Moscheile construite în alte zone decât cele arabe împrumută elemente arhitecturale din zonele respective. Cele dinChina împrumută stilul arhitectonic specific chinezesc, mai precis forma și culoareapagodelor, pe când înEuropa se întâlnesc moschei cu influențe arhitecturale europene.
Moscheea este locul unde musulmanii se întrunesc conform tradiției islamice. Cea mai importantă perioadă a anului în tradiția islamică esteRamadanul, când musulmanii merg foarte des la moschee pentru a se ruga și a îndeplini datinile. Conform tradiției, musulmanii nu au acces în moschee decât după ce se spală și își lasă încălțămintea la intrare. ConformCoranului, femeile se pot ruga nu numai acasă, dar și la moschee. Rugăciunile se țin în sala de rugăciuni a moscheii, unde există locuri separate de rugăciuni pentru femei și bărbați. Bărbații musulmani, la nevoie, se pot ruga la ceasurile potrivite și în afara moscheii, în orice loc s-ar găsi.
Arhitectura originală a moscheilor prevede construirea unor cupole deasupra centrului sălii de rugăciuni, precum șiminarete și grădini interioare unde credincioșii musulmani se pot odihni. Moscheile construite în zonele cu populație minoritară musulmană sunt utilizate nu numai ca lăcașuri de cult, ci și ca locuri de întruniri, inclusiv mitinguri de protest ale acestora. Astfel, în urma conflictelor în jurul unor revendicări religioase, naționale și sociale dintre populația islamică și cea de alte etnii și confesiuni majoritare se pot ivi conflicte între populația majoritară și musulmani, iar în urma unor atacuri rasiste sau de ură religioasă apar uneori acte de vandalism, inclusiv atacuri cu bombă contra unor moschei. Un exemplu este Moscheea Babri dinIndia, distrusă de hindușii extremiști în1992. Începând cu anii '80,Arabia Saudită a finanțat un proiect de construcție a moscheilor în toată lumea în valoare de miliarde de dolari, în cadrul căruia s-au construit în total 1500 de moschei.
Cuvântul originar pentru moschee în arabă estemasjid, având semnificație deloc de rugăciune saude închinare. Acesta este un substantiv derivat din verbulsajada (însemnânda se închina). Cuvântul provine dinlimba arameică, înrudită cu araba și ebraica, și datează din secolul al V-lea î. Hr., întâlnindu-se și în vocabularul altor limbi, cum ar fia arabilor nabatei șiebraica, cu aceeași semnificație.
Cuvântul corespondent în limba engleză pentru moschee este „mosque” și provine din spaniolulmezquita.[1] În secolele XV, XVI și XVII, cuvântul a avut diverse variante împrumutate din limbi cafranceza medie,italiană șispaniola veche, astfel cunoscând până în zilele noastre variante precum „Moskea”, „muskez”, „moschy” și „mos'keh” .[2]
Cuvântul moschee provine în limba română din cuvântul francez mosquée, care la rândul său provine prin mediere italiană și spaniolă din termenul arab „masjid”.
Acum aproximativ o mie de ani, moscheile erau niște edificii mai spațioase, simple, cu intrări mari și minarete. De-a lungul timpului au început încetul cu încetul să se distingă de clădirile obișnuite din jur, devenind un tip anume de construcție specific lumii arabe și islamice.
După credințele islamice, cel mai important loc sacru islamic este sanctuarulKaaba dinMecca,Arabia Saudită, construit de profetulIbrahim (Avraam) și fiul său,Ismail (Ismael), după voința luiAllah (Dumnezeu), însă cea mai veche moschee construită de musulmani esteMoscheea Quba din Medina.
Arhitectura moscheilor diferă de la o zonă la alta deoarece au fost împrumutate elemente arhitecturale specifice zonei de amplasare. Un exemplu elocvent esteEgiptul, unde se întâlnesc un mare număr de moschei ce au fost construite începând cu anul 640, odată cu cucerirea țării de către arabii musulmani.[3]Moscheile clădite înSicilia șiSpania și-au păstrat un stil original arab sau maur, neîmprumutând elemente arhitecturale specifice zonei.[4]
În vestulChinei, în Turkestanul chinez sauUiguria, moscheile seamănă mai mult cu cele arabe, dar pe măsură ce se înaintează spre est apar tot mai mult elemente arhitecturale chinezești îmbinate cu cele arabe. Primele moschei dinChina au fost ridicate în secolul al VIII-lea în localitatea chinezăXi'an, cea mai cunoscută fiindMarea Moschee din Xi'an. Această moschee a adoptat o arhitectură tradițională chinezească, fiind diferențiată de celelalte moschei prin faptul că are acoperișul galben, după tipicul templelorbudiste.[5]
În secolul al XV-lea, moscheile au început să apară și înIndonezia, în primul rând în insuleleJava șiSumatra. Arhitectura budistă, hindusă sau chineză a influențat și aici aspectul moscheelor.
Moscheile indoneziene sunt construite fără cupole, nerespectând linia arhitecturală arabă, în schimb au acoperișuri etajate asemănător cu pagodele sau templele hinduse balineze, stil folosit încă și azi. Un număr important de moschei vechi au rămas intacte și astăzi pe coasta de nord a insulei Java, printre acestea aflându-seMarea Moschee din Demak, construită în 1474, șiMarea Moschee din Yogyakarta. Stilul moscheilor javaneze a influențat și arhitectura celor din țările apropiate acesteia precumMalaysia,Brunei, șiFilipine.[6]
ÎnIndia, moscheile au apărut în timpulImperiului Mogul în secolele al XVI-lea și al XVII-lea, unde s-au distins și ele printr-o arhitectură proprie locului, ca, de pildă,Moscheea Jama dinDelhi.
ÎnImperiul Otoman, al cărui nucleu principal a fostTurcia de azi, moscheile au apărut odată cu primiiturci musulmani. Unele moschei, precumHagia Sophia dinIstanbulul de azi, au fost mai întâibiserici saucatedrale aleImperiului Bizantin, după care au fost transformate în moschei, ceea ce le explică stilul arhitectonic. Specifice moscheilor otomane erau plafoanele înalte, minaretele multiple și fațadele largi îmbinate cu elemente tradiționale precummihrabul. AstăziTurcia deține un număr mare de moschei cu arhitectură tipică otomană.
ÎnEuropa există în diverse zone moschei construite în număr mai mare odată cu venirea musulmanilor pe continent. Orașe mari precumRoma,Londra șiMünchen dețin moschei ce au fost clădite după cerințele arhitecturii tradiționale arabe cu domuri și minarete. Moschei mai mici se pot întâlni de asemenea în zonele suburbane ale marilor orașe europene, un exemplu fiind Moscheea Shah Jahan dinWoking, Marea Britanie. În zonele Europei care au fost sub dominație otomană, caGrecia,Bosnia și Herțegovina,Albania șiSerbia, moscheile au un aspect specific otoman.
ÎnStatele Unite ale Americii, moscheile au apărut la sfârșitul secolului al XX-lea, actualmente, numărul lor crescând în ultimul deceniu (intervalul 2000–2010), de la 1.209 la 2.106, înregistrându-se astfel o creștere puternică de 74% în doar 10 ani.[7] Emigrarea musulmanilor dinAsia de Sud a făcut ca numărul moscheilor să crească mai alert după anul 1950, astfel înregistrându-se creșteri cu 80% după 1970 și cu 50% după 1980.
După scrierile istoricilor musulmani, mai multebiserici și sinagogi au fost transformate în moschei, fie după cucerirea unor orașe nemusulmane, fie prin impunerea unor tratate prin care musulmanilor li se permitea să transforme bisericile în moschei. Un astfel de tratat a fost aplicat laDamasc, în anul705 d. Hr., când califulAbd al-Malik a transformat bazilica Sf. Ioan într-o moschee. Se mai spune că Abd al-Malik a transformat zece biserici din Damasc în moschei. După cucerireaConstantinopolului, sultanii otomani au preschimbat și multe biserici în moschei, dintre ele cea mai renumită fiindHagia Sophia. În unele astfel de noi moschei s-au păstrat sanctuarele creștine sau iudaice închinate, de pildă, unor personaje biblice respectate și de cultul mahomedan[1], ca, de exemplu, sanctuarul patriarhilor dinHebron în Palestina.
În Spania se întâlnește fenomenul invers celui din Turcia, aici moscheile fiind în cele din urmă transformate în biserici catolice după înfrângerea musulmanilor sau a "maurilor" de către Reconquista spaniolă, încheiată în1492.[9]Printre cele mai vestite moschei transformate se aflăMarea Moschee din Cordoba, dar există și unele cazuri în care moscheile transformate în biserici au redevenit moschei.
Zilnic musulmanii trebuie să practice „salahul”. Acesta constă în a face de cinci ori pe zi o rugăciune ce aparține celorCinci Stâlpi ai Islamului. Pe lângă rugăciunile zilnice există rugăciuni speciale făcute vinerea, sâmbăta(Sabt), de sărbători, precumAid al-Fitr șiAid al-Adha, și rugăciuni pentru înmormântare sau cu ocazia unoreclipse.[10][11]
Rugăciunea de înmormântare, numităsalat ul-janazah, este ținută de obicei într-o curte sau o piață din aproprierea unei moschei, în prezenta tuturor rudelor și aimamului.[12] În cazuleclipselor, musulmanii au rugăciuni specifice acestora.
Pentru sărbătorile cu importanță mai mare în tradiția islamică în cazul în care moscheea este neîncăpătoare se pot închiria spații publice de dimensiuni mari. În calendarul islamic există două mari sărbători, și anumeAid al-Fitr șiAid al-Adha, care se celebrează de obicei în moschei cu spații larg deschise, pentru a cuprinde numărul mare de credincioși veniți la ceremoniile rituale specifice sărbătorilor. În țările undeIslamul este religia majoritară, rugăciunile asociate acestor sărbători se practică și acasă.[13]
Ramadanul este luna cea mai sfântă a Islamului. În această lună musulmanii țin post, iar seara li se permite sa ia o masă numităiftar. Iftarul este o mâncare de post, luându-se atât acasă, cât și în moschei. Moscheile mici care nu au posibilitatea de a organiza o cină pentru servirea iftarului sunt scutite de această obligație.
Înainte de răsăritul soarelui, tradiția islamică recomandă mâncareasuhurului, acesta fiind o mâncare ce se consumă înainte de intrarea în postul Ramadanului și de prima rugăciune a sallahului. Moscheile de dimensiuni mai mari pot organiza mese pentru servirea suhurului ca și pentru servirea iftarului seara. Musulmanii săraci sunt absolviți de a ține postul de Ramadan, însă, conform tradiției, pot primi mâncare de la enoriașii mai înstăriți. În Islam a da mâncare unui sărac este un act onorabil și demn de urmat.[14]
În perioada Ramadanului, după ultima rugăciune zilnică, musulmanii pot rămâne în moscheile mai mari, unde se ține o slujbă numitătarawih ce durează aproximativ 2 ore. Tarawihul constă în citirea unor fragmente din Coran de către o persoană din comunitate. În ultimele zece nopți ale Ramadanului se țin toată noaptea slujbe pentru a cinsti sărbătoarea Laylat al-Qadr, despre care se spune că este data în care profetulMohamed a primit primele versete din Coran.[10]
În ultimele zece zile ale Ramadanului, bărbații musulmani pot merge la moschee pentru a participa conform tradiției, la așa numitul„itikaf”. Acest obicei constă în faptul că cine dorește poate rămâne în moschee timp de zece zile pentru a se purifica prin rugăciune. Restul familiei se va ocupa de prepararea mâncărurilor și aducerea acestora la moschee.[10]
Pentru a îndeplini a treia regulă din Cei Cinci stâlpi ai Islamului, musulmani practică zakat, obicei după care cei înstăriți oferă produse alimentare și alte daruri săracilor. Această datină filantropică este practicată mai des în timpul sărbătoriiAid al-Fitr.
Spre sfârșitul secolului al XX-lea, numărul moscheilor în lume a crescut datorită implicării instituțiilor statelor în construirea acestora paralel cu avântul mișcărilor fundamentaliste sau cu scopul înrolării ideologiei prestigioase a religiei în sprijinul politicii oficiale.
Moscheile în politică. Rolul lor în viața comunităților islamice minoritare
În statele unde populația musulmană este minoritară, moscheea reprezintă, pe lângă un lăcaș de cult, un loc unde aceasta se poate reuni și poate asculta predici in limba ei de origine, poate protesta și își poate face cunoscute nemulțumirile.[15][15]
Moscheile în vâltoarea conflictelor confesionale din cadrul lumii Islamului și în cea a conflictelor interconfesionale sau interetnice
În războaie civile cu caracter religios sau național în interiorul lumii arabe și islamice, unele moschei și sanctuare religioase ale diferitelor curente islamice - ca, de pildă, șiite sau sunite, înIrak,Liban,Afghanistan sauPakistan - pe de o parte, au servit drept tribune pentru predicatori lideri de mișcări religioase politice sau paramilitare, iar pe de altă parte, clădirile, uneori de mare valoare artistică și istorică, ale unor astfel de lăcașuri de cult au fost supuse, împreună cu zeci și sute de credincioși sau pelerini care le frecventau, la atentate distrugătoare cu bombe puse la cale de mișcări violente extremiste ale curentelor rivale. Un astfel de act barbar contrar spiritului religiei islamice a fost recenta aruncare în aer în februarie2006 și apoi iniunie-iulie2007 de către teroriști suniți a marii moschei șiite Al-Askariye dinSamarra, Irak.[16]
Un alt exemplu a fost atacul sinucigaș cu bombă din 2006 al unei moschei afgane în urma căruia au fost omorâte cel puțin 19 persoane.[17]
Spre sfârșitul secolului XX și începutul secolului XXI, un număr mic de moschei în Occident și în Orientul Mijlociu au servit drept ascunzători pentru diverse persoane ce au săvârșit acte de teroare sau infracționale, un exemplu fiind moscheea Finsbury Park din Londra, remarcându-se și utilizarea în scopuri militare a unor moschei din Fâșia Gaza de către mișcarea fundamentalistă palestiniană Hamas.Bineînțeles, acestea nu sunt singurele cazuri din istorie unde fanatici religioși de diferite credințe, și nu numai musulmani, au exploatat unele lăcașuri de cult în scopuri de ațâțare la ură sau de activități subversive sau militare.
Din cauza prestigiului religios, a importanței naționale și a valorii emoționale date moscheii, ca și în cazul locurilor de cult ale altor credințe, aceasta poate deveni ținta principală și a adversarilor fanatici de altă credință sau neam. Astfel, în cazulMoscheii Babri, care a fost construită în India, la Ayodhya, pe locul unui templu hindus care marca locul tradițional al nașterii zeului indianRama, violențele declanșate între hinduși și musulmani au dus în final în data de6 decembrie1992 la dărâmarea moscheii de către o masă de aproximativ 200.000 de hinduși fanatizați și ațâțați.[18] Aceste acte se aseamănă cu tulburările și atentatele cu bombe din Bombay din 1993, în urma cărora au fost victime 257 persoane.În aprilie 2006, în India au mai avut loc două atacuri cu bombă la moscheea Jama Masjid. În America, în urmaatacurilor din 11 septembrie asupra Turnurilor gemene de la New York de către extremiști din organizația fanatică islamistăAl Qaeda, câteva moschei au fost vandalizate sau distruse de extremiști islamofobi.[19][20]
În unele situații din trecutul popoarelor, de pildă ale unor răscoale justificate de eliberare națională sau socială, lăcașuri de cult musulmane sau de alte religii au fost folosite în scopuri de activități clandestine și de patrioți călăuziți de idealuri constructive din rândurile credincioșilor sau ale deservenților de cult.
InvestițiileArabiei Saudite în construirea de moschei în lume
DeșiArabia Saudită s-a implicat încă din anii '60 în finanțarea construirii moscheilor în diverse locuri din lume, mai semnificativ în acest proiect s-a înregistrat începând din anii '80 până în prezent.[21] Astfel s-au cheltuit 45 miliarde de dolari americani pentru finanțarea construirii atât a moscheilor, cât și a școlilor islamice în lume.[22] Conform datelor statistice din ziarul Ain al-Yaqeen din 2002, din aceste fonduri s-au construit un total de 1500 de moschei și 2000 de școli islamice în afara granițelorArabiei Saudite. Dintre aceste moschei, prioritate au avut cele din comunitățile islamice ale altor țări.[21][23] După cădereaUniunii Sovietice în 1992, Arabia Saudită a contribuit în mare măsură la refacerea și construirea moscheilor dinAfghanistan și din noile state independente dinAsia Centrală ex-sovietică șiCaucaz. Moscheea Regele Fahd dinCulver City, California și Centrul Cultural Islamic dinRoma reprezintă două investiții importante aleArabiei Saudite, deoarece s-au investit 8 milioane și, respectiv, 50 de milioane de dolari pentru construirea lor.Un alt stat care a avut inițiative de finanțare a construcției de moschei, mai ales în lumea Africii negre, a fostJamahiriya Libiană.
Stilul arhitectural al moscheilor persane a împrumutat elemente de stil din arhitectura palatelor persane din vremeaParților și aSasanizilor. Astfel, intrarea principală a moscheii persane are în partea superioară arcade, iar, de asemenea, domul folosește același stil cu acoperișul palatelor persane. După ce Persia a fost invadată de arabi, arhitectura moscheilor arabe din regiune împrumută și elemente arhitecturale parte și sasanide. Cele două stiluri, atât cel part, cât și cel sasanid, prin îmbinarea lor au contribuit la nașterea stilului islamic folosit în construcția unor moschei din zilele noastre. Exemple pot fi moscheile în formă literei T, cele din Califatul Abbasid etc.
În timpulDinastiei Omeiazilor, planurile arhitecturale ale moscheii erau dreptunghiulare sau pătrate. Acest tip de moschee este printre cele mai vechi deoarece moscheile respective au hipostiluri cu plafoane plate, susținute de foarte multe șiruri de coloane. Un exemplu elocvent esteMezquita de Córdoba, al cărei hipostil este format din peste 850 de coloane ce susțin plafonul acestuia.[24] Moscheile în stil vechi erau înconjurate de grădini ce serveau ca loc de așteptare al musulmanilor până când aceștia găseau un loc liber pentru rugăciunea de vineri. Grădinile erau proiectate cu hipostiluri folosite ca loc de odihnă.[1]
Începând cu secolul al XV-lea, otomanii introduc în arhitectura moscheii domul central de dimensiuni mari și centrat pe sala de rugăciuni cu influențe din stilul lăcașurilor de cult bizantine. Pe lângă domul central, moscheea are domuri mai mici în sălile unde nu se țin rugăciuni.[25]
Un alt tip de moschee este moscheea Iwan, ce are specifică grădina interioară în locul domului central. Această grădină este folosită ca loc de rugăciune, iar în jurul acesteia se află clădirea moscheii. Moscheea Iwan este specifică arhitecturii iraniene, fiind întâlnită mai des înIran.
O arhitectură aparte o prezintăHajja Soad, forma ingenioasă a acesteia fiindpiramidală.
Un element comun al moscheilor, indiferent de stilul arhitectural adoptat, sunt minaretele. Acestea sunt turnuri înalte aflate în colțurile moscheilor, fiind cele mai înalte puncte ale acesteia. De remarcat esteMoscheea Hassan II dinCasablanca,Maroc, care posedă cele mai înalte minarete din lume.
Există nu doar moschei fără minarete, acestea fiind primele moschei din vechime, dar și celeale islamului conservator wahabit. Primul minaret a fost construit în anul 665 laBasra, înIrak, în timpul domniei califului omeiadMuawiyah I. Acesta a încurajat construirea minaretelor, care erau folosite demuezini pentru adunarea musulmanilor la rugăciuni, ele fiind un corespondent al turlelor cu clopot alebisericilorcreștine.[26]
Pentru fiecare moschee, adhanul se face de către un muezin ce anunță musulmanii. Adhanul este chemarea musulmanilor la rugăciunile zilnice ale sallahului. În țările unde comunitățile islamice sunt minoritare, adhanul nu este permis din cauza tulburării liniștii publice. Pentru moscheile fără minarete, muezinul face adhanul în interiorul acestora.[10]
Domul sau cupola moscheii este o parte importantă din această construcție, fiind situată în centrul edificiului, deasupra sălii de rugăciuni. Primele domuri ale moscheilor erau de dimensiuni mici, însă de-a lungul timpului acestea au căpătat dimensiuni din ce în ce mai mari, ajungând în zilele noastre la dimensiuni impresionante. Construcția domurilor a fost determinată de semnificația acestora, mai precis reprezentândraiul sau cerul cu stele. ÎnIndia,Mogulii au popularizat forma de ceapă a domurilor dinAsia de Sud șiPersia. Unele moschei au, pe lângă domul din centru de dimensiuni mari, alte domuri mai mici.[27]
Sălile de rugăciuni ale moscheilor, cunoscute și sub numele demusalla, sunt spațioase și nu au piese de mobilier cum ar fi scaune și bănci tocmai pentru a fi generoase din punctul de vedere al spațiului și pentru a cuprinde un număr mare de musulmani.[28] Pereții sălilor de rugăciuni sunt ornamentați cu pasaje și versete dinCoran în scopul de a face cunoscute anumite mesaje ale cărților sfinte ale Islamului.[10] Peretele opus intrării în sala de rugăciuni este un loc important al moscheii numitquiblah, unde musulmanii obișnuiesc a se așeza cu fața spre acesta pentru a se ruga. Un accesoriu important al qiblahului este mihrabul, ce constă într-o nișă centrală a peretelui cu rol de a indica direcția spreMecca,Arabia Saudită, direcție spre care musulmanii se așază pentru a-și face rugăciunea. Tot pe partea unde este localizatmihrabul se aflăminbarul, un spațiu important al moscheii unde în zilele de vineri sunt spuse rugăciuni și povețe (khutbah) de către unkhatib. În celelalte zile ale săptămânii, cele cinci rugăciuni zilnice sunt conduse de către imam, care stă în mihrab.[29]
Pentru a intra în moschee, prin tradiție, musulmanii trebuie sa fie curați, iar de aceea există mici construcții exterioare cu fântâni, unde aceștia se pot spăla.[24] Aceste construcții sunt prevăzute cu spații unde musulmanii își pot lăsa încălțămintea și hainele mai groase (cum ar fi paltoane) până la ieșirea din moschee.[28]
Pentru a se ruga și participa la slujbele religioase în moschee, musulmanii trebuie să respecte regulile generale aplicate tuturor moscheilor, cum ar fi accesul musulmanilor fără încălțăminte în sala de rugăciune, precum și regulile particulare ce diferă de la o moschee la alta.
O regulă importantă pentru fiecare moschee, indiferent că este de stat sau privată, este să aibă un conducător permanent numit imam.[30] Pentru moscheile susținute de instituțiile statului, imamul este numit de către acestea,[30] iar pentru moscheile private, conducătorul ceremoniilor de rugăciune este numit prin vot de către comunitate. Pentru a fi imam într-o moschee, persoana în cauză trebuie să fie onestă și să aibă studii de specialitate. Din punctul de vedere al școlii Hanafi, o persoană poate să devină mai ușor imam în cazul în care aceasta însăși construiește o moschee.[30]
Un imam poate conduce rugăciunile de vineri, precum și cele zilnice, dar există controverse despre diferitele școli cu caracter religios ale islamului.[30] Astfel, școlile Hanafi și Maliki susțin că imamul poate conduce și rugăciunile zilnice, și cele de vineri, în timp ce școlile Shafi'i și Hanbali nu sunt de acord cu acestea.[30] De aceea, pe lângă imam, există alți conducători de rugăciuni, aceștia fiind împărțiți după tipurile de rugăciuni conduse, și anume rugăciunile zilnice, rugăciunile de vineri sau rugăciunile pentru diverse sărbători și alte ocazii din timpul unui an.
Religia islamică prevede conducători de rugăciuni separat pentru fiecare sex. Astfel, pentru bărbați există un conducător de rugăciuni de același sex, aceeași regulă aplicându-se în cazul femeilor.[30]
Pentru a avea acces în moschee, musulmanii trebuie să respecte câteva reguli de bază: astfel ei vor veni spălați și nu vor mânca alimente puternic mirositoare înainte de a intra. De asemenea, odată ajunși la moschee, ei se vor mai spăla la fântânile special amenajate, în sensul purificării, înainte de rugăciune. Pentru a intra în sala de rugăciuni, musulmanii se descalță lăsând încălțămintea la intrare. În unele moschei, zona unde este interzis accesul cu încălțăminte se extinde la alte încăperi ale acesteia.[31]
Tradiția islamică impune reguli privind vestimentația atunci când se intră într-o moschee. Aceasta trebuie să fie cât mai simplă, să acopere întreg corpul, fiind purtate atât de bărbați, cât și de femei. Dintre numeroasele ținute vestimentare în acest scop, cea mai folosită este cea dinOrientul Mijlociu.[10]
Pentru a se desfășura în liniște rugăciunile, persoanele, odată intrate în moschee, nu au voie să dezbată alte subiecte decât cele cu specific religios, dar în același timp nu au voie să vorbească tare. Este interzis și considerat necuviincios a trece prin fața unei persoane în timp ce se roagă.[32] Religia islamică recomandă ca atât pereții sălii de rugăciuni, cât și covoarele să fie decorate cât mai simplu pentru a nu distrage atenția de la rugăciuni. De asemenea, este indicat ca și hainele persoanelor ce vin să se roage să fie cât mai simple, fără imprimeuri ce ies în evidență.
=== Separarea sexelor === Pentru a se ruga în sala de rugăciuni a moscheii, trebuie respectate reguli privind locul unde se așază bărbații și femeile. Astfel se așază mai întâi bărbații și apoi femeile, aceștia formând rânduri paralele cu peretele qiblah. După scrierile profetuluiMohamed, ar trebui ca femeile să se roage acasă, însă nu este interzis ca acestea să se roage și în moschee. Al doilea calif,Omar I, susținea că este preferabilă interzicerea accesului femeilor în moschee, locul cel mai adecvat pentru rugăciuni fiind acasă.[33] Acest lucru era recomandat pentru evitarea unor violuri mai ales pe timp de noapte.[1] În 870, guvernatorul orașuluiMecca a delimitat în sala de rugăciuni a moscheii un spațiu special pentru femei, punând funii printre stâlpii de susținere ai acesteia. Moscheile construite recent au spațiu delimitat pentru femei și bărbați sau chiar încăperi separate, cum este în cele din sudul și sud-estul Asiei. Există totuși în număr mai mic și moschei în care accesul la rugăciune pentru femei este cu totul interzis.[34]
Coranul permite pătrunderea în moschee în calitate de vizitatori și persoanelor de altă religie decât cea islamică cu condiția ca religia acestora să fie monoteistă. Aceste persoane nu au voie să mănânce și să doarmă în moschee sau să se roage. De-a lungul timpului, accesul în moschei al persoanelor de altă religie decât cea islamică a devenit un subiect de controversă.[30] Astfel, Ahmad ibn Hanbal era de acord cu intrarea acestor persoane în moschee pentru că profetul Mohamed însuși, într-o scrisoare, amintește de permisiunea acordată unorcreștini, precum și unorevrei să pătrundă în moschei, deoarece aceștia erau adepții unor religiimonoteiste. De o altă părere era califul UmayyadUmar II, care interzicea accesul în moschee al oricărei persoane de altă religie decât cea islamică, regulă care și astăzi este păstrată în unele moschei, mai ales în Arabia Saudită.[35]
În zilele noastre, moscheile, ca și sanctuarele musulmane dinMecca șiMedina, precumMarea Moschee sauMasjid al-Nabawi, nu permit accesul persoanelor de altă religie, însă există și moschei ce permit accesul acestora cu condiția de a respecta regulile islamice.[10][36] ÎnTurcia, turiștii nemusulmani sunt acceptați în moschee, dar cu respectarea unor reguli stricte, dar de înțeles, cum ar fi să viziteze moscheea numai în perioadele dintre rugăciuni, să poarte pantaloni lungi, fără încălțăminte, iar femeile să aibă capul acoperit și să păstreze liniștea.
^Cowen, Jill S. (July/August 1985).„Muslims in China: The Mosque”. Saudi Aramco World. pp. 30–35. Arhivat dinoriginal la 2006-03-22. Accesat în8 aprilie 2006.Verificați datele pentru:|date= (ajutor)
^ab„Mosques”. Charlotte Country Day School. Arhivat dinoriginal la. Accesat în.
^Bagby, Ihsan; Perl, Paul M.; and Froehle, Bryan T.The Mosque in America: A National Portrait 2001 accessdate=2006-04-17
^Wagner, William.How Islam Plans to Change the World. Kregel Publications. p. 99.ISBN0-8254-3965-5.When the Moors were driven out of Spain in 1492, most of the mosques were converted into churchesParametru necunoscut|origdate= ignorat (posibil,|orig-year=?) (ajutor);|access-date= necesită|url= (ajutor)
^abcdefgMaqsood, Ruqaiyyah Waris ().Teach Yourself Islam (ed. 2nd edition). Chicago: McGraw-Hill. pp. 57–8, 72–5, 112–120.ISBN0-07-141963-2.Mentenanță CS1: Text în plus (link)
^Hillenbrand, R. „Manara, Manar”. În P.J. Bearman, Th. Bianquis,C.E. Bosworth, E. van Donzel and W.P. Heinrichs.Encyclopaedia of Islam Online. Brill Academic Publishers. ISSN 1573-3912.Mentenanță CS1: Nume multiple: lista editorilor (link)
^Mainzer, Klaus (). „Art and Architecture”.Symmetries of Nature: A Handbook for Philosophy of Nature and Science. p. 124.ISBN3-11-012990-6.the dome arching over the believers like the spherical dome of the sky
.jpg)
