| Nicolae Cajal | |||
| Date personale | |||
|---|---|---|---|
| Născut |  București,România | ||
| Decedat | (84 de ani) București,România | ||
| Înmormântat | Cimitirul Filantropia din București | ||
| Copii | Irina Sanda Cajal-Marin | ||
| Cetățenie |  România | ||
| Etnie | evreu | ||
| Ocupație | biolog politician medic | ||
| Limbi vorbite | limba română | ||
| Activitate | |||
| Domeniu | virusologie | ||
| Instituție | Universitatea din București | ||
| Alma Mater | Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București | ||
| Organizații | Academia Română | ||
| Premii | Ordinul național „Steaua României” | ||
| |||
Modificădate / text  | |||
Nicolae Cajal (n.1 octombrie1919,București – d.7 martie2004,București) a fost unmedicmicrobiologevreu-român[1],senator, membru alAcademiei Române (corespondent - 1963 și titular - 1990[2]). În perioada 1994-2004 a îndeplinit funcția de președinte alFederației Comunităților Evreiești din România.
Născut în 1919 la Bucuresti ca fiu al dr. Marcu Cajal, medic pediatru evreusefard, devenit mai târziu conferențiar și apoi profesor (din 1947) de terapeutică pediatrică și puericultură laInstitutul medico-farmaceutic din București, în 1946 Nicolae Cajal a devenit doctor în medicină și chirurgie al Facultății de Medicină București iar în 1958 a devenit și doctor în științe.[3]
În 1944 Nicolae Cajal a lucrat ca intern în laboratoarele catedrei debacteriologie ale Facultății de Medicină din București, iar din 1945 și în cele ale catedrei deinframicrobiologie (virologie).[3]
Ca medic specializat în virologie, Cajal a fost un discipol al acad.Ștefan S. Nicolau, întemeietorul școlii românești de virologie. Contribuțiile sale au fost publicate în peste 400 de lucrări științifice.[4]La recomandarea mentorului său, primește o bursă la Institutele „Pasteur” și „Fournier” din Paris, unde a lucret efectiv cuConstantin Levandidi.[5]
În 1966 Nicolae Cajal a devenit profesor și șef al catedrei de virologie de la Institutul de Medicină și Farmacie București, după ce trecuse prin toate gradele didactice, fiind, pe rând, prin concurs, preparator, asistent, șef de lucrări, conferențiar.[3]
Din 1967 Nicolae Cajal a fost director al Institutului de Virologie al Academiei Române.[3]
În legislatura1990-1992 Nicolae Cajal a fostsenator pentrumunicipiul București din parteaFSN. În cadrul activității sale parlamentare, Nicolae Cajal a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cuRepublica Populară Chineză,Statul Israel,Republica Franceză-Senat.
Este membru în numeroase societăți de peste hotare, fiind președintele Asociației pentru Combaterea Poliomielitei.[5] În 1963 a fost ales membru corespondent și, din1990, membru titular alAcademiei Române. A fost vicepreședinte al Academiei Române (1990-1994), președinte al Secției de Științe Medicale și președinte al Fundației „M. H. Elias”. A fost membru al Academiei de Știinte dinNew York; Doctor Honoris Causa al Universităților dinOradea (1994),Timișoara (1995),Cluj (1995),Iași (1996).
