Nicolae Dabija, de naționalitate român și religie ortodoxă, este nepotul arhimandritului Serafim Dabija, un duhovnic român deportat înGulag în 1947.
În 1965 debutează în ziarulTinerimea Moldovei, cu un ciclu de versuri prezentat de criticul literarMihai Cimpoi.[5]
În anul 1966 este înmatriculat la facultatea de Ziaristică aUniversității de Stat din Moldova. În anul III a fost exmatriculat „pentru activitate proromânească și antisovietică”, fiind restabilit peste un an, în 1970, la Facultatea de Filologie. În 1972 a absolvit universitatea.[6].
În 1977 pentru volumul de versuriOchiul al treilea obținePremiul Tineretului din Moldova. Cu banii reveniți de pe urma acestui premiu face o fântână în satul natal, căreia consătenii îi spun „fântâna lui Nicolae Dabija”.[5]
În calitate de redactor șef al săptămânalului „Literatura și Arta” editat deUniunea Scriitorilor din Republica Moldova, a avut un rol important în lupta de renaștere națională din Republica Moldova de la sfârșitul anilor '80. În perioada de glorie, săptămânalul „Literatura și Arta” depășea tirajul de 260.000 de exemplare.
Fiind membru al Comisiei Interdepartamentale pentru problemele limbii, propune revenirea la alfabetul latin și necesitatea legalizării limbii române ca limbă oficială (de stat) în Republica Moldova. Făcând parte din Frontul Popular din Moldova, participă la manifestări literare, care se transformă în mitinguri de protest contra regimului totalitar-sovietic. La Marea Adunare Națională din 27 august 1989, cânteculCât trăim pe-acest pământ, pe versurile lui Nicolae Dabija (muzica - Tudor Chiriac), este cântat de cei aproape un milion de participanți, devenind imn al Mișcării de Eliberarea Națională. La invitația senatorului american Raul Costa, se va afla pentru trei săptămâni in SUA, unde este ales Cetățean de Onoare al orașului Harrisburg, statul Pennsylvania „pentru contribuția deosebită la apropierea popoarelor sovietic și american”.[5]
La 24 februarie 2021 Nicolae Dabija a fost internat la Institutul de Medicină Urgentă din Chișinău, fiind diagnosticat cuCOVID-19.[7] Pe data de 12 martie 2021 a decedat. A fost înmormântat laCimitirul Central din Chișinău.[8]
În 1993-1994 este copreședinte al Congresului Intelectualității din Republica Moldova, iar în 1998-2001 este reprezentant al Parlamentului Republicii Moldova în Adunarea Parlamentară a Țărilor din Bazinul Mării Negre. Devine vice-președinte alPartidului Forțelor Democratice în 1994, iar mai apoi și alPartidului Social-Liberal până în 2002. În 2005 este ales președinte alForumului Democrat al Românilor din Republica Moldova, organizație neguvernamentală de cultură și drept, la care au aderat peste 150 de organizații culturale, uniuni de creație, asociații neguvernamentale. Din 2016 este și președinte al Mișcării „Sfatul Țării-2”, asociație nonguvernamentală care și-a propus unificarea națiunii române.
2000: PremiulTitu Maiorescu al Asociației Juriștilor din România
2000: Medalia guvernamentală a României „Eminescu. 150 de ani de la naștere”
2000:Ordinul „Steaua României” în grad de Comandor „pentru remarcabila sa operă poetică și pentru implicarea sa în redeșteptarea spiritualității românești”
2002: Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru volumulÎn căutarea identității
2005: Marele Premiu pentru poezie „Sfântul Gheorghe” al Festivalului Internațional de Poezie de laUzdin (Serbia)
2008: Premiul „Opera Omnia” al Uniunii Scriitorilor din Moldova
2009: Marele Premiu „Nichita Stănescu” al Festivalului Internațional de Poezie de la Sighetul Marmației (octombrie 2009)
2009:Ordinul de Onoare „în semn de prețuire pentru contribuția adusă la procesul de renaștere națională”[10]
2009, 2010, 2011: Premiul „Pârghia lui Arhimede” alAcademiei de Științe a Moldovei „pentru promovarea științei și inovării în mass-media”
2010: Premiul pentru cea mai bună carte de proză a anului pentru romanulTema pentru acasă, din partea Academiei Internaționale „Mihai Eminescu”
2010: Premiul de Excelență al „Sărbătorii Poeziei”, ediția a XVII-a, Iași.
2010: Titlul deHonoris Causa și titlul onorific de Academician acordate de Academia de Studii Înalte din România „în semn de înaltă prețuire și respect, pentru întreaga activitate.”
2011: Titlul de Membru de Onoare al Comunității Academice acordat deUniversitatea „George Bacovia” din Bacău, „ca o recunoaștere a deosebitei sale contribuții la promovarea românismului în lume.”
2011: Premiul „Constantin Stere” al Ministerului Culturii din Republica Moldova pentru romanulTema pentru acasă
2011: Premiul Național „pentru întreaga activitate literară”, La propunerea Asambleei Academiei de Științe a Moldovei, cu prilejul aniversării a 20-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova
2014:Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Mare Ofițer „în semn de înaltă prețuire pentru promovarea culturii, limbii și spiritualității românești”[12]
2014: Marele Premiu al Festivalului Internațional de Poezie de laTrieste (Italia)
2015: Premiul „Giacomo Leopardi” al Centrului Mondial al Poeziei (Recanati, Italia)
2015: Premiul Internațional de Poezie „Umberto Mastroiani” (Fontana Liri, Italia)
2015: Premiul „Sceptrul Poeziei” al Uniunii Scriitorilor din Macedonia „pentru cel mai important scriitor din străinătate”, înmânat în cadrul Serilor de Poezie de la Struga
2016:Doctor Honoris Causa al Universității din Târgu Jiu
2017:Marele premiu „Dulce Maria Loynaz” al Festivalului Internațional de Poezie de la Havana (Cuba)
2017:Marele Premiu al Festivalului Internațional de Poezie„Mihai Eminescu” de la Craiova
2018 – Laureat al Concursului de Poezie „L’Amour de la Liberté”, ediția 1, desfășurat de către Academia Europeană de Științe, Arte și Litere din Paris.
2019 – Laureat al Premiului Internațional al Literaturii la Festivalul Internațional de Poezie din Seul (Coreea de Sud)
În 2023, pe teritoriulMuzeului Raional de Istorie, Etnografie și ArtăCimișlia, sculptorul moldoveanVeaceslav Jiglițchi va instala un bust al poetului[14]
.jpg)
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste
Republica Moldova
România
