Microtubulii (micro- +tub +-ul) reprezintă o componentă proteică acitoscheletului, fiind răspândiți încitoplasmă. Suntpolimeri de formă tubulară atubulinei, și pot ajunge la o lungime de 50 micrometri. Sunt considerate structuri labile și dinamice, deoarece în celula vie există o organizare și o dezorganizare continuă a acestora. Diametrul exterior al unui microtubul este de aproximativ 24 nm, iar cel interior este de aproximativ 12 nm. Sunt întâlniți în citoplasma multor celule din organismele vii, de la unelebacterii și până lacelulele eucariote.[1] Microtubulii sunt formați din câte 13 așa-ziseprotofilamente, fiecare protofilament fiind obținut prin polimerizare unordimeri proteici de alfa- și beta-tubulină.[2]
În celuleleeucariote, microtubulii sunt formațiuni lungi, cilindrice, goale la interior (canalul intern se numește „lumen”), formate prinpolimerizareadimerilor de α- și β-tubulină.[4] Subunitățile de α și β-tubulină sunt aproximativ 50% identice în ceea ce privește conținutul deaminoacizi, și au o greutate moleculară de 50 kDa.[5]
Microtubulii intervin în diferite procese celulare. Împreună cufilamentele intermediare șimicrofilamentele, formeazăcitoscheletul. Microtubulii fac parte din structura internă acililor șiflagelilor, dar sunt implicați și în ceea ce înseamnă mișcare intracelulară (a veziculelor secretoare, a organitelor, acromozomilor, de ei se leagă dineina șikinezina, etc).[6]
.PMID 22162949. 