Metz este un oraș în nord-estulFranței, prefectura departamentuluiMoselle dinregiuneaGrand Est. Orașul este situat la confluența râurilorMosel și Seille. Este locul în care s-a născut poetul simbolistPaul Verlaine, unul dintre cei mai populari scriitori ai literaturii franceze.
Metz este centrul unei Comunități Urbane care numără 322.000 de locuitori și are în componență 37 de comune.
Numele roman sub care este atestată așezarea esteDivodurum Mediomatricorum, provenit prin sufixarea latină a unui toponim celtic, compus apoi din „divo” (divin, sacru) și „duro” (forum, piață) și „mediomatric”, trib local. Unii istorici stabilesc sensul de „divodorum” ca fiind acela de „colina magică”, denumire asociată cu Saint-Croix, dealul care constituie vatra așezării.
Metz este atestat însecolul III e.n. caMetensis, apoiCivitas Mediomatricorum Mettis, apoi, însecolul VI, doarMettis.
Evoluția medievală a toponimului esteMetze (sec.XIII-XIV),Mets,Mes,Mees (sec. XVI).[5]
Elementul „metz” este dealtfel răspândit în toponimia franceză (Jametz,Limetz,Gometz etc.)
Locuitorii orașului se numescmessins în franceză,mesini în traducere.
Cele mai apropiate orașe importante suntLuxemburg, la 55 km nord,Nancy, la 53 de km sud,Sarrebruck la 60 km est. Metz se află la 320 de km deParis.
Metz se situează la poalele masivului Saint-Quentin, pe platoul loren, la confluența fluviilor Seille șiMoselle.
Aeroportul care deservește orașul este Aeroportul regional Metz-Nancy-Lorraine, la cca 20 de kilometri. De acesta, ca și de garaTGV (Train Grande Vitesse- tren de mare viteză), orașul este legat de căi rutiere cu regim de autostradă.
Calea ferată care descrie un cerc în jurul orașului Metz îl leagă pe acesta deBruxelles,Lyon șiBale.
Metz este cetateacelților lui Médiomatriques, de la care și-a primit numele. După cucerirearomană, Metz devine unul dintre principalele orașe aleGaliei. În anul451, orașul este jefuit dehunii luiAttila.
La Metz se naștedinastia Carolingiană, întemeiată dePepin cel Scurt în751, descendent a două familii aristocrate austrasiene, Arnoul, familia unor episcopi de Metz, și Pepin de Landen.[6] Deși sub Carolingieni Metz nu este capitală,Carol cel Mare a fost în mod constant prezent în regiune, pe care a protejat-o și favorizat-o.[7]
Metz se numără printre primele orașe dinFranța care au cunoscut și dezvoltat industria tipografică. Primele imprimerii sunt atestate în1482, Jean Colini și Gerard de Villeneuve.[8]
Metz a funcționat ca republică până la alipirea sa la regatul Franței.
Metz este anexat de Franța în1552, când regeleHenric al II-lea a asediat și cucerit trei abații la est deReims, Metz,Toul șiVerdun. Pe 18 aprilie 1552, Henric își face intrarea triumfală în Metz, promițând locuitorilor o oarecare autonomie și conservare a privilegiilor.Carol Quintul al Spaniei asediază Metz în același an, însă cetatea, apărată de trupele duceluiFrançois de Guise rezistă, astfel că asediul este ridicat în ianuarie1553. Orașul este întărit prin constituirea unei garnizoane franceze permanente și prin construcția citadelei în1561.
Metz are un regim politic original, hibrid, însecolul XVI, existând o tutelăimperială romano-germană, în teorie, și o administrație regală franceză, în practică.
Metz devine o fortăreață de frontieră a regatului, ceea ce îi imprimă un accentuat proces de dezvoltare.
Metz a fost destinația planificată în fuga cuplului regal laRevoluția franceză.
Asediat de către armata germană în anul1870, în timpulrăzboiului franco-prusac, Metz este anexat laImperiul German între1871 și1919. Cu toate că numeroși locuitori atașați Franței au părăsit orașul, acesta continuă să se mărească și cunoaște transformări importante.
Ocupat și anexat din nou în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Metz este eliberat în noiembrie1944. După război, rolul militar al orașului a descrescut, activitățile diversificându-se.
Un alt nume mare al culturii franceze legat de oraș este cel al luiRabelais, care între anii1545 și1547 a locuit la Metz, trimis de regeleHenric al II-lea pentru a pregăti anexarea din1552.[9]
Maison de Rabelais (limba franceză, Casa lui Rabelais) este o locație turistică, chiar dacă edificiul nu mai există, fiind înlocuit de un scuar unde vara se organizează diferite manifestări artistice. În vremea când a fost construită, casa a fost o clădire remarcabilă.[10]
Comunitate pluriconfesională din vechime, orașul cunoaște câteva accelerări ale dinamicii demografice cauzate de evenimente politice si religioase.
Astfel, din secoleleIX-XII, la Metz se dezvoltă o importantă comunitateevreiască. Supuși persecuției, evreii părăsesc mai apoi regiunea, fiind acceptați din nou începând cu anul1565. Comunitatea a ajuns să atingă 2400 de persoane în1842.[11]
Protestanții mesini, al căror număr a crescut abrupt încă din anii1520, au devenit majoritari, însă, după revocareaEdictului de la Nantes[12], au emigrat înȚările de jos șiGermania, cu precădere motivați de ostilitățile deschise deLudovic al XIV-lea. Plecarea reformaților a prejudiciat masiv economia locală[13], conducând în schimb la o creștere spectaculoasă a populațieiBerlinului. Însecolul XVIII, populația regiunii scade din cauza continuării emigrației protestante spre Germania, dar și spre coloniile franceze dinAmerica.
Populația a început ulterior să crească. La recensământul din2011, Metz număra 119.962 de locuitori în aria urbană strictă[14], aria metropolitană lărgită având 389.851 de locuitori, Metz fiind cea mai populată localitate dinLorena.
Cele mai multe localități vecine fac parte din Aglomerarea Metz-Metropole, excepție făcând comunele Coincy și Peltre.
Evoluție demografică (Sursă : Cassini-EHESS[15] si Insee[16])
Metz are o arhitectură urbană spectaculoasă, aparținând mai multor stiluri și perioade.
Astfel, există edificii înstil renascentist,baroc, romano-germanic, Louis XV, Louis XVI etc.
Catedrala Sfântul Ștefan (Saint-Étienne), situată în centrul orașului, a fost construită în secoleleXIII-XVI în stil gotic. Dispune de 6500 metri pătrați de vitralii, unele realizate deMarc Chagall.[17]
Alte monumente de patrimoniu construite în timpulSfântului Imperiu Roman sunt bisericile Saint-Maximin și Saint-Pierre-aux-Nonnains, capela Templierilor (stil romanic), hotelul Saint-Livier (gotic de influență italiană), Abația Saint-Vincent, silozul Chèvremont, Porte des Allemands (gotic), Maison des Têtes (renascentist).
Edificiineogotice și neoromane, neobaroce șiJugendstil (Art nouveau) coexistă armonic:Biserica Sfânta Segolene, Templul garnizoanei,Gara din Metz[18], Școala practică superioară, Arsenalul etc.
Aria metropolitană Metz are o intensă activitate, furnizând cca 73.000 de locuri de muncă. Principalele ramuri de activitate industrială sunt metalurgia (în mod tradițional, producția de oțel), petrochimia, industria auto. Aici funcționează întreprinderi ale Arcellor Mittal,PSA Peugeot Citroën, TDF.
Alte întreprinderi, locale:
Compagnie de l’Or et des Métaux Précieux de Metz,UEM Usine d’électricite de Metz,la Compagnie des armatures,Compagnie Générale Travaux Hydrauliques.
Metz este un important producător agricol, furnizând 4 milioane de tone de cereale anual, cantități importante de vin și brânzeturi (Compagnie des Fromages et Riches Monts).
Istoric oraș de frontieră, Metz a dezvoltat un sector comercial major, aici activând peste 2000 de retaileri. În egală măsură, logistica este dezvoltată și există un număr însemnat de birouri comerciale, avocațiale, notariale, societăți de asigurări, firme de export-import.
La Metz funcționeazăUniversité de Lorraine[19],Opéra - Théâtre de Metz, care ocupă o clădire de patrimoniu construită cu această destinație între1732 și1752, concepută de arhitectul Jacques Oger, cu o capacitate de 750 de locuri[20] și Centrul cultural Pompidou.
Orașul dispune de o largă ofertă de muzee și săli de expoziție.
Les musées de la Cour d’Or sunt deschise din anul1839.
Există o secție de arheologie, dominată de spirit și interes local și regional, o secțiune de belearte și o secțiune militară.
La Metz se găsește o sumă de hoteluri elegante, cel mai reputat fiindHôtel du Théâtre, construit însecolul XVII, afiliat laHotels et Châteaux de France.
La Metz sunt deschise câteva restaurantegrande cuisine, cele mai reputate fiindRestaurant du Pont Saint Marcel șiThièrry.[21]
Bucătăria tradițională lorenă numără specialități ca purcelul de lapte (cochon de lait de Metz),potée lorraine (un fel cu legume și carne),quiche lorraine (o tartă sărată cu șuncă grasă de porc), o tartă cu brânză de origine germană –Käaskuuche,macarons (prăjituri).
Sunt găsite frecvent feluri germane și alsaciene, precum și vinuri alsaciene. Vinurile de Moselle sunt produse încă dinsecolul III. La Metz se fabrică berea Amos, denumită după vechea braserie mesină Amos.
Orașul are un stadion cu o capacitate de 26.700 de locuri,Stade Municipal Saint-Symphorien.Clubul de fotbal local,FC Metz, a fost înființat în anul1932.
FC Metz activează în prezent în a doua ligă franceză însă are în palmares câteva performanțe remarcabile. În anul1998 a terminat Campionatul francez pe locul 2, dupăRC Lens, a câștigat de două ori cupa Franței, în1984 și1988, a jucat în Cupele europene unde au reușit să învingă peFC Barcelona în octombrie1984.FC Metz a câștigat Cupa Ligii în1986 și1996.
La Metz au jucat în istorie câteva nume importante ale fotbalului francez, precum Christian Synaeghel, Yannick Stopyra,Franck Ribéry. Fotbalistul echipei româneștiSteaua București Lucasz Szukala a avut contract cu FC Metz.[22]
Metz are o puternică echipă derugby și o școala de rugby.[23]
^Dictionnaire topographique de l’ancien département de la Moselle, comprenant les noms de lieu anciens et modernes, limba franceză, traducere:Dicționar topografic al vechiului departament Moselle, conținând numele de localități vechi și moderne, E. de Bouteiller, 1874
