 | Acest articol sau această secțiune arebibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vedereasusținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Moldova (înenglezăMoldavia, îngermanăMoldau, înfrancezăMoldavie, înrusăМолдавия, Молдова, înturcăBoğdan, înpolonezăMołdawia) este o regiune istorică și geografică aEuropei, delimitată la vest de cătreCarpații Orientali și la est de cătrerâul Nistru și care corespunde vechiuluiPrincipat al Moldovei. În prezent, arealul este împărțit întreRomânia,Republica Moldova șiUcraina. Suprafața cumulată a tuturor acestor teritorii ce alcătuiesc Moldova istorică este de 94.862 km²,[1] dintre care 35.806 km² în România (cele 8 județe aleMoldovei Occidentale cuprinzândBucovina de Sud), 29.680 km² în Republica Moldova (partea din dreaptaNistrului cunoscută și caBasarabia) și 21.297 km² în Ucraina (regiunea Cernăuți cuprinzândBucovina de Nord, ținutulHerței și ținutulHotinului, și cele 9 raioane dinBugeac). În sensul acelor de ceasornic, Moldova se învecinează la vest cuTransilvania șiMaramureșul, la nord-vest cuGaliția, la nord și nord-est cuPodolia, la est cuEdisanul, la sud-est cuMarea Neagră, iar la sud cuDobrogea șiMuntenia.
În prezent, sensul termenului este echivoc, noțiunea fiind folosită pentru a desemna fie numai teritoriul aparținând României, fie numai pe cel al Republicii Moldova, fie întregul spațiu istoric și geografic omonim, descris în acest articol. Istoric vorbind, termenul a fost folosit pentru a desemna mai multe entități politice și administrative.
Populația arealului moldovenesc este formată, majoritar, de cătreetniciromâni numițimoldoveni, amestecați, în proporții variabile în nord, est și sud-est (în afara frontierelor actuale ale României), în principal cu populații de origineslavă.
În decursul istoriei, până la formarea statului român, termenul de „Moldova” s-a folosit pentru a desemna:
Spre sfârșitulsecolului XIX și începutulsecolului XX, termeni precumMoldova Occidentală (sau de Vest) șiMoldova Orientală (sau de Est) au început să fie folosiți pentru a descrie arealele geografice din Moldova separate de râul Prut.[2][3] Actualmente Moldova Occidentală (sau Moldova de Vest) nu trebuie confundată cuRegiunea de dezvoltare Nord-Est.
Regiunile istorice învecinate sunt:
Din punct de vedere istorico-geografic, specificitatea teritoriului se încadrează între obstacolele naturale reprezentate deCarpații Orientali la apus, adâncul canion alvăii Nistrului la miazănoapte și răsărit, luncile umede și mlăștinoase aleNistrului inferior,limanurilor basarabene,Dunării de Jos șiSiretului inferior la miazăzi, care au reprezentat în decursul vremurilor limite aleTirgeților,Carpilor,Bastarnilor,Iașilor și însfârșit aleromanicilor orientali.[4]
Spațiul moldovenesc – anume suprafața vechiului Principat al Moldovei, a fost de-a lungul timpului în mai multe moduri divizat din punct de vedere administrativ:
-ro.svg)
Reconstituirea teritoriului istorico-geografic al principatului Moldovei este problematică[5][A] deoarece acest teritoriu astăzi transfrontalier[5] face parte din:
La finalul celui de-al Doilea Război Mondial, în timpul negocierilor pentru pace, politicianul sovietic moldoveanNikita Salogor a propus reunirea teritoriilor care au aparținutPrincipatului Moldovei, înMoldova Mare.[6][7]
Morfostructural, teritoriul regiunii istorice Moldova este constituit - de la vest spre est, de:
În sensul acelor de ceasornic, limitele sale sunt date de următoarele morfo-structuri:Podișul Podoliei la nord, nord-est și est, continuareaCâmpiei Mării Negre la est,Marea Neagră în sud-est,Delta Dunării,Podișul Dobrogei, structurile de continuare ale Câmpiei Române, Subcarpaților de Curbură și Carpaților Orientali la sud.
Principalele cursuri de apă pe teritoriul regiunii sunt:
În decursul istoriei, din punct de vederedemografic, specificitatea teritoriului a constat în fluxul și refluxul populațiilor respectiv sedentare și nomade în funcție de variațiile climei și pluviometriei. În perioadele de secete prelungite, când pădurile erau periclitate în favoareastepei, populațiile sedentare se retrăgeau spre zonele depădure, spreCarpații Orientali sau spreDunărea de Jos, atât pentru a dispune de apă, cât și pentru a fugi de jafurile popoarelor nomade dinstepa pontică, ele însele împinse spre Apus, adesea unele de altele, din cauza secării izvoarelor și râurilor mici. În perioadele de pluviometrie normală, când cursurile de apă își regăseau debitul iar pădurile și pășunile se refăceau, populațiile de agricultori (succesivdaci,slavi,romanici manifestați princultura Dridu etc.) coborau din nou „spre vale” și spre Răsărit, pe măsură ce slăbea stăpânirea nomazilor din stepă (succesivsciți,sarmați,roxolani,onoguri,hazari,pecenegi,cumani,maghiari șitătari) și reclădeau sate și cetăți.[8]
Orașele cu mai mult de 50.000 de locuitori, sunt:
| Oraș | Populație* | Țară, regiune administrativă | |
|---|---|---|---|
| 1. |  Chișinău | 532.513 |  Moldova, Chișinău |
| 2. |  Iași | 290.422[9] |  România,Județul Iași |
| 3. |  Galați | 249.432[9] | România,Județul Galați |
| 4. |  Cernăuți | 240.600 |  Ucraina,Regiunea Cernăuți |
| 5. |  Bacău | 144.307[9] | România,Județul Bacău |
| 6. |  Botoșani | 106.847[9] | România,Județul Botoșani |
| 7. |  Bălți | 97.930 | Moldova, Bălți |
| 8. |  Suceava | 92.121[9] | România,Județul Suceava |
| 9. |  Tighina | 91.882 | Moldova, Bender |
| 10. |  Piatra Neamț | 85.055[9] | România,Județul Neamț |
| 11. |  Ismail | 84.815 | Ucraina,Regiunea Odesa |
| 12. |  Focșani | 79.315[9] | România,Județul Vrancea |
| 13. |  Bârlad | 55.837[9] | România,Județul Vaslui |
| 14. |  Vaslui | 55.407[9] | România,Județul Vaslui |
| 15. |  Roman | 50.713[9] | România,Județul Neamț |
* Recensăminte: România – 2011, Republica Moldova – 2014, Ucraina – 2001
Există la nivelul teritoriului moldovenesc istoric diferite aspecte etnografice și culturale, care în majoritate nu sunt proprii exclusiv acestui teritoriu și dintre care multe nu se găseau în totalitatea arealului, ci numai în anumite zone; cele mai specifice dintre aceste aspecte suntgraiul moldovenesc allimbii române și organizarea religioasă a arealului, care aparținea până în 1815 în întregimeMitropoliei Moldovei înființată între anii 1381-1386 și recunoscută dePatriarhia Constantinopolului în anul1401, cu sediul mitropolitan inițial laRădăuți, apoi în 1401 laSuceava, iar la mijlocul sec. al XVII-lea, înIași.[10]
Din punct de vederelingvistic, specificitatea teritoriului se manifestă îndeosebi pringraiul moldovenesc, care de altfel depășește limitele sale, devreme ce era vorbit înDobrogea de Nord de-a lungul Dunării, și înTransilvania de Nord-Est.[10]
Pe teritoriul Moldovei istorice există (sau existau) mai multegraiuri moldovenești, aparținând arealuluilingvistic alsubdialectului de tip nordic saumoldovenesc, cuprinzând o serie de particularitățidialectale care reprezintă principala trăsătură comună a moldovenilor, ele fiind utilizate, mai mult sau mai puțin frecvent, pe întreg spațiul moldovenesc și chiar dincolo de el, în Transnistria, zone din nordul Munteniei, Delta Dunării saudiaspora română[11], datorat, în cea mai mare parte, emigrărilor ardelenești la est de Carpați[12].
Fonetic, din punct de vederelexical, precum și din punct de vederemorfologic sausintactic, Moldova nu are un grai unitar. Astfel, graiurile din Bucovina au un aspect de mozaic (îmbină trăsături ale graiurilor centrale,bucovinene și în unele localități alegraiurilor maramureșene), iar la est și nord de Prut au un specific aparte (dar nu au statut autonom – aparținând ariei dialectale a masivul moldovenesc și, luate în ansamblu n-au fost atrase într-o altă arie lingvistică). Graiurile centrale din Basarabia au trăsături similare cu cele consemnate în dreapta Prutului, iar mare parte dintre particularitățile din zona sud-vestică (pe liniaCahul–Reni–Chilia) fac arie comună cu graiurile muntenești. În zona nord-vestul Basarabiei, nordul Bucovinei, ținutul Herța, graiurile fac arie comună cu sudul Bucovinei. Pe liniaCamenca –Râbnița –Dubăsari șiKotovsk, Ucraina aflată în zona de nord-est a Republicii Moldova, graiurile fac în unele privințe arie comună cu cele din nordul Moldovei istorice și se caracterizează prin păstrarea la toate nivelele a multor elemente vechi la toate compartimentelelimbii, dar și prin dezvoltarea unor particularități specifice. Există de asemeni o împărțire a graiului Moldovenesc într-un areal nordic și unul sudic, graiul moldovenesc tipic fiind reprezentat în zonele centrală și de nord ale Moldovei.[13]
Despre Transnistria – zonă aflată înafara arealului istoric moldovenesc, dar unde se află vorbitori de limbă română, există opinia (cf. M. V. Serghievskii), contestată, a unei evoluții de sine stătătoare a limbii vorbite, etichetată drept „moldovenească”.[13]
Din punct de vederecultural, specificitatea teritoriului se manifestă pregnant prin conștiințalocalnicilor romanici de a fi „Moldoveni”, anume descendenți ai locuitorilor vechiului Principat, dar această conștiință, împărtășită de toți între Carpați și Nistru, este diferit exprimată de-o parte și de alta aPrutului, în cele două teritorii separate deTratatul de la București din1812. În partea de Apus, care se află înRomânia din1856 (1918 pentru Bucovina de Sud), a fi „Moldovean” înseamnă a face parte din poporul Român, în aceiași măsură cu Ardelenii, Bănățenii, Dobrogenii, Oltenii sau Muntenii. Dimpotrivă, în partea de Răsărit care a stat 105 ani sub stăpânireaImperiului Rus, 47 de ani în stăpânireasovietică și care din 1991 încoace se află înzona de influență geopolitică a Rusiei, teama (accentuată derăzboiul pierdut din 1992) de a „supăra” minoritățile conlocuitoare (o treime din locuitori) și de a provoca „puterea tutelară”, ai căror reprezentanți exprimă amenințări la orice tentativă de apropiere de România, determină majoritatea cetățenilor care se simt „Moldoveni” să-și exprime această identitate în sensul dorit de acei reprezentanți, anume în sensul că a fi „Moldovean” înseamnă a face parte dintr-o „etnie” diferită de cea a (celorlalți) Români[14].
Cu toate acestea, atât „Moldovenii români” cât și cei dinzona de influență geopolitică a Rusiei socotesc poeții și scriitorii născuți în teritoriul istoric al Moldovei ca fiind o parte esențială din patrimoniul lor cultural comun:
Pictori cu origini moldovene sunt:Octav Băncilă,Victor Brauner,Nicu Enea,Ștefan Luchian,Camil Ressu,Theodor Pallady,Gheorghe Petrașcu,Glebus Sainciuc, Arthur Aron Segal,Gheorghe Tattarescu,Nicolae Tonitza...
Arta populară moldovenească este de asemenea un patrimoniu cultural comun tuturor moldovenilor de pe ambele maluri ale Prutului.
Creațiile arhitecturale sunt de asemenea un patrimoniu comun, fie că este vorba de cele bisericiești construite înstil moldovenesc[16] , fie că este vorba de vechile cetăți de apărare.
Banat (1918–)a |
|  |
|---|---|---|
Dobrogea (1878–) |
| |
Moldova (1859–)b | ||
Transilvania (1918–)ae | ||
Țara Românească (1859–)b | ||
| Regiuni istorice | Banat · Crișana · Dobrogea (exclusivCadrilater) · Maramureș · Moldova (inclusivBasarabia cuBugeacul,Bucovina șiHerța) · Muntenia · Oltenia · Transilvania (inclusivȚinutul Secuiesc) · | | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Zone etnografice |
| ||||||||
