| Mestre | |||
| — Oraș — | |||
 Turnul cu ceas dinPiazza Ferretto | |||
| |||
 Mestre (Italia) Poziția geografică în Italia | |||
| Coordonate:45°29′26″N 12°14′17″E ({{PAGENAME}}) / 45.49056°N 12.23806°E | |||
|---|---|---|---|
| Țară |  Italia | ||
| Regiune |  Veneto | ||
| città metropolitana d'Italia[*][[città metropolitana d'Italia (administrative divisions of Italy)|]] |  città metropolitana di Venezia[*][[città metropolitana di Venezia (Italian metropolitan city)|]] | ||
| Comună |  Veneția | ||
| Altitudine | 3 m.d.m. | ||
| Populație | |||
| - Total | 89.373 locuitori | ||
| Fus orar | UTC+1 | ||
| Cod poștal | 30170 | ||
| Prefix telefonic | 041 | ||
| Prezență online | |||
site web oficial GeoNames | |||
Modificădate / text  | |||
Mestre este un oraș aparținând regiuniiVeneto,Italia constituind o fracțiune aVeneției, ca extindere a acesteia pe continent. Orașul lagunarVeneția are circa 70.000 de locuitori, în timp ce cele doua fracțiuni, Mestre șiMarghera, numără circa 170.000.
Orașul este legat de Veneția printr-un lung pod, incluzând atât cale ferată (construită de ocupanțiiaustrieci în secolul al XIX-lea) cât și șosea (edificată subBenito Mussolini, denumitPonte della Libertà.
Mestre reprezintă cel mai mare oraș din Italia care nu are statutul decomună autonomă.
Potrivit legendei, Mestre ar fi fost întemeiat de către Mesthles, un tovarăș de drum al erouluiAntenor, un fugar dinTroia care ar fi fondat fiePadova, fie Veneția. Adevăratele origini ale cetății rămân sub semnul incertitudinii, deși se cunoaște că unoppidum (fortăreață) romană a existat în regiune, distrus mai târziu deAttila și probabil reedificat în cursulsecolului al X-lea.
Prima mențiune istorică figurează într-o diplomă imperială emisă deOtto al III-lea, împăratul romano-german, prin care Rambald, conte deTreviso, a primit pământ în regiunea numită Mestre. În1152, obulă papală emisă de papaEugeniu al III-lea recunoștea episcopului de Treviso titlul desenior de Mestre, menționând existența bisericiiSan Lorenzo, a unui castel și a unui port. La1257, episcopii trevisani l-au cedat luiAlberico daRomano, unul dintre lideriighibelinilor din Marca trevisană.
Portul a fost avantajat de creșterea economică aRepublicii venețiene, constituind principala sa legătură cu continentul (terraferma). În anul1274, un incendiu a distrus castelul, iar locuitorii s-au mutat în apropiere, într-un loc numitCastelnuovo. În ziua de astăzi, nu a mai rămas nicio urmă a vechiului castel.
Însecolul al XIV-lea, familiaScaligerilor dinVerona a cucerit Mestre șiTreviso, la anul1323. Venețienii, temându-se de creșterea puterii veronezilor pe continent, au revenit de la29 septembrie1337. Un canal artificial a fost construit pentru a favoriza transportul de mărfuri.
Stăpânirea venețiană a luat sfârșit la16 iulie1797, odată cu căderea Republicii. La1808, urmând practica franceză deja încetățenită, Mestre s-a constituit într-o comună liberă. A rămas ca atare și sub dominațiaaustriacă, și sub cea italiană, obținând titulatura de oraș în1923. Cu toate acestea, trei ani mai târziu, un decret regal a inclus Mestre și celelaltecomuni din vecinătate (Chirignago,Zelarino șiFavaro Veneto) încomune di Venezia.
În anii '60 și '70 aisecolului al XX-lea, Mestre a cunoscut o puternică dezvoltare demografică, ca o consecință în principal a construirii unei largi zone industriale în apropierea orașuluiMarghera.
