| Marioara Voiculescu | |
.jpg) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | 1889 București,România |
| Decedată | (87 de ani) București,România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | actriță regizoare de film |
| Limbi vorbite | limba română |
| Prezență online | |
Modificădate / text  | |
Marioara Voiculescu (n.1889,București,România – d.,București,România) a fost o actriță și regizoare română. S-a căsătorit cu Ion Ionescu-Quintus (1875 – 1933), jurist, scriitor și epigramist, fiul bancherului Ghiță Ionescu. Marioara Voiculescu a avut un singur copil, Paul Ionescu-Quintus.
A urmat cursurile liceale la externatul „Gloria” și a studiat la Conservatorul de muzică și artă dramatică (1900-1903) cuAristizza Romanescu, specializându-se la Sorbona, unde a studiat fonetica.[1] Pe 13 ianuarie 1904, a debutat oficial pe scena Teatrului Național din București în rolul principal din Casta-Diva de Haralamb Lecca.[2]
În 1912, după numirea luiAlexandru Davila, din nou, ca director al Teatrului Național, aceasta înființează Compania Marioara Voiculescu, fiind prima femeie din România care a condus o companie de teatru. Spectacolul de deschidere al noii companii a fost în ziua de 13 septembrie 1912, cu„Seara de pomină” de Leopold Kampf. Mai joacă în rolurile principale din:„Copilul din flori” și„Poliche” deHenri Bataille,„Fedora” deVictorien Sardou,„Asasinul” de Pierre Frondaie, „Ave-Maria” deVictor Eftimiu, „Hoțul” și „Când n-oi mai fi” de Henri Bernstein.
A fost și prima femeie care a înființat o companie de film, jucând și regizând, avându-l ca producător pe Leon Popescu.
În 1914, se asociază cu Lucia Sturdza-Bulandra și Tony Bulandra și deschide Compania „Voiculescu-Bulandra” în clădirea Teatrului Modern.[3] În spectacolul de deschidere al noii companii, a jucat rolul doamnei Cheveley din„Soțul ideal” de Oscar Wilde. În dramaturgia lui Oscar Wilde, Marioara Voiculescu a mai descoperit o eroină, pe Salomeea, din tragedia omonimă. A jucat acest rol prima dată la Compania Davila, în ianuarie 1911, dar succesul cu acest rol l-a obținut în 1922, la Circul Sidoli, în regia lui Mime Mizu.[4]
A întruchipat peste 150 de personaje, a fost „Ofelia”, „Jilieta”, „Contesa Eboli”, „Peer Gynt” a luiHenrik Ibsen, „Lulu”, „Nora” și „Doamna Alving” din piesele luiFrank Wedekund șiIbsen, „Salomeea” luiOscar Wilde, „Sapho”, „ Penthesileea”, „Lucreția Borgia”, „Margueritte Gauthier”, „Oana” dinApus de soare deBarbu Ștefănescu-Delavrancea, „Getta” dinFântâna Blanduziei a luiVasile Alecsandri, „Anca” dinNăpasta deIon Luca Caragiale ș.a.[1]
În timpul comunismului a fost exclusă din teatru și, timp de 30 de ani, nu a mai urcat pe scenă.
Articole biografice