| Nicolae Istrati | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1818 Fălticeni,Moldova[1] |
| Decedat | 1861 (43 de ani) Rotopănești,Horodniceni,Suceava,România[1] |
| Cauza decesului | omucidere[1] (deliberate poisoning[*][[deliberate poisoning (act of intentionally poisoning someone)|]][1]) |
| Părinți | Gavril Istrati[*][[Gavril Istrati (moldavian boyar)|]] |
| Cetățenie |  Principatul Moldovei |
| Ocupație | politician scriitor dramaturg filantrop[*] |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Pseudonim | Nicolai Istrati, Nicolai Iestrate[1], N. I.[1] , Narrateur Identique[1] |
| Limbi | limba română limba franceză |
Modificădate / text  | |
Nicolae Istrati (n.1818 – d.1861) a fost un scriitor, om politic și filantrop moldovean, care a îndeplinit funcția de ministru înMoldova în timpul caimăcămiei luiNicolae Vogoride. A fost principalul ideolog al separatiștilor dinPrincipatul Moldova.
S-a născut în1818 într-o veche familie boierească, unul dintre strămoșii săi îndepărtați fiind înnobilat deȘtefan cel Mare, iar un alt strămoș a fost domnitorulIstratie Dabija (1661-1665). Tatăl său a fost paharnicul Gavril Istrati, iar mama sa era Ecaterina Ilski. Ecaterina Ilski a fost fiica lui Alexandru Ilski, boier bucovinean și cavaler austriac, înrudit cuHurmuzăcheștii. Mama publicistului a rămas de timpuriu văduvă cu trei copii: Nicolae - scriitorul,Meletie - viitorepiscop de Huși și o fată care se va călugări.
Nicolae Istrati a fost căsătorit cu Sevastia, născută Ciudin și au avut un fiu - Titus (doctor în drept la Paris, decan al baroului de Roman, deputat de Vaslui și senator).
Instrucția lui Nicolae Istrati a fost incompletă; de altfel, în prefața dramei"Mihul. O trăsătură din resbelu luiȘtefan cel Mare cuMatei Corvin, regeleUngariei", Nicolae Istrati însuși afirmă:„...Eu nu m-aș recomanda decât doară cu ignorantismul meu; fiindcă n-am învățat nimică în toată puterea cuvântului; nici chiar vreuna din multele gramatici ale limbii mele... ”. Faptul că a fost un autodidact este confirmat și de alții; Dim. R. Rosetti spune înDicționarul contimporanilor că Nicolae Istrati nu a urmat"nici un curs regulat la vreo școală și s-a instruit mai mult singur". Dim. R. Rosetti șiAron Pumnul menționează că Nicolae Istrati și-a construit o renumită bibliotecă laRotopănești. În plus, pe moșia sa din județul Suceava, Nicolae Istrati a fondat o școală pentru băieți și una pentru fete, iar în primăvara anului1860 a înființat și o școală de declamație.
Autodidact cu o bună cultură, Nicolae Istrati impresionează prin varietatea genurilor abordate: dramă, eseu, poezie, articol de ziar, editare de documente istorice. În plus, o serie de fragmente din creația sa beletristică sunt risipite prin periodicele timpului. Începând din1840, N. Istrati desfășoară o susținută activitate publicistică, scriind articole de istorie, literatură, teatru, poezii, fabule și romanțe. În acel an începe o lungă colaborare la revistaFoaie pentru minte, inimă și literatură, condusă deGeorge Barițiu.
Deși inițial a susținutunirea Principatelor Române, după 1856 a devenit unul dintreadversarii unirii, alături de intelectuali precumGheorghe Asachi,Costache Negruzzi sauIon Creangă.[2]
În 1853 a devenit Ministrul Cultelor al Principatului Moldovei, iar ulterior a condus Departamentul Lucrărilor Publice. Cu sprijinul luiNicolae Vogoride, a participat la falsaficiarea alegerilor pentru adunarea ad-hoc.
A fondat ziarulNepărtinitorul, finanțat deImperiul Austriac, unde a publicat broșuraDespre cvestia dzilei, în care avertiza despre posibilele consecințe negative ale unirii pentru moldoveni.[3]
În 1858 a candidat pentru funcția deDomnitor al Moldovei, dar, nefiind ales, în urma unirii Principatelor, a fost izolat politic.
Istrati s-a retras la moșia de la Rotopănești, unde și-a continuat activitățile culturale. A amenajat o sală pentru spectacole de teatru și a continuat să educe copiii țăranilor.
În memoria luptei sale împotriva unirii, a ridicat o statuie în curtea bisericii, numită Moldova Plângătoare , simbol al durerii cauzate de unirea cu Țara Românească.
A murit în 1861 în circumstanțe suspecte. Se pare că ar fi fost otrăvit de o femeie pe numeElena Negri, la un bal de la moșia sa din Rotopănești.[4]
Deși criticat pentruantiunionismul său, Istrati a fost respectat pentru activitatea sa de reformator și educator. Conform unor legende locale, el a eliberat diniobăgie familiile ai căror copii au manifestat dorința de a studia, oferindu-le pământ și mijloace de subzistență.[5][6]
|title= (ajutor)