Hildegard de Bingen,Liber divinorum operum: „Universul, trupul și sufletul“, secolul al XII-lea
Mistica (dingreacăμυέω, „a închide”, cu referire la ochi sau la gură) este o practică și învățătură religioasă care tinde prinasceză, rugăciune, evlavie, meditație etc. să stabilească o comuniune între om șiDumnezeu.
Tradițiile pot include credința în existența propriu-zisă a variate realități dincolo depercepțiaempirică, sau credința căadevărata percepție umană a lumii trece dincolo de rațiunea bazată pe logică sau cunoașterea intelectuală. O persoană care pătrunde în astfel de zone poate fi numitămistic.
Spre deosebire de mistică,misticismul este un termen peiorativ, folosit deImmanuel Kant pentru a defini atitudinea exagerată, înclinată spre irațional, asemeniobscurantismului.[1]
