. A susținut ideile novatoare foarte recente, pe atunci, dinStatele Unite. A propus înFranța reforme politice, administrative și economice.
În1776, a fost demis din postul de controlor general. Condorcet a hotărât atunci să demisioneze din postul său de inspector general al Monedei, însă demisia sa nu a fost acceptată, el rămânând în acet post până în1791. Mai târziu, în1786, Condorcet va scrieLa Vie de M. Turgot[25].
Condorcet va îndeplini și alte funcții prestigioase: în1777, el a fost numit secretar alAcademiei de Științe, iar în anul1782, secretar alAcademiei Franceze.
Pagină de titlu a lucrăriiEssai sur l’application de l’analyse à la probabilité des décisions rendues à la pluralité des voix
În numeroase opere, (Essai sur l’application de l’analyse à la probabilité des décisions rendues à la pluralité des voix[26] -Essai sur la constitution et les fonctions des assemblées provinciales[27] -Sur les élections[28]), Condorcet se interesează de reprezentativitatea sistemelor de vot. El demonstrează că votul pluralist poate foarte bine să nu reprezinte dorințele alegătorilor îndată ce primul candidat nu primește mai mult de jumătate din numărul voturilor.
El propune propriul său sistem de vot,metoda Condorcet, chiar admițând că este puțin realizabilă la scară mare, și schimbă o corespondență foarte bogată cuJean-Charles de Borda, conceptorul unui alt sistem, cunoscut sub numele demetoda Borda.
Nicolas de Condorcet pune în evidență un neajuns în propriul său sistem de vot -paradoxul lui Condorcet - care dovedește imposibilitatea, în sistemul său, de a degaja cu certitudine o voință generală pornind de la suma voințelor individuale.Kenneth Arrow va dovedi, drept urmare, că această imposibilitate este inerentă oricărui sistem de vot:Teorema imposibilității lui Arrow.
În1786, Marchizul de Condorcet a lucrat din nou în domeniul matematicilor (calcul integral șiecuații diferențiale), arătând un nou mod de tratarea calculelor infinitezimale. Aceste lucrări nu au fost, însă, niciodată publicate. În1789, a publicatViața lui Voltaire[29], în care s-a dovedit tot atât de opus bisericii ca șiVoltaire. A publicat douăzeci și patru de articole despreanaliza matematică, înSuplimentul Enciclopediei luiDiderot șiD'Alembert.
În1789, cândRevoluția a izbucnit înFranța, Condorcet a avut un rol major, el, mare apărător al numeroaselor cauze liberale, care spera reconstruirea raționalistă a societății. După căderea Bastiliei (14 iulie1789), Condorcet a fost ales în Consiliul municipal alParisului, iar în1791, a fost ales reprezentant al Parisului în sânul Adunării Legislative[30], după ce a cerut stabilirea Republicii, devenind chiar secretarul Adunării. Este cuBrissotinii[31]. Adunarea a adoptat, pentru sistemul educativ al națiunii, structura pe care o propunea Condorcet: a introdus noțiunea fundamentală de laicitate a învățământului. A propus chiar și o schiță de constituție, pentru noua Franță. În afară de aceasta, Condorcet a luat partea activă a cauzei femeilor, pronunțându-se pentru dreptul de vot al femeilor, într-un articol publicat înJournal de la Société, în anul1789, și publicând, în1790, articolulDe l’admission des femmes au droit de cité.
Curând însă, Condorcet s-a găsit într-o postură proastă. Două curente de gândire se confruntau, privitor la modul de reformare a statului francez:Girondinii șiIacobinii, aceștia din urmă fiind conduși deMaximilien de Robespierre. Condorcet, care făcea parte dinGirondini, a votat contra executării luiLudovic al XVI-lea, dar nu a fost nici un partizan al clemenței, cerând condamnarea fostului monarh la galeră, pe viață, idee, pe care, de altfel, doar el o susținea.
Girondinii au pierdut controlul Adunării, în favoareaIacobinilor, în 1793. În anul1793, face parte din Convenția Națională, de unde Girondinii sunt curând proscriși, prin contribuția decisivă a luiMarat[32]. IacobinulMarie-Jean Hérault de Séchelles a propus atunci o nouă constituție, foarte diferită de cea elaborată de Condorcet. Dar Condorcet a criticat-o, ceea ce a dus la condamnarea sa pentru trădare. La3 octombrie1793, un mandat de arestare a fost eliberat contra lui.
Esquisse d'un tableau historique des progres de l'esprit humain, 1795
Mandatul de arestare emis contra sa l-a forțat pe Condorcet să se ascundă. Și-a găsit refugiu, timp de cinci luni, la locuințaDoamnei Vernet, situată pe strada Servandoni, de la Paris. A profitat de răgazul oferit de refugiu pentru a scrie una din lucrările sale cele mai apreciate de posteritate:Esquisse d’un tableau historique des progrès de l’esprit humain[33], care a fost publicat postum, în1795.
La25 martie1794, și-a părăsit ascunzătoarea, convins fiind că aici nu mai este în siguranță și a încercat să părăsească, pe ascunsParisul. A fost arestat laClamart, două zile mai târziu, și dus în închisoare laBourg-Égalité (Bourg-la-Reine). Două zile mai târziu, a fost găsit mort, în celula sa. Circumstanțele morții sale au rămas enigmatice (sinucidere, crimă, boală).[34]
În mod simbolic, Condorcet a fost înmormântat în Panteon, la12 decembrie1989 (fotografie din 1989).
Cu prilejul sărbătorilor bicentenaruluiRevoluției Franceze, în prezența luiFrançois Mitterrand, președinteleRepublicii Franceze, rămășițele pământești ale luiMarie Jean Antoine Nicolas de Caritat, marchiz de Condorcet au fost transferate,în mod simbolic, laPanteonul din Paris, odată cu cele ale abateluiGrégoire[35] și cele ale luiGaspard Monge[36], la12 decembrie1989. În fapt, sicriul care ar fi trebuit să conțină rămășițele pământești ale lui Condorcet era gol: înhumat în groapa comună a vechiului cimitir dinBourg-la-Reine, dezafectat însecolul al XIX-lea, rămășițele sale nu au fost niciodată găsite.
1773 : Éloges des académiciens de l’Académie royale des sciences, morts depuis l’an 1666 jusqu’en 1699.
1774 : Lettres d’un théologien à l’auteur du Dictionnaire des trois siècles.
1775 : [Mai jos, mai multe broșuri privitoare la reformele economice ale luide Turgot]
1775 : Lettre d’un laboureur de Picardie à M. N. (Necker) auteur prohibitif à Paris.
1775 : Réflexions sur les corvées. Monopole et monopoleur.
1775 : Rapport sur un projet de réformateur du cadastre.
1775 : Réflexions sur la jurisprudence universelle.
1776 : [Mai jos, în timpul îndeplinirii funcției de secretar alAcademiei de Științe, Condorcet a redactat numeroaseElogii ale savanților francezi și străini]
1781-1784 : Mémoire sur le calcul des probabilités, in Mémoires de l’Académie royale des sciences.
Tome Ier. Réflexions sur la règle générale qui prescrit de prendre pour valeur d’un événement incertain la probabilité de cet événement multipliée par la valeur de cet événement en lui-même (1781) ;
Tome II. Application de l’analyse à cette question: déterminer la probabilité qu’un arrangement régulier est l’effet d’une intention de le produire ;
Tome III. Sur l’évaluation des droits éventuels (1782) ;
Tome IV. Réflexions sur la méthode de déterminer la probabilité des événements futurs d’après l’observation des événements passés (1783) ;
Tome V. Sur la probabilité des faits extraordinaires. Application de l’article précédent à quelques questions de critique (1784).
1782 : Discours de réception à l’Académie française.
1783-1788 : Essai pour connaître la population du royaume.
1784-1789 : Colaborare, cu d’Alembert, Bossut, Joseph Jérôme Lefrançois de Lalande (1732-1807), etc., la parteaMathématiques aEnciclopediei metodice[40].
1785 : Essai sur l’application de l’analyse à la probabilité des décisions rendues à la pluralité des voix.
^Sediuladministrației franceze a monedelor și medaliilor de la Paris, precum șiMuzeul Monedelor, se află pe malul stâng al Senei. Este o capodoperă a arhitecturii, realizată în stilul Ludovic al XVI-lea.
^Condorcet a fost unul dintre filosofii cei mai hotărâți în apărarea drepturilor femeilor, și unul dintre rarii care s-au preocupat de aceasta.
^IacobinulMarat (1743 -1793) nu l-a putut ierta pe Condorcet pentru dezvăluirile pe care acesta din urmă le făcuse cu privire la realitatea așa-ziselor 5000 de lucrări științifice ale lui Marat
^abÎn românește:Schiță a unui tablou istoric al progreselor spiritului uman
^Potrivit lucrăriiHistoire et dictionnaire de la Révolution française, 1789-1799, de Tulard, Fayard și Pierro, paginile 612 și 671, Robert Laffont, collection Bouquins 1987,ISBN 2-221-04588-2, Condorcet s-ar fi otrăvit cu ajutorul unei substanțe pe careCabanis (medic și fiziologist) ar fi furnizat-o Girondinilor, în ajunul proscripției, dar potrivit soțilorBadinter, înCondorcet : un intellectuel en politique, Fayard, 1988, teza morții prinedem pulmonar ar fi mai plauzibilă.
^Abatele Henri Grégoire (1750 -1831) a fost un cleric și om politic francez. A jurat peConstituția civilă a clerului în1790 și a fost la originea emancipăriievreilor francezi. Senator în1803, el s-a opus despotismului napoleonian.
Elisabeth Badinter et Robert Badinter,Condorcet : un intellectuel en politique, Fayard, 1988.
Baker, Keith Michael,Condorcet : from Natural Philosophy to Social Mathematics, Chicago, London, University of Chicago Press, 1975 trad. fr.Condorcet : raison et politique, Paris, Hermann, 1988.
Kintzler, Catherine,Condorcet, l’instruction publique et la naissance du citoyen, Paris, Folio-Essais, 1987.
Coutel, Charles,Condorcet : instituer le citoyen, Paris, Le Bien commun, 1996.
Granger, Gilles-Gaston,La Mathématique sociale du marquis de Condorcet, Paris, Hermann, 1989 (2e édition).
Condorcet : mathématicien, économiste, philosophe, homme politique, sous la dir. de C. Gilain et P. Crépel, Paris, Minerve, 1989.
Condorcet, homme des Lumières et de la Révolution, Fontenay aux Roses, ENS éditions Fontenay / Saint-Cloud, 1997.
Histoire et dictionnaire de la Révolution française, 1789-1799, de Tulard, Fayard și Pierro, Robert Laffont, collection Bouquins 1987,ISBN 2-221-04588-2
