A debutat la vârsta de 14 ani într-un concert școlar laWeiden, iar între 1886-1889 a fost organist temporar la Biserica catolică din același oraș. După ce a terminat școala pedagogică din Amberg s-a hotărât să studieze muzica serios. A studiat la conservatoriile dinSondershausen șiWiesbaden, iar după terminarea stagiului militar s-a întors la casa părintească ca să-și revină după oapoplexie. Acolo a compusIntroducere, passacaglia și fugă, pentru 2 piane.
În 1901 s-a mutat laMünchen, unde a lucrat ca dirijor, pianist și organist. În 1907 a fost numit director muzical și profesor la Universitatea din Leipzig, instituție de care a rămas legat într-un fel sau altul până la moarte. Activitatea pedagogică nu l-a împiedicat să continue să compună:muzică de cameră,simfonii,corale și piese deconcert etc.
În 1902 s-a căsătorit cu Elsa von Bercken, o nobilăprotestantă divorțată, ceea ce a dus ca Reger să fieexcomunicat. Cuplul nu a avut urmași biologici, dar au adoptat două fetițe, Christa și Charlotte.[8]
În 1908 a renunțat la postul de director muzical al Universității din Leipzig, menținându-l doar pe cel de profesor.
În 1911 a fost numitdirijor la Meiningen, dar orchestra s-a dizolvat în 1914, când a începutPrimul Război Mondial. În același an a suferit un nou atac de apoplexie, iar în 1915 a acceptat postul de dirijor al orchestrei dinJena, de unde făcea naveta o dată săptămânal pentru a preda la Universitatea din Leipzig. În 1916, în timpul unei astfel de navete, a suferit un atac de cord și a decedat.[9]
Reger a fost un compozitor baroc modern. Ca și laBach, orga ocupă un loc central în viața și în compozițiile sale. A compus cca 1000 de piese (147 opusuri), lucrări care sunt din toate genurile muzicale, cu excepția operei.[10]
Printre cele mai cunoscute compoziții ale sale sunt:
Variațiuni și fugă pe o temă de Hiller (op. 100), 1907
Suita de balet (op. 130), 1913
Variațiuni și fugă pe o temă de Mozart (op. 132), 1914
Anderson, Christopher (2003).Max Reger and Karl Straube: Perspectives on an Organ Performing Tradition. Aldershot, Hampshire: Ashgate Publishing.ISBN 0-7546-3075-7.
Bittmann, Antonius (2004).Max Reger and Historicist Modernisms. Baden-Baden: Koerner.ISBN 3-87320-595-5.
Cadenbach, Rainer (1991).Max Reger und Seine Zeit. Laaber: Laaber-Verlag.ISBN 3-89007-140-6.
Grim, William (1988).Max Reger: A Bio-Bibliography. Westport, Connecticut: Greenwood Press.ISBN 0-313-25311-0.
Häfner, Roland (1982).Max Reger, Klarinettenquintett op. 146. Munich: W. Fink Verlag.ISBN 3770519736.
Liu, Hsin-Hung (2004). "A Study on Compositional Structure in Max RegerPhantasie für Orgel über den Choral, "Hallelujah! Gott zu loben, bleibe meine Seelenfreud!"" D.M.A. dissertation. Seattle: University of Washington.
Mead, Andrew (2004). "Listening to Reger".The Musical Quarterly 87, no. 4 (Winter): 681–707.
Mercier, Richard (2008).The Songs of Max Reger: A Guide and Study. Lanham, Maryland: Scarecrow Press.ISBN 9780810861206.
Reger, Elsa von Bagenski (1930).Mein Leben mit und für Max Reger: Erinnerungen von Elsa Reger. Leipzig: Koehler & Amelang.
Reger, Max (2006). Selected Writings of Max Reger, edited and translated by Christopher Anderson. New York: Routledge.ISBN 0415973821.
Schreiber, Ottmar, and Ingeborg Schreiber (1981).Max Reger in seinen Konzerten, 3 vols. Veröffentlichungen des Max-Reger-Institutes (Elsa-Reger-Stiftung) 7. Bonn: Dümmler.ISBN 3427862712.
Williamson, John (2001). "Reger, (Johann Baptist Joseph) Max(imilian)".The New Grove Dictionary of Music and Musicians, second edition, edited by Stanley Sadie and John Tyrrell. London: Macmillan Publishers.
Max Reger - Music as a perpetual state, documentary by Andreas Pichler and Ewald Kontschieder, Miramonte Film 2002
Franz Rabich:Regerlieder. Studie, Beyer und Mann, Bad Langensalza 1914.
Else von Hase-Koehler (hrsg):Briefe eines deutschen Meisters. Ein Lebensbild, Leipzig 1928.
Prof. Dr. Fritz Stein:Max Reger – sein Leben in Bildern, Bibliographisches Institut Leipzig.
Lotte Taube:Max Regers Meisterjahre, Edition Bote und G. Bock, Berlin W8 1941.
Helmut Wirth:Max Reger. Mit Selbstzeugnissen und Bilddokumenten dargestellt, Hamburg 1973 (Rowohlt Bildmonographien).
O. und I. Schreiber (hrsg):Max Reger in seinen Konzerten, 3 Bde. Bonn 1981.
Susanne Popp und Susanne Shigihara:Max Reger am Wendepunkt zur Moderne, Ein Bildband mit Dokumenten aus den Beständen des Max-Reger-Instituts, Bonn 1987.ISBN 3-416-02051-0
Martin Weyer:Die Orgelwerke Max Regers. Wilhelmshaven 1989.ISBN 3-7959-0528-1
Rainer Cadenbach:Max Reger und seine Zeit, Laaber 1991.ISBN 3-89007-140-6
Susanne Shigihara:Reger-Studien, Wiesbaden 1993.
Hermann J. Busch:Die Orgelwelt Max Regers, Zur Interpretation der Orgelmusik Max Regers (Überarbeitete und aktualisierte Neuauflage), Berlin 2007.
Susanne Popp:"Thematisch-chronologisches Verzeichnis der Werke Max Regers und ihrer Quellen", Reger-Werk-Verzeichnis (RWV), München 2011,ISBN 978-3-87328-123-3
Herbert EulenbergMax Reger inSchattenbilder - 20 Musikerporträts ECON-Verlag Düsseldorf 1965
Adalbert Lindner:Max Reger. Ein Bild seines Jugendlebens und künstlerischen Werdens, J. Engelhorn Nachf. Stuttgart 1923
Max Reger - Musik als Dauerzustand, Film-Biographie von Andreas Pichler und Ewald Kontschieder, Miramonte Film 2002
.svg)
Regatul Bavariei
