Movatterモバイル変換


[0]ホーム

URL:


Sari la conținut
Wikipediaenciclopedia liberă
Căutare

Marioara Voiculescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Marioara Voiculescu
Date personale
Născută1889Modificați la Wikidata
București,RomâniaModificați la Wikidata
Decedată (87 de ani)Modificați la Wikidata
București,RomâniaModificați la Wikidata
Cetățenie RomâniaModificați la Wikidata
Ocupațieactriță
regizoare de filmModificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba românăModificați la Wikidata
Prezență online
Modificădate / text Consultați documentația formatului
Marioara Voiculescu

Marioara Voiculescu (n.1889,București,România – d.,București,România) a fost o actriță și regizoare română. S-a căsătorit cu Ion Ionescu-Quintus (1875 – 1933), jurist, scriitor și epigramist, fiul bancherului Ghiță Ionescu. Marioara Voiculescu a avut un singur copil, Paul Ionescu-Quintus.

Studii

[modificare |modificare sursă]

A urmat cursurile liceale la externatul „Gloria” și a studiat la Conservatorul de muzică și artă dramatică (1900-1903) cuAristizza Romanescu, specializându-se la Sorbona, unde a studiat fonetica.[1] Pe 13 ianuarie 1904, a debutat oficial pe scena Teatrului Național din București în rolul principal din Casta-Diva de Haralamb Lecca.[2]

Cariera

[modificare |modificare sursă]

În 1912, după numirea luiAlexandru Davila, din nou, ca director al Teatrului Național, aceasta înființează Compania Marioara Voiculescu, fiind prima femeie din România care a condus o companie de teatru. Spectacolul de deschidere al noii companii a fost în ziua de 13 septembrie 1912, cu„Seara de pomină” de Leopold Kampf. Mai joacă în rolurile principale din:„Copilul din flori” și„Poliche” deHenri Bataille,„Fedora” deVictorien Sardou,„Asasinul” de Pierre Frondaie, „Ave-Maria” deVictor Eftimiu, „Hoțul” și „Când n-oi mai fi” de Henri Bernstein.

A fost și prima femeie care a înființat o companie de film, jucând și regizând, avându-l ca producător pe Leon Popescu.

În 1914, se asociază cu Lucia Sturdza-Bulandra și Tony Bulandra și deschide Compania „Voiculescu-Bulandra” în clădirea Teatrului Modern.[3] În spectacolul de deschidere al noii companii, a jucat rolul doamnei Cheveley din„Soțul ideal” de Oscar Wilde. În dramaturgia lui Oscar Wilde, Marioara Voiculescu a mai descoperit o eroină, pe Salomeea, din tragedia omonimă. A jucat acest rol prima dată la Compania Davila, în ianuarie 1911, dar succesul cu acest rol l-a obținut în 1922, la Circul Sidoli, în regia lui Mime Mizu.[4]

A întruchipat peste 150 de personaje, a fost „Ofelia”, „Jilieta”, „Contesa Eboli”, „Peer Gynt” a luiHenrik Ibsen, „Lulu”, „Nora” și „Doamna Alving” din piesele luiFrank Wedekund șiIbsen, „Salomeea” luiOscar Wilde, „Sapho”, „ Penthesileea”, „Lucreția Borgia”, „Margueritte Gauthier”, „Oana” dinApus de soare deBarbu Ștefănescu-Delavrancea, „Getta” dinFântâna Blanduziei a luiVasile Alecsandri, „Anca” dinNăpasta deIon Luca Caragiale ș.a.[1]

În timpul comunismului a fost exclusă din teatru și, timp de 30 de ani, nu a mai urcat pe scenă.

Distincții

[modificare |modificare sursă]

Filmografie

[modificare |modificare sursă]

Regizoare

[modificare |modificare sursă]
  • Amorurile unei prințese (1913)
  • Detectivul (1913)
  • Dragoste de marinar (1913)
  • Răzbunarea (1913)
  • Spionul (1913)
  • Viorica (1913)

Actriță

[modificare |modificare sursă]
  • Dragoste la mănăstire (1912)
  • Amorurile unei prințese (1913)
  • Detectivul (1913)
  • Dragoste de marinar (1913)
  • Fedora (1913)
  • Răzbunarea (1913)
  • Spionul (1913)
  • Viorica (1913)

Note

[modificare |modificare sursă]
  1. ^abMarcu, George; Ilinca, Rodica ().Enciclopedia personalităţilor feminine din România. Meronia. p. 303. 
  2. ^Marcu, George ().Femei de seamă din România. De ieri și de azi. Meronia. p. 455. 
  3. ^Fosino, F.O.87 artiști bucureșteni din teatru, opera și revistă: portrete – biografii - amintiri(PDF). Editura Cultura Poporului. pp. 60–61. [nefuncționalăarhivă]
  4. ^Enciclopedia marilor personalități din istoria, știința și cultura românească de-a lungul timpului. vol. 3. București: Geneze.. p. 461. 
  5. ^Decretul regal nr. 246 din 1 februarie 1943 privind conferiri de decorațiuni, publicat înMonitorul Oficial, anul CXI, nr. 34, Partea I, miercuri 10 februarie 1943, pp. 1162–1163.
  6. ^Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 43 din 23 ianuarie 1953 privind acordarea titlurilor de Artist al Poporului din Republica Populară Română, Artist Emerit al Republicii Populare Române și Maestru Emerit al Artei din Republica Populară Română și pentru conferirea Ordinului Muncii și Medaliei Muncii unor artiști și tehnicieni dela Teatrul Național „L L. Caragiale” din București, publicat înBuletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române, anul II, nr. 3, 26 ianuarie 1953, pp. 8–9.

Bibliografie

[modificare |modificare sursă]

Lectură suplimentară

[modificare |modificare sursă]
  • Nelega, Alina.Marioara Voiculescu: mareșala teatrului românesc. Iași: Editura Polirom, 2022.ISBN 978-973-46-9058-9

Legături externe

[modificare |modificare sursă]

Articole biografice

Adus de lahttps://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Marioara_Voiculescu&oldid=17146809
Categorii:
Categorii ascunse:

[8]ページ先頭

©2009-2025 Movatter.jp