| Nicolai Andriescu-Bogdan N. A. Bogdan | |
.jpg) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 10 mai1858 Iași |
| Decedat | 17 aprilie1939 Iași |
| Înmormântat | Cimitirul „Eternitatea” din Iași |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | istoric șiscriitor |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitatea literară | |
| Specie literară | versuri, nuvele, scrieri dramatice, istoriografie |
| Operă de debut | Orașul Iași - odinioară și astăzi |
Modificădate / text  | |
Nicolai Andriescu-Bogdan, (n.10 mai1858,Iași – d.17 aprilie1939, Iași) a fost un istoric și scriitor român, mai cunoscut sub pseudonimul deN. A. Bogdan.
N. A. Bogdan își trage originea dintr-o veche familie boierească, unul dintre înaintașii săi fiind postelnicul Dumitru Bogdan, proprietar de moșii. Părinții săi erau Gheorghe Bogdan dinBotoșani și Irena Andriescu, fiica preotului de la biserica din Bârnova.
Data sa de naștere nu este cunoscută precis. Deși însuși N. A. Bogdan afirmă într-oNotiță biografică din Dosarul XXI al „Arhivei N. A Bogdan”, păstrat laBiblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” dinIași, că s-a născut la 10 mai 1858, în Iași, un act de naștere eliberat de către Primăria municipiuluiIași la2 iulie1895 stabilește ca dată de naștere ziua de 10 mai 1854.
A făcut studii primare la Școala de la Biserica Sf. Trei Ierarhi dinIași, avându-l ca învățător pe povestitorulIon Creangă, la care a stat în gazdă aproape trei ani, după propriile spuse. A urmat apoi cursurile liceale la Gimnaziul „Alexandru cel Bun” și laLiceul Național din Iași, fără a le termina, deoarece rămăsese orfan la vârsta de 16 ani (1874).
În perioada1874-1879 a lucrat ca publicist. Între anii1875-1876 a redactat o revistă lunară, intitulatăScrieri amuzante. În această perioadă, a publicat în gazeteleFemeia română șiTelegraful dinBucurești (1878) și în publicațiile ieșeneSteaua României șiZimbrul (1979). Între1878-1881 a lucrat ca secretar al Corpului de Portărei al Curții de Apel dinIași.
Între anii 1879-1882, N. A. Bogdan a urmat cursurile Conservatorului de Muzică și Declamațiuni dinIași, absolvite cu premiul I. Începând din1881, a fost angajat ca gagist laTeatrul Național din Iași (aflat atunci înCopou) și la alte teatre din România, Bucovina și Basarabia. A lucrat apoi ca stenograf la Consiliul Permanent al județului Iași (1891-1893), ofițer al Stării Civile la Primăria Iași, secretar general al Primăriei și prim-ajutor de primar.
În anul 1895 s-a căsătorit cu Alisa-Isabela Baronzi, împreună cu care a efectuat mai multe călătorii în străinătate (Franța,Germania,Belgia), în cursul cărora s-a documentat în arhivele și bibliotecile de acolo.
N. A. Bogdan s-a pensionat în martie1917, dar și-a continuat activitatea ca publicist, istoriograf, poet și dramaturg. În1920 era bibliotecar al Societății Franco-Române „Lutetia”.
A locuit în strada Albineț nr. 4, unde a decedat în ziua de17 aprilie1939, fiind înmormântat laCimitirul Eternitatea din Iași.
La propunerea primaruluiConstantin B. Pennescu (1901-1904), N. A. Bogdan a redactat și tipărit în anul1904, într-un interval de numai patru luni, lucrarea monograficăOrașul Iași - odinioară și astăzi, considerată a fi opera capitală a vieții sale. Această lucrare a fost reeditată în1913 sub titlul deOrașul Iași - Monografie istorică și socială ilustrată. S-a străduit zadarnic să întocmească și o a treia ediție, „revăzută și mult adăogită”.
De asemenea, a publicat mai multe articole despre Iași în revistele vremii:
A rămas în manuscris lucrarea monograficăIașul - leagăn al unirii tuturor românilor, 1916-1918, datată 1936. Cartea a apărut, în îngrijirea istoricului literar Liviu Papuc, la EdituraConvorbiri literare/Timpul din Iași în 2018[1]. Tot în îngrijirea lui Liviu Papuc a apărut volumul lui N. A. BogdanMemoria pământului românesc. Locuri și oameni(Iași: EdituraConvorbiri literare/Timpul, 2023). Liviu Papuc precizează: „Am inclus între aceste coperte scrierile cu mai pronunțat aspect literar ale lui N.A. Bogdan, «Scrisorile» prin care dădea seamă de starea Iașului și a împrejurimilor acestuia la un moment dat, apoi notele de călătorie, evocările unor figuri contemporane, la care am adăugat, în reluare, Iașul – Leagăn al unirii neamului românesc. 1916-1918. Reminiscențe și însemnări, publicată în 2018”[2].
Ziaristul Ionel Maftei i-a dedicat lui N. A. Bogdan, „cronicarul Iașului autentic”, câteva pagini în volumul II dinPersonalități ieșene și Aurel Leon înUmbre (vol. IV).
N. A. Bogdan a publicat un număr mare de articole în domenii variate, semnate cu numele propriu sau cu pseudonimele Basile N., Cezar, Clio, Dan, Iassiensis, N. a Irinei și altele. El a colaborat la diverse ziare și reviste din țară și străinătate. El a scris la următoarele periodice românești:Steaua României,Zimbrul,Liberalul,Pactul social,Curierul intereselor generale,Arhiva,Mișcarea,Evenimentul,Opinia,Ecoul Moldovei,Telegraful,Femeia Română,Constituționalul,Familia,Gazeta săteanului din Râmnicu Sărat,Amicul familiei din Gherla,Glasul Basarabiei,Curierul Slănicului sauCarmen Silva.
A colaborat și la periodice din străinătate, cum sunt:Revue Parisienne,La Revue Franco-Italienne,L'Université Literaire,Revue Firenziènne șiGeflügel Börse (Leipzig).
El însuși a editat mai multe reviste:Scrieri amuzante (1875-1876), foaia literară săptămânalăCabinetul de lectură (1878),Arta (1883-1884) și revista socială și literarăLupta cu viața (1903-1905).
În decursul timpului, N. A. Bogdan a fost decorat cu diverse ordine și medalii, între careOrdinul „Coroana României” în grad de cavaler, acordat de regeleFerdinand I, în1922, sau OrdinulOrdre des Palmes académiques pentru „servicii aduse Franței”.
În anul1937 a fost propus de profesorul universitar Ilie Bărbulescu pentru titlul de „Doctor honoris causa” al Facultății de Litere dinIași.
