Multiversul este oipoteză dinfizica teoretică șicosmologie care propune existența mai multor universuri separate, dincolo de cel observabil în care trăim. Fiecare univers ipotetic dintr‑un multivers ar include propriul săuspațiu,timp,materie și legi fizice posibile, iar totalitatea acestor universuri ar forma ansamblul realității fizice posibile. Aceste universuri sunt uneori denumiteuniversuri paralele saurealități alternative.[1] Conceptul apare în diferite contexte teoretice, de exemplu îninterpretarea multiple-lumi amecanicii cuantice și în modelele deinflație eternă din cosmologie.[2][3]
Conceptul de universuri multiple, sau multivers, a fost discutat de-a lungul istoriei. A evoluat și a fost dezbătut în diverse domenii, inclusiv cosmologie, fizică și filozofie. Unii fizicieni au susținut că multiversul este o noțiune filosofică mai degrabă decât o ipoteză științifică, deoarece nu poate fifalsificat empiric. În ultimii ani, au existat susținători și sceptici ai teoriilor multiversului în cadrul comunității fizicienilor. Deși unii oameni de știință au analizat date în căutarea de dovezi pentru alte universuri, nu au fost găsite dovezisemnificative din punct de vedere statistic. Criticii susțin că conceptului de multivers îi lipsește testabilitatea și falsificabilitatea, care sunt esențiale pentru cercetarea științifică, și că ridică probleme metafizice nerezolvate.
Max Tegmark șiBrian Greene au propus diferite scheme de clasificare pentru multiversuri și universuri. Clasificarea pe patru niveluri a lui Tegmark constă în Nivelul I: o extensie a universului nostru, Nivelul II: universuri cu constante fizice diferite, Nivelul III: interpretarea multiple-lumi a mecanicii cuantice și Nivelul IV:ansamblul ultim. Cele nouă tipuri de multiversuri ale lui Brian Greene includ multiversuri matlasate, inflaționiste, de brană, ciclice, peisagistice, cuantice, holografice, simulate și ultime. Ideile explorează diverse dimensiuni ale spațiului, legi fizice și structuri matematice pentru a explica existența și interacțiunile universurilor multiple. Alte concepte de multiversuri includ modele de lumi gemene, teorii ciclice, teoria M șicosmologia găurii negre.
Principiul antropic sugerează că existența unei multitudini de universuri, fiecare cu legi fizice diferite, ar putea explica apariția afirmată areglajului fin al propriului nostru univers pentru viața conștientă. Principiul antropic slab postulează că existăm într-unul dintre puținele universuri care susțin viața. Apar dezbateri în jurulbriciului lui Occam și a simplității multiversului versus un singur univers, susținători precum Max Tegmark susținând că multiversul este mai simplu și mai elegant.Interpretarea multiple-lumi a mecanicii cuantice șirealismul modal, credința că toate lumile posibile există și sunt la fel de reale ca lumea noastră, sunt, de asemenea, subiecte de dezbatere în contextul principiului antropic.
Termenul a fost inventat în 1895 de către filozoful și psihologul americanWilliam James.
În anii 1920 fizicienii descoperă particulele elementare și cercetează proprietățile acestora. Electronii însă le rezervă o surpriză: „Când cineva studiază proprietățile atomilor descoperă că realitatea este mai stranie decât și-ar fi închipuit oricine. Particulele au într-adevăr posibilitatea, într-un anumit sens, de a se afla simultan în mai multe locuri.” (cf. Alan Guth, profesor la Institutul de Tehnologie al (statului) Massachusetts) (MIT) dinCambridge,Massachusetts,SUA. Aceasta înseamnă că particulele nu există doar în universul nostru, ci apar și în alte universuri paralele cu al nostru. Alan Guth explică: „În esență, tot ceea ce se poate întâmpla se întâmplă într-una dintre alternative, ceea ce înseamnă că suprapus peste universul cunoscut există un univers alternativ, undeAl Gore este președinte șiElvis Presley este încă în viață.”
Alexander Vilenkin a realizat că dacă inflația universului nu se oprește dintr-o dată peste tot, atunci există întotdeauna o regiune a spațiului în care încă se întâmplă, prin urmareBig Bang-ul nu este un eveniment unic. Andrei Linde și Vilenkin au avansat ideea că Big Bang-uri se întâmplă mereu și noi Universuri se nasc încontinuu ducând la o expansiune eternă, la un multivers.
valoarea ciudat de mică a energiei întunecate din universul nostru
înteoria coardelor există 10500 moduri în care extradimensiunile se aglomerează, fiecare posibilitate fiind caracteristică unui univers. Nu se știe încă modul în care se aglomerează dimensiunile suplimentare pentru universul nostru.
pe baza unor modele circulare găsite înforma radiațiilor cosmice de fond unii cercetători au tras concluzia că universul nostru s-a ciocnit cu alte universuri în extindere de minim patru ori[4][5]
^David Deutsch (1997). "The Ends of the Universe". The Fabric of Reality: The Science of Parallel Universes—and Its Implications. London: Penguin Press.ISBN: 0-7139-9061-9.
^Carr, Bernard ().Universe or Multiverse. p. 19.ISBN9780521848411.Some physicists would prefer to believe that string theory, or M-theory, will answer these questions and uniquely predict the features of the Universe. Others adopt the view that the initial state of the Universe is prescribed by an outside agency, code-named God, or that there are many universes, with ours being picked out by the anthropic principle. Hawking argued that string theory is unlikely to predict the distinctive features of the Universe. But neither is he is an advocate of God. He therefore opts for the last approach, favoring the type of multiverse which arises naturally within the context of his own work in quantum cosmology.
Bernard Carr, ed. (2007)Universe or Multiverse? Cambridge Univ. Press.
Deutsch, David (). Splash, ed.Quantum theory, the Church-Turing principle and the universal quantum computer (ed. Proceedings of theRoyal Society of London A 400). pp. 97–117.
Surya-Siddhanta: A Text Book of Hindu Astronomy by Ebenezer Burgess, ed. Phanindralal Gangooly (1989/1997) with a 45-page commentary by P. C. Sengupta (1935).
Brian Greene -The Fabric of the Cosmos: Space, Time, and the Texture of Reality, 2005
