Georges Seurat: Studiu pentruO duminică la Grande-Jatte
Neoimpresionismul este o mișcare artistică înFranța la sfârșitul secolului al XIX-lea promovată în special de pictoriiGeorges Seurat șiPaul Signac, având ca scop fundamentarea științifică a achizițiilor făcute deimpresionism în domeniul culorii și luminii.
Termenul"neoimpresionism" a fost folosit pentru prima dată , în1886, de către criticul de artăFelix Fénéon în revista "L'Art Moderne", ce apărea laBruxelles.[1]
Seria de articole despre "fenomenul percepției", semnate deDavid Sutter (1880), observațiilefiziologilor șipsihologilor privind efectele luminii și culorii, descoperirilefizicianuluiHermann von Helmholtz, ce completează teoriile luiEugène Chevreul privind legile contrastului simultan al culorilor, au fost tot atâtea contribuții la cristalizarea esteticii neoimpresioniste. În principala lucrare-program"D'Eugène Delacroix au neo-impresionisme" ("De la Eugène Delacroix la neoimpresionism",1899),Paul Signac apreciază dezvoltarea neoimpresionismului ca o continuare firească a artei luiDelacroix și aimpresionismului, scopul fiind unul comun: "A da culorii cât mai multă strălucire posibilă".
Paul Signac:Femei la fântână, 1892
Pictorii neoimpresioniști folosesc, pentru a asigura efectul fuziunii culorilor peretină, tonuri pure, juxtapuse, în suprafețe din ce în ce mai mici. Această tehnică a tușelor divizate -divizionism - se va accentua până la obținerea unor puncte colorate, ceea ce a adus mișcării și numele depointillism (înlimba franceză:point = punct). Din rețeaua de tușe divizate sau mozaicul de puncte, se încheagă formele obiectului sau ființelor reprezentate. Un principiu ordonator se află îndărătul ecranului luminos al pânzei, încercând să refacă arhitectura lumii vizibile.
Apariția neoimpresionismului este datată cu anul1884. Fiind refuzați la "Salonul Oficial", câțiva artiști cu preocupări înrudite -Georges Seurat,Paul Signac,Henri-Edmond Cross,Charles Angrand,Albert Dubois-Pillet - formează, sub președinția luiOdilon Redon, "Societatea Artiștilor Independenți". Seurat lansează, succesiv, lucrări în care folosește "contrastele de tente", "contrastele de ton", "contrastele de linie". În jurul său se grupează Paul Signac și, pentru o vreme, bătrânulCamille Pissarro.
Este o tehnică pe care, în mod pasager, o vor adopta și artiști care n-au făcut parte din mișcare:Van Gogh,Toulouse-Lautrec,Gauguin.
Dorind să refacă formele, neoimpresionismul a ajuns, în chip paradoxal, la o mai adâncă fărâmițare a imaginii realului, la o fragmentare excesivă, ce va produce o serie de reacții, între care extensia suprafețelor colorate din arta"fauviștilor", sau perspectiva bazată pe impresiile de cald și rece trezite de culori în operele luiPaul Cézanne.
Preocuparea lui Seurat - mort prematur în1891 - pentru soliditatea clasică a compoziției va sta, între altele, la baza raționalizării elementelor imaginii în care se vor angaja fondatoriicubismului.
Clement, Russell T., and Annick Houzé.Neo-impressionist painters: a sourcebook on Georges Seurat, Camille Pissarro, Paul Signac, Théo van Rysselberghe, Henri Edmond Cross, Charles Angrand, Maximilien Luce, and Albert Dubois-Pillet. Westport, CT: Greenwood P, 1999.ISBN: 0-313-30382-7.
Dorra, Henri.Symbolist Art Theories: A Critical Anthology. Berkeley: U of California, 1994.
Gage, John. "The Technique of Seurat: A Reappraisal."The Art Bulletin 69 (Sep. 1987): 448-54. JSTOR.[4].
Hutton, John G.Neo-impressionism and the search for solid ground: art, science, and anarchism in fin-de-siècle France. Baton Rouge, LA: Louisiana State UP, 1994.ISBN: 0-8071-1823-0.
Puppo, Dario del. "Il Quarto Stato."Science and Society, Vol. 58, No. 2, pp. 13, 1994.
Meighan, Judith. "In Praise of Motherhood: The Promise and Failure of Painting for Social Reform in Late-Nineteenth-Century Italy."Nineteenth-Century Art Worldwide, Vol. 1, No. 1, 2002.
"Radical Light: Italy's Divisionist Painters."History Today, August 2008.
Rewald, John.Georges Seurat. New York: Wittenborn & Co., 1946.
Roslak, Robyn.Neo-Impressionism and Anarchism in Fin-de-Siecle France: Painting, Politics and Landscape. N.p., 2007.
Roslak, Robyn S. (). „The Politics of Aesthetic Harmony: Neo-Impressionism, Science, and Anarchism”.The Art Bulletin. JSTOR.73 (3): 381.doi:10.2307/3045811.ISSN0004-3079.
Signac, Paul.D’Eugène Delacroix au Neo-Impressionnisme. 1899.[5].
Winkfield, Trevor. "The Signac Syndrome."Modern Painters Autumn 2001: 66-70.
.svg)
%2c_1894%2c_01.jpg)
.svg)
_(47428133591).jpg)
%2c_oil_on_canvas%2c_97_x_162_cm%2c_Mus%25C3%25A9e_du_Petit_Palais%2c_Geneva.jpg)
.jpg)
_(32480723757).jpg)
_-_Camille_Pissarro.jpg)
_-_A_Centennial_of_Independence_-_Google_Art_Project.jpg)
