| Marines | |||
| — comună în Franța — | |||
 | |||
| |||
 Marines (Franța) Poziția geografică în Franța | |||
| Coordonate:49°08′42″N 1°59′01″E ({{PAGENAME}}) / 49.145°N 1.9836111111111°E49.145; 1.9836111111111 | |||
|---|---|---|---|
| Țară |  Franța | ||
| Arondisment | Arondismentul Pontoise | ||
| Entitate administrativ-teritorială franceză | Franța metropolitană | ||
| Regiune | .svg) Île-de-France | ||
| Departament al Franței |  Val-d'Oise | ||
| Guvernare | |||
| - maire de Marines[*][[maire de Marines |]] | Nadine Ninot[*][[Nadine Ninot (politiciană franceză)|]][1] () | ||
| Suprafață[2] | |||
| - Total | 8,26 km² | ||
| Altitudine[5] | 133 m.d.m. | ||
| Populație (2022) | |||
| - Total | 3.508 locuitori | ||
| Fus orar | UTC+1 | ||
| Cod poștal | 95640[3] | ||
| Prezență online | |||
site web oficial GeoNames OpenStreetMap relation ID | |||
 | |||
Modificădate / text  | |||
Marines este ocomună franceză situată îndepartamentulVal-d'Oise, înregiuneaÎle-de-France.
Marines se află pe versantul sud-vestic al movilei Caillouet, în inima Vexinului francez, la 50 km nord-vest de Paris, între văile Viosne[6] și Sausseron[7].
| Chars | Neuilly-en-Vexin | Le Heaulme |
| Brignancourt | .svg) | Bréançon |
| Santeuil | Frémécourt |
Suprafața comunei este de 826 hectare (8,26 km²); altitudinea variază între 90 și 204 m.
Numeroase pârâuri alimentate de izvoare inepuizabile de pe pantele Caillouetului își iau naștere și se varsă în Viosne[6] la vest și în Oise la estul satului, traversând câmpiile fertile ale Vexinului. Râul Laire, râul Arnoye[8] și râul Lin sunt principalele cursuri de apă care traversează comuna Marines.
În 2010, clima comunei este de tipul climatului oceanic degradat al câmpiilor din Centru și Nord, conform unui studiu alCentrului Național de Cercetare Științifică (CNRS) pe baza unui set de date care acoperă perioada 1971-2000[9] bazat pe o serie de date din perioada 1971-2000. În 2020,Météo-France a publicat o tipologie aclimatului pentru Franța metropolitană, în care comuna este expusă unui climat oceanic și se află în regiunea climatică Sud-vest a bazinului Parisian, caracterizată printr-o ploaie redusă, în special primăvara (120-150 mm) și un iarnă rece (3,5 °C)[10].
Pentru perioada 1971-2000, temperatura anuală medie este de 10,8 °C, cu o amplitudine termică anuală de 14,8 °C. Cumulul anual mediu de precipitații este de 716 mm, cu 11,9 zile de precipitații în ianuarie și 8,1 zile în iulie[9]. Pentru perioada 1991-2020, temperatura medie anuală observată lastația meteorologicăMétéo-France cea mai apropiată, situată în comunaBoissy-l'Aillerie la 9 km distanță[11], este de 11,2 °C, iar cumulul anual mediu de precipitații este de 635,8 mm[n 1][12][13].
Parametrii climatici ai comunei au fost estimați pentru mijlocul secolului (2041-2070) conform diferitelor scenarii de emisie degaze cu efect de seră, bazate pe noile proiecții climatice de referință DRIAS-2020[14]. Aceștia pot fi consultați pe un site dedicat publicat deMétéo-France în noiembrie 2022[15].
La 1 ianuarie 2024, Marines este clasificată ca târg rural, conform noii grile comunale de densitate în șapte niveluri, definită deINSEE (Institutul Național de Statistică și Studii Economice)[n 2][16][17][18] în 2022. Face parte din unitatea urbană Marines[n 3], o unitate urbană monocomanală care constituie un oraș izolat[19][20]. În plus, comuna aparține zonei metropolitană a Parisului, unde este o comună din zona periurbană[n 4][20], această zonă reunind 1.929 de comune[21][22].
Numele comunei ar proveni de la un bărbat pe nume Marinus, care ar fi dat forma feminină Marines[23].
Comuna este menționată sub numele de Marinæ în 1164[24].
Numele orașului este uneori subiect de ironie din cauza apropierii sale de orașulUs, unele indicatoare rutiere afișând "US MARINES"[25] (în referință laCorpul de Marină al armatei americane).
Pe 3 septembrie 1914, geniul francez a aruncat în aer podul feroviar de la Mours, apoi viaductul de la Moulin-Neuf de laPresles, urmate succesiv de podurile rutiere de la L'Isle-Adam, Stors șiAuvers, în timp ce patrule de cercetare ale ulanilor germani au fost observate la Auvers, Chaponval,L'Isle-Adam,Beaumont-sur-Oise, Marines,Vallangoujard șiBornel... Aceste incursiuni au încetat definitiv după bătăliile de la Ourcq și de peMarna[26].
Evoluția numărului de locuitori este cunoscută prinrecensămintele populației efectuate în comuna respectivă începând din 1793. Pentru comunele cu mai puțin de 10 000 de locuitori, un recensământ al întregii populații este realizat la fiecare cinci ani, populațiile legale pentru anii intermediari fiind estimate prin interpolare sau extrapolare[27]. Pentru comuna respectivă, primul recensământ exhaustiv în cadrul noului dispozitiv a fost realizat în 2008[28].
În 2021, comuna număra 3422 locuitori[n 5], în scădere cu −2,92 % față de 2015 (Val-d'Oise: +3,39 %,Franța fărăMayotte: +1,84%).
| An | 1793 | 1821 | 1841 | 1856 | 1876 | 1886 | 1901 | 1921 | 1936 | 1962 | 1982 | 2006 | 2013 | 2021 |
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Populație | 1293 | 1450 | 1645 | 1706 | 1575 | 1535 | 1630 | 1437 | 1659 | 1970 | 2144 | 3165 | 3433 | 3422 |
În 2018, procentul persoanelor cu vârsta sub 30 de ani a fost de 37,8%, fiind sub media departamentală (41,2%). În schimb, procentul persoanelor cu vârsta peste 60 de ani a fost de 20,5% în același an, comparativ cu 18,7% la nivel departamental.
În 2018, comuna avea 1.665 de bărbați și 1.794 de femei, ceea ce reprezintă un procent de 51,86% femei, ușor superior ratei departamentale (51,42%)[33][34].
Comuna administrează grădinița des Murgers[35] și școala elementară Paul Cézanne[36].
Departamentul gestionează colegiul des Hautiers[37].
Comuna Marines dispune, de asemenea, de Institutul terapeutic, educațional și pedagogic (ITEP) l'Oratoire.
Marines găzduiește unitatea gerontologică Jean-Baptiste Cartry. Această instituție a fost înființată la sfârșitul secolului XIX, datorită lui Jean Baptiste Cartry. A fost inaugurată pe 22 aprilie 1888, dar a deschis ușile pe 1 aprilie pentru primele admiteri. Principala activitate a comisiei administrative a fundației Cartry este de a gestiona:
Fundația Cartry răspunde astfel unor nevoi importante. Aceasta apare ca ultima soluție pentru populația comunală aflată în dificultate socială. Oferind numeroase servicii (distribuția de vouchere pentru pâine și carne, plata medicamentelor pentru familiile nevoiașe...), devine un actor esențial pentru comună. În anii 1960, spitalul funcționează atât ca azil pentru săraci, cât și ca cămin de bătrâni, servicii de medicină, psihiatrie, radiografie și maternitate, având aproape 200 de paturi. Sfârșitul secolului XX marchează o cotitură decisivă. Un prim program de umanizare este inițiat între 1958 și 1961, vizând două aripi noi. Alte lucrări au avut loc între 1971 și 1973: o sală de spectacole cu televiziune, bibliotecă, salon de coafură, birou de recepție și cafetierie. În 1999, conform vocației sale, institutul își schimbă numele și devine „instituție publică de gerontologie Jean-Baptiste Cartry”.
Pe 1 ianuarie 2011, spitalul gerontologic din Marines fuzionează cu centrul spitalicesc din Vexin pentru a crea gruparea spitalicească intercomunală a Vexin (GHIV), în cadrul căreia Marines rămâne site-ul de referință în gerontologie.
Comuna dispune de două edificii incluse sau clasificate ca monumente istorice, un parc înregistrat în pre-inventarul grădinilor remarcabile și două elemente de mobilier clasificate ca monumente istorice la titlul de obiect.
%2c_%25C3%25A9glise_Saint-R%25C3%25A9mi%2c_nef%2c_vue_vers_l%2527ouest_3.jpg)
Biserica Saint-Rémi este înscrisă în monumentele istorice din 16 iunie 1926, iar capela funerară adiacenta bisericii este clasată din 19 iunie 1981[38]. Biserica succede unei capele pe care regeleLudovic al VI-lea o dă canonicilor sfântului Augustin de la abația Saint-Vincent din Senlis între1125 și1130. Canonicii asigură serviciul parohial și încep construcția bisericii actuale începând cu mijlocul secolului al XII-lea. Prima porțiune acorului,transeptul șiarcadele mari de la nordul navei sunt singurele elemente care au supraviețuit până în prezent. Acestea aparținstilului gotic primitiv. Dedicarea bisericii sub titlul deSaint-Rémi este celebrată pe 12 iulie 1256 de cătreEudes Rigaud, arhiepiscop deRouen. Biserica suferă în timpulRăzboiului de 100 de Ani și este reconstruită în etape succesive începând cu secolul al XVI-lea. Arcadele mari de la sudul navei, în special, prezintă stilul gotic flamboyant. Acestea sunt refăcute în sub-structură încă din mijlocul secolului, fiind dotate cucapitelerenascentiste. În1562, arhidiecezul Guillaumes Germain a apelat la maistrul zidar Nicolas Le Mercier pentru a construi un pridvor în fața culoarului sudic, care reprezintă unul dintre cele două elemente remarcabile ale bisericii. Înconjurareaculuarelor este de asemenea refăcută în stilul Renașterii, dar lucrările nu sunt finalizate, ceea ce este evident în special în colateralul nordic. În1618, părinții Oratorieni înlocuiesc canonicii. La scurt timp după aceea,Domnul Nicolas Brulart de Sillery comandă o capelă funerară arhitectuluiFrançois Mansart. Aceasta este dedicată acum Sacrei Inimi al lui Isus și reprezintă celălalt element remarcabil al bisericii. Părțile orientale și-au pierdut practic tot caracterul și interesul în urma modificărilor și restaurărilor neîndemânatice pe care le-au suferit din perioada Renașterii[39][40]. În prezent, interiorul bisericii așteaptă încă o restaurare. Biserica Saint-Rémi se află acum în centrul unei mari aglomerări parohiale, care se extinde pe treizeci și patru de comune. Slujbele duminicale se celebrează în fiecare duminică la ora 11.
Plafonul pictat din cele trei camere de la etajul întâi al castelului Marines, situat pe piața Amiral Ernest-Peyron, este înscris din 9 noiembrie 1984[41]. Parcul castelului este clasat ca site de patrimoniu[42].
Castelul a fost construit în al doilea sfert al secolului al XVI-lea pentru familia de Brosses. Acesta constă dintr-o clădire centrală flancată de două pavilioane masive, acoperite cu acoperișuri înalte din șindrilă. Din păcate, castelul a fost renovat brutal în cursul secolului XX. În acest context, o clădire veche cu un turn rotund, care dădea direct spre piață, a fost demolată[40].
%2c_monument_pour_l%2527amiral_Ernest_Peyron%2c_place_du_mar%25C3%25A9chal_Leclerc_2.jpg)
Fântâna din piața generalului Leclerc datează din1728 și se afla până în1832 în piața castelului. O fântână aproape identică se află astăzi în piața castelului (piața Ernest-Peyron)[40].
Monumentul dedicat lui Alexandre Peyron (1823-1892), situat în piața Generalul Leclerc, a fost inaugurat deArmand Fallières, președinte al Senatului și viitor președinte al Republicii. Monumentul păstrează amintirea amiralului născut în Marines, care a fost, de asemenea, prefect maritim, ministru al Marinei și senator pe parcursul carierei sale[40].
Fosta mănăstire a oratorilor a fost construit în jurul anului 1618 de Clément Métezeau, arhitect al clădirilor regelui, pe locul unui fostpriorat.
Statuia lui Jean-Baptiste Cartry, situată în curtea azilului, pe rue de la Croix des Vignes, a fost ridicată în secolul al XIX-lea în onoarea agriculturii, al cărei moștenire a permis construirea unei noi clădiri destinate primirii bătrânilor agricultori care locuiau în ferme izolate[40].
Porțile de intrare ale cimitirului le permit vizitatorilor să se protejeze împotriva intemperiilor[40].
Fosta gară din Marines, situată pe strada André-Baleydier, a fost deschisă pe 7 noiembrie 1891, odată cu inaugurarea ultimei secțiuni a căii ferate de interes local Valmondois - Marines, cu linii decale ferată metrică. De la închiderea liniei, clădirea pentru pasageri, cu hala sa de mărfuri adiacente și atelierul de mașini, este ocupată de direcția departamentală a Echipamentului. Linia dintre Chars și Marines, culinii normale, avea o altă gară care se afla în fața primei.
Fosta hală din Marines, situată aproape de fosta RN 15: centrul local era deservit mai direct de gara Marines-Halte, pe linia dintre Chars. Clădirea pentru pasageri a fost reconvertită și adăpostește acum Centrul de Tineret și Cultură.
StatuiaFecioarei din cătunul Hautiers (pe rue Radégonde / rue du maréchal Foch) a fost ridicată în 1954 cu ocazia celei de-a zecea aniversări a eliberării orașului. Comunitatea parohială îndeplinea astfel dorința credincioșilor și a abatelui Joseph Constantin, care a fost preot-decan între 1937 și 1949, dorind să-și exprime recunoștința Fecioarei pentru protecția oferită în 1943 și 1944, când orașul Marines a fost cruțat de numeroasele bombardamente și distrugerile masive dinal Doilea Război Mondial. Locul ales corespunde unui punct de vedere remarcabil asupra comunei.
Spălătoria Hautiers (rue Radégonde) datează din 1840[40], a căzut în ruine apoi a fost reconstruită în întregime cu materiale noi, cu excepția pavajului din jurul bazinului. Este alimentat de izvorul Saint-Rémy.
%2c_place_du_mar%25C3%25A9chal_Leclerc_3.jpg)
%2c_place_Amiral_Ernest_Peyron_2.jpg)
%2c_ancien_couvent_des_p%25C3%25A8res_Oratoriens%2c_rue_de_l%2527Oratoire_2.jpg)
%2c_gare_de_Marines_(Halte)%2c_boulevard_Gambetta_1.jpg)
%2c_Vierge_au_hameau_des_Hautiers_2.jpg)
%2c_lavoir_des_Hautiers_3.JPG)
|archive-url= necesită|archive-date= (ajutor) 
Materiale media legate deMarines laWikimedia Commons