Michel Tournier (franceză: [tuʁnje]; n.,Paris,Île-de-France,Franța – d.,Choisel(d),Île-de-France,Franța) a fost un scriitor francez foarte apreciat, asociatrealismului magic. Tournier a câștigat premii prestigioase precumGrand Prix du roman de l'Académie française în 1967 pentruVendredi ou les Limbes du Pacifique șiPremiul Goncourt în 1970 pentruLe Roi des aulnes. Sursele sale principale de inspirație au fost cultura germană tradițională,catolicismul și filozofia luiGaston Bachelard. Autobiografia sa a fost tradusă și publicată sub titlulLe Vent Paraclet (1977).
Părinții săi s-au întâlnit laSorbona, unde studiau limba germană. Născut laParis, Michel Tournier și-a petrecut tinerețea înSaint-Germain-en-Laye. A învățat limba germană de timpuriu, petrecându-și fiecare vară în Germania. A studiat filosofia laSorbona și laUniversitatea din Tübingen și a urmat cursul lui Maurice de Gandillac. El a dorit să predea filosofie la liceu, dar, la fel ca și tatăl său, nu a reușit să obțină agregarea ca profesor.
Tournier s-a angajat la Radio France ca jurnalist și traducător și a realizat emisiuneaL'heure de la culture française. În 1954 a lucrat în domeniul publicității la Europe 1. De asemenea, el a colaborat la ziareleLe Monde șiLe Figaro. Între anii 1958 și 1968 Tournier a fost redactorul-șef al editurii Plon. În 1967 Tournier a publicat prima sa carte,Vendredi ou les Limbes du Pacifique, o repovestire a romanului Robinson Crusoe deDaniel Defoe, pentru care a fost distins cuGrand Prix du roman de l'Académie française.
Tournier a murit pe 18 ianuarie 2016 în Choisel, Franța, la vârsta de 91 de ani.[16]
Vendredi ou les Limbes du Pacifique (Vineri sau limburile Pacificului, 1967) - Grand Prix du roman de l'Académie française
Le Roi des aulnes (Regele arinilor, 1970)
Le Roi des aulnes a fost ecranizat în filmulDer Unhold (1996), regizat deVolker Schlöndorff, și a fost, de asemenea, adaptat pentru scenă de Tom Perrin în 2002.
Les Météores (Meteorii, 1975)
Le Vent Paraclet (1977)
Vendredi ou la Vie sauvage (Vineri sau viața sălbatică, 1977)
Le Coq de bruyère (1978)
Gaspard, Melchior et Balthazar (Gaspar, Melhior & Baltazar, 1980)
Christopher Anderson.Michel Tournier's Children: Myth, Intertext, Initiation. Peter Lang. 1998. 145 pp.
Walter Redfern:Le Coq De Bruyere. Michel Tournier. Fairleigh Dickinson University Press. 1996. 138 pp.
William Cloonan.Michel Tournier. Twayne. 1985. 110 pp.
Colin Davis.Michel Tournier: Philosophy and Fiction. Clarendon Press. 1988. 222 pp.
Rachel Edwards.Myth and the Fiction of Michel Tournier and Patrick Grainville. Edwin Mellen Press. 1999. 310 pp.
David Gascoigne.Michel Tournier. Berg. 1996. 234 pp.
Mairi Maclean.Michel Tournier: Exploring Human Relations. Bristol Academic. 2003. 308 pp.
Susan Petit.Michel Tournier's Metaphysical Fictions. John Benjamins Publishing Company. 1991. 224 pp.
Pary Pezechkian-Weinberg.Michel Tournier: marginalité et création. Peter Lang. 1997. 170 pp.
David Platten.Michel Tournier and the Metaphor of Fiction. Liverpool University Press. 1999. 250 pp.
Martin Roberts.Michel Tournier: Bricolage and Cultural Mythology. Anma Libri. 1994. 192 pp.
Jane Kathryn Stribling.Plenitude Restored, Or, Trompe L'oeil: The Problematic of Fragmentation and Integration in the Prose Works of Pierre Jean Jouve and Michel Tournier. Peter Lang. 1998. 339 pp.
Michel Tournier.The Wind Spirit: An Autobiography. Traducere de Arthur Goldhammer. Beacon Press. 1988. 259 pp.
.jpg)
.jpg)
