 | Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice,sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsescnotele de subsol. Puteți ajuta introducândcitări mai precise ale surselor. |
| Muntenia | |||
| — regiune istorică — | |||
 | |||
| |||
 Muntenia (România) Poziția geografică în România | |||
| Coordonate:44°53′N 25°28′E ({{PAGENAME}}) / 44.89°N 25.47°E | |||
|---|---|---|---|
| Țară |  România | ||
| Prezență online | |||
 | |||
Modificădate / text  | |||
Muntenia este o regiune istorică din sudulRomâniei, parte componentă aȚării Românești. Limitele sale sunt: la nordMunții Carpați (care o delimitează deTransilvania), la vestrâul Olt (care o separă deOltenia), la sud și est fluviulDunărea (care o delimitează deBulgaria șiDobrogea), iar la nord-est râurileMilcov,Putna șiSiret (dincolo de care se aflăMoldova).
Are în componență actualele județe și unități administrative:Argeș,Brăila,Buzău,Călărași,Dâmbovița,Giurgiu,Ialomița,Ilfov,Prahova,Teleorman (fărăcomuna Islaz) șiMunicipiul București. De asemenea, zonele situate la est de râul Olt din județeleVâlcea,Olt șiTeleorman, precum și sudul județuluiVrancea (la sud de Milcov) fac parte din regiunea istorică Muntenia. LocalitățilePredeal (dar fărăTimișu de Sus,Timișu de Jos șiPârâul Rece) dinjudețul Brașov șiCrângeni dinjudețul Galați[1] fac parte, de asemenea, din Muntenia.
Cele mai importante orașe, centre polarizatoare și focare de istorie și cultură, din această regiune sunt:București,Alexandria,Brăila,Buzău,Călărași,Giurgiu,Pitești,Ploiești,Slatina,Slobozia șiTârgoviște.
Principalele ape curgătoare care străbat această regiune suntDunărea, precum și unii afluenți direcți ale acesteia:Olt,Vedea,Argeș, Călmățui (înjudețul Brăila șijudețul Teleorman),Ialomița șiSiret.
Muntenia era denumirea care apare pentru prima dată în cronicile primilordomni moldoveni. Prin Muntenia se înțelegea întregul teritoriu alȚării Românești, probabil pentru faptul că în regiunile învecinate cuMoldova densitatea populației era mult mai mare în zona de deal și de munte, zonele de câmpie din Muntenia fiind foarte puțin populate datorită vastelor păduri ale Teleormanului și ale Vlăsiei care se întindeau de la râul Olt până pe teritoriulBucureștiului de astăzi și aBărăganului, în care predomina la acea vreme vegetația de stepă care se termina brusc spre sud cu întinderi de nisipuri mișcătoare apoi mlăștinoase în jurul Dunării.
Muntenia esteregiunea din sudulRomâniei care a format împreună cuOltenia principatul medieval alȚării Românești, începând cu domnia luiBasarab I sau după alți istorici a luiVladislav I (Vlaicu Voda) și până la unirea principatelor (1859). Toate capitalele Țării Românești s-au situat în Muntenia (cu excepția perioadei1770-1771 când aceasta s-a aflat înCraiova). Până în secolul XVIII denumirea "Muntenia" se întindea și asupra Olteniei, care abia după stăpânirea habsburgică a început să fie percepută ca o regiune istorică distinctă.
Petre P. Panaitescu sugerează că numele Muntenia provine de la unul dintre voievodatele care au fost unite pentru a formaȚara Românească, iar acest voievodat se numea Muntenia, datorită amplasării sale geografice în zona montană. De asemenea, menționează faptul că în istoria altor țări există exemple similare în care și-au format numele de la statul lor, care s-a constituit prin reunirea autonomiilor locale, iar cel mai puternic și important dintre acestea a dat numele său statului rezultat. Curtea de Argeș a fost prima capitală a Țării Românești și aceasta ar fi fost aleasă datorită prezenței voievodului local și a importanței sale în procesul de unificare a țării. În egală măsură, acesta face referire ladiploma dată de regele maghiarBela al IV-lea, Cavalerilor loaniți în1247, care menționează existența unui voievodat "dincolo deOlt", sub conducerea voievoduluiSeneslav, care ar fi fost voievodatul de la munte de unde a pornit apoi procesul de unificare alȚării Românești[2].
Muntenia este situată întreDunăre la sud și est,Carpații Meridionali șiMilcov la nord, în timp ce granița vestică este râulOlt. În perioada medievală când teritoriul Munteniei era administrat direct de către domnitor, iar teritoriul Olteniei (adica județele situate dincolo de râul Olt) era administrat de catrebanii Craiovei, supuși domnitorului muntean.Între1718-1739, când Oltenia a fost sub dominațiehabsburgică, Țara Românească a fost alcătuită numai din Muntenia.
După Unirea Principatelor, în1872 la o nouă împărțire teritorială s-a revenit la delimitarea medievală iar pe emblema Principatelor Unite au fost introduse separat, simbolurile Munteniei(vulturul) șiOlteniei(leul) alături debourul moldovenesc.După Marea Unire de la 1 decembrie1918 Muntenia dispare ca regiune administrativă până în1950 când se revine la împărțirea regională. După1968 titlul de regiune Muntenia, nu mai apare decât în medii neoficiale, care nu constituie diviziuni administrative, spre exemplu,regiunea de dezvoltare Sud Muntenia, care însă nu cuprinde decât două treimi din suprafața regiunii istorice.
Teritoriul Munteniei era locuit în antichitate de triburilegeților (getae), care erau popor de neam tracic. Istoricul antic Strabo susținea că "dacii și geții vorbesc aceeași limbă". În jurul anului340 î.e.n., deoarece geții din dreapta Dunării (suddunăreni) au devenit dependenți deMacedonia, regii macedoneni formulează pretenții de supremație și asupra geților din nordul Dunării, însă încercările întreprinse deAlexandru cel Mare 335 î.e.n. și 327 î.e.n. ) șiLisimah (310 î.e.n. ) de a-i supune, rămân fără rezultat. Mai târziu, geții duc lupte cubastarnii, (poporgermano-celtic), care între anii 200 și 100 î.e.n. ocupa poalele nord-estice ale Munților Carpați și malurileNistrului.
Teritoriul Munteniei a făcut parte din marele regat dac a luiBurebista dar nu și din regatul luiDecebal. După victoria asupra luiDecebal,Traian trimite trupe auxiliare în Muntenia și sudul Moldovei pentru pacificarea regiunii. Conducătorii locali fac jurăminte de vasalitate, dar teritoriul Munteniei nu este anexat și nu devine provincie a Imperiului Roman, rămânând doar în zona de influență.
În117, după moartea lui Traian, romanii retrag trupele din cea mai mare parte a Munteniei și fixează granița de-a lungul limesuluiTransalutanus sau Valul lui Traian, care se întindea de la Dunăre și până în apropiere de Câmpulung (castrul Judava), trecând prin Roșiori de Vede (în perioada romană denumit Pirus și ulterior Russenart). Au loc numeroase atacuri alecarpilor, (un trib dedaci liberi) șigoților sau poate geților, subiectul este supus multor controverse deoarece, de-a lungul timpului, unii cronicari, în mod voit sau întâmplător (din ignoranță), i-au confundat pe geți cu goții. Primul care a utilizat termenul de "got" ca echivalentul lui "get", a fost împăratul filozofIulian Apostatul (361-363 e.n.). În secolul IV, echivalența eronată geți-goți a fost adoptată și de alți autori, iar prin scrierile istoricului latinClaudianus (începutul secolului V) și mai ales ale luiOrosius (autor spaniol de origine gotă), apoi prin ale istoricilorCassiodor șiIordanes, această confuzie a căpătat o largă răspândire. Trebuie menționat că lucrarea luiIordanes numită "Getica", era de fapt consacrată goților.Istoricul gotIordanes în lucrarea sa din551 "Getica" (De Origine Actibusque Getarum) îi descrie în mod eronat pe goți ca fiind urmașii geților lui Burebista și Deceneu, lucru explicat de unii istorici prin apropierea fonetică a celor 2 cuvinte. Este știut că goții au pătruns în Muntenia împinși dehuni, dar nu sunt dovezi că în acea perioadă au intrat în conflict cu romanii și nici nu există urme că deplasarea lor s-ar fi desfășurat către limesul roman. Sunt însă suficiente dovezi clare ca au străbătut în raidurile lor de pradă câmpiileBărăganului șiBuzăului și că romanii au înființat pentru ei o episcopie laSilistra. Conflictul deschis al goților cu romanii s-a declanșat mai degraba după trecerea goților peste Dunăre și acceptarea lor temporară ca federați.
Aurelian încheie un tratat cu goții, tolerând migrația lor peste sau în teritoriuldacic ca niște federați ai Imperiului Roman. Așadar, găsim în Dacia următoarele triburi de goți:Taifalii șiVictoalii. Așezările goților în Dacia cuprindeau numaiPodișul Moldovei și jumătatea răsăriteană aCâmpiei Române, în timp ce în spațiulcarpatic continua să locuiască populația daco-romană, rămasă aici după retragerea legiunilor și a administrației romane peste Dunăre (în nou înființata Dacia Aurelia). După așezarea lor în nordul Mării Negre, goții se împărțeau în vizigoți (goți apuseni, ramura tervingilor), care erau localizați între Nistru și câmpia răsăriteana a Daciei, și ostrogoți (goți răsăriteni), care locuiau la est de Nistru.
Muntenia și Dobrogea au fost un culoar de trecere al popoarelor migratoare, trecerea goților și bulgarilor lăsând suficiente urme, apoi invaziilecumane care pun chiar bazele unui statCumania neagră ce cuprindea mai ales Moldova cu Muntenia șitătare (care stăpâneau îndeosebi zonele de câmpie din Muntenia și Moldova la momentul pomenirii voievodatelor luiLitovoi,Seneslau,Ioan șiFarkas (Lupu) în diplomacavalerilor ioaniți.
Toate aceste năvăliri au dus la menținerea unei populații stabile destul de reduse în zonă. Populația avea să crească în timp și prin venirea treptată a mai multor grupuri deromâni sud-dunăreni care fugeau din calea atacurilor hunilor și avarilor asupraImperiului Bizantin. Astfel că în secolul al XII-lea cronici bizantine și slave considerau populația un amestec al urmașilor triburilor geto-dace care intraseră în contact frecvent cu civilizația romană, vlahi sud-dunăreni și slavi creștinați de bizantini. Acest amestec de populații avea, ca element comun de cultură, filonul roman.
După victoria luiBasarab I de laPosada, acesta și (sau?)Vladislav I își extind stăpânirea asupra teritoriului Munteniei și al sudului Moldovei (sub denumirea de "Basarabia") în urma unor campanii victorioase împotriva tătarilor care ajunseseră stăpânitori peste aceste teritorii dând astfel naștere principatului medieval alȚării Românești cu capitala laCâmpulung.
Acestea sunt județele actuale ale României aflate în întregime sau parțial în Muntenia:
|contributor2= ignorat (ajutor)Mentenanță CS1: Limbă nerecunoscută (link)| Regiuni istorice | Banat · Crișana · Dobrogea (exclusivCadrilater) · Maramureș · Moldova (inclusivBasarabia cuBugeacul,Bucovina șiHerța) · Muntenia · Oltenia · Transilvania (inclusivȚinutul Secuiesc) · |  | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Zone etnografice |
| ||||||||
