 | Acest articol sau secțiune are mai multe probleme. Puteți săcontribuiți la rezolvarea lor sau să le comentați pepagina de discuție. Pentru ajutor, consultațipagina de îndrumări.
Nu ștergeți etichetele înainte de rezolvarea problemelor. |
Marele Palat din Constantinopol (îngreacă:Μέγα Παλάτιον, înturcă:Büyük Saray) - cunoscut și caSfântul Palat (înlatină:Sacrum Palatium, îngreacă:Ιερόν Παλάτιον) - a fost sediul împăraților bizantini și centrul administrativ al imperiului pentru mai mult de 800 de ani. Palatul era situat pe o colină lângăHipodrom, în apropiere deHagia Sophia, pe o suprafață de cca. 100 000 m2. Se întindea pe șase terase, de-a lungul unei diferențe de nivel de 31 m dintreMarea Marmara și Hagia Sophia.
Constantin cel Mare a trasat în centrul noii sale capitaleForul lui Augustus, numit șiAugusteum(Augoustaion- în exprimare greacă). Era vorba de o piață vastă cu laturile de 140 de matri lărgime și 170 de metri lungime, plasată între biserica Sfânta Sofia și Moscheea Albastră de astăzi, mai aproape de biserică. Era pavată cu marmură și decorată cu alte structuri de ornament sau cu caracter civil.Augusteum constituia centrul oficial al orașului. In centrul pieței era plasatăMila de Aur, punctul de la care se măsurau toate distanțele spre periferiile imperiului. Se prezenta sub forma unuiArc de Triumf, care purta statuile luiConstantin cel Mare și a mamei saleHelena, precum și doi îngeri.
InAugusteum exista o coloană de porfir cu statuia împăratuluiConstantin cel Mare, alta decât cea urma a se înălța înForul lui Constantin, numităColoana arsă sau după denumirea turcăColoana încercuită(Çemberlitaș, nume ce vine de la cuvinteleçember - cerc și taș - piatră). In apropiere deMila de Aur, împăratul Phocas a ridicat mai târziu unoratoriu dedicat Sfântului Ioan Evanghelistul. Tot în piață, o statuie ecvestră a luiJustinian I-ul cel Mare, ridicată după mai mult de două secole, era orientată spre răsărit de unde venea pericolul reprezentat de regatul persan alParți-lor. Statuia a înfruntat un mileniu, până în sec. al 16-lea, când au topit-o turcii pentru a turna tunuri din bronzul ei.
Cu fațada spreAugusteum era orientată și clădireaSenat-ului, ridicată, pentru prima dată, deConstantin cel Mare, pe latura de răsărit și cu spatele spre Marea Marmara. Aceasta a fost incendiată de două ori, sub domnia împăratuluiArcadius și apoi subJustinian I-ul cel Mare. Cel din urmă a reclădit-o cu măreție deși instituția Senatului nu mai avea decât un rol decorativ în viața politică. Tot spre latura de răsărit, adică spreMarea Marmara, piațaAugusteum era ornamentată de un portic de marmură albă cu șase coloane. Pe latura de apus a pieței , dinspre oraș, se afla Capela Sfântului Constantin, loc în care împăratul primea supunerea inamicilor prizonieri, așezându-le piciorul pe cap, după un obicei oriental. Latura nordică a forului era închisă de domeniulbisericii Sfânta Sofia.
Vastele domenii și construcții ale palatului imperial, Marele Palat, se desfășurau la sud-est deAugusteum. Se întindeau în partea opusă bisericii Sfintei Sofia și la răsărit deHipodrom, spreMarea Marmara, pe locul de astăzi alMoscheii Albastre (Moscheea Sultan Ahmed) și în împrejurimile acesteia.Palatul era un ansamblu neregulat de edificii adăugate succesiv, timp de peste șase secole, la primele construcții partiale ale luiConstantin cel Mare. Ansamblul Marelui Palat nu a fost terminat decât în sec. al 10-lea, adică în momentul în care nu I s-a mai adăugat nimic și nici nu s-a mai procedat la corectarea degradărilor. După modelul său s-a dezvoltat vechiul palat al sultanilor otomani, palatulTopkapî.
Palatul imperial cuprindea trei sectoare principale :
Chalke era un vestibul, un ansamblu care permitea comunicarea Marelui palat cu exteriorul, care își datora numele de la porțile de bronz monumentale, cu care corespundea spreAugusteum.Chalke a fost reconstruit după revoltaNika din anul532. Avea deasupra o capelă în care se păstrau relicve.Chalke a dat numele său întregului corp de construcții, care cuprindeau în plus sălile de gardă ale pretorienilor, Sala de tribunal, numităLychnos, în care primea împăratul,Sala Consistoriului, o altă sală de recepții cu trei porți încrustate cu fildeș, la care era anexată o sufragerie a împăratului și o biserică a Stăpânitorului.
Tricliniumul cu nouăsprezece paturi, (Triclinos - în limba greacă) era o sală de recepție vastă, luminată de sus. Era numită astfel pentru că era mobilată cu nouăsprezece parturi (canapele după moda romană, cu o latură ridicată) și mese, pe care se serveau ospățuri de ceremonie la sărbători, precum Crăciunul sau Paștele. Patul cu masă al împăratului se găsea pe o poziție mai înaltă, pe o estradă cu trei trepte, având aranjate în dreapta și stânga câte alte nouă mese cu pat pentru invitați. Tricliniumul era precedat de o curte cu portic,Tribunalul celor nouăsprezece paturi. Acolo împăratul proclama de la înălțimeaheliacon-ului, o terasă înaltă, deciziile legislative pe timpul unor ceremonii numitesilentia. La mijlocul sec. Al 10-lea (949), Luitprand, episcop de Cremona, a descris luxul prodigios al ospețelor servite în veselă de aur sau în vase care nu puteau fi deplasate decât pe cărucioare învelite în purpură.Tricliniumul celor nouăsprezece paturi era folosit atât pentru marile recepții, dar și pentru expunerea catafalcului imperial înainte de înmormântare.
Palatul Daphne cuprindea trei oratorii, iar alături aveabiserica Sfântul Ștefan în care se celebrau căsătoriile împăraților. Prin galeria superioară a palatului împăratul se îndrepta spre loja sa dinHipodrom, amenajată în micul palatKathisma, edificiu ce deținea toate încăperile necesare fastului și protocolului, precum vestiar, sufragerie, sală de recepție, săli pentru gărzi, etc.Palatul Kathisma era plasat pe latura răsăriteană a tribunelorHipodrom-ului ceva mai la sud de axa transversală. Locul edificiului palațialKathisma este acoperit astăzi deMoscheea Albastră. In spatele edificiilorPalatului Daphne, alături de grădini, spre mare, exista un manej și un hipodrom acoperit, pentru uzul exclusiv al împăratului și familiei sale. Alături deDaphne se găseaPalatul Porphyr.
De laPalatul Daphne se trecea înPalatul Sacru, cel de al treilea și cel mai important palat din ultima perioadă a existenței Marelui Palat. Era rezervat special acestei denumiri oficiale. La el se ajungea printr-o curte descoperită , numită șifială. Acesta era numităFiala misterioasă, Filiala Sigma, sauTriconc. Acea curte avea un plan aparte, cu două porțiuni ronde,hemicicluri. In acel spațiu exista un bazin din bronz, bordat cu argint și un vas de aur. Unul dintrehemicicluri era acoperit, în el adăpostindu-se de obicei demnitarii, curtenii sau funcționarii care-l așteptau pe împărat. Printr-un vestibul al palatului în formă de arc,Sigma, aceia intrau înTriconc, hemiciclul cu trei abside, unde împăratul își făcea apariția adesea. Sunt imposibil de descris toate sălile decorate cu marmură sau cumozaic, cu bolți din mozaic de sticlă, cu o bogăție de metale prețioase, pietre fine și emailuri. Era o etalare de bogății ca în basmele orientale. Drept exemplu se pot cita:galeria Losiacos din latura de sud-est a grădinilor, spre apeleMării Marmara și sala numităChrysotriclinium, cea mai frumoasă sală a tronului, cu porți de argint, lucrate sub diriguirea împăratului enciclopedistConstantin al VII-lea Porfirogenetul.
Apartamentele private ale familiei imperiale se întreceau în eleganță și lux cu spațiile oficiale. Unele erau destinate pentru locuirea de vară, iar altele pentru cea de iarnă, la fel ca în Orient. Adesea împăratul în exercițiu abandona locuința predecesorului și își amenaja alta. Printre acelea, cea a luiVasile I-ul Macedoneanul,Cenurgion, a fost descris de eruditul împăratConstantin al VII-lea Porfirogenetul drept o revărsare de artă a mozaicului și a bogăției.
Chrysotriclinium era un adevărat sanctuar al cultului imperial, amintind de o biserică, fiind construit de împăratul Justin al II-lea(565-578). Avea o sală centrală cu plan octogonal, acoperită de o cupolă străpunsă de șaisprezece ferestre ferestre. Din aceea se desprindeau opt abside care comunicau între ele. Absidele aveau profunzime și formau, la rândul lor, adevărate săli. Una servea drept tezar, iar alta drept oratoriu. Cea plasată în fața intrării servea drept sală a tronului și se pare că era decopată cu un Christ Pantocrator în mozaic cu fond aurit. Era închisă de două porți acoperite cu argint. Cu ocazia recepțiilor, acele porți rămâneau închise până în momentul în care mulțimea pătrundea înChrysotriclinium și până se restabilea liniștea. Atunci doi ofițeri o deschideau și lăsau a fi văzut împăratul așezat pe tron în partea adâncă a absidei. Mulțimea se prosterna în semn de omagiu. Acele recepții constituiau doar o măruntă parte a fastului și protolului bizantin cotidian. Strălucite erau și procesiunile organizate în palat prin lungi galerii, procesiuni la care participau diverse corpuri de slujitori, într-o ordine riguroasă.
Ansamblul palatelor imperiale se întindea pe 40 de hectare și era înconjurat de o fortificație aparte. In sec. al 10-lea marele Palat cuprindea: șapte peristiluri sau vestibule, opt curți interioare, două fiale sau vestibule în are liber, patru mari biserici(Sfântul Ștefan, Domnul, Sfânta Maria a Farului sau Theotokos, Biserica Nouă), nouă mari capele, nouă oratorii, un baptiseriu, patru săli de gardă, trei mari galerii de recepție, cinci săli ale tronului(Lychnos,Marele Consistoriu,Tricliniumul celor nouăsprezece paturi,Tricliniumul din Mangor,Chrysotriclinium), zece apartamente imperiale, o bibliotecă, trei mari sufragerii, șapte galerii de comunicație, trei alte galerii(peripatos), trei terase deschise, două terme, un carusel, un port. In afara nucleului Marelui Palat, de care s-a vorbit,, mai existau alte opt palate independente:Kathisma, Mangor, Bucoleon, Porphyr, Pentacubuclon, Aetes, Tresor, Garda Mobilă, Palatul Bisericii Noi). La răsărit de biserica Sfânta Sofia, spre malul mării, se aflaPalatul Manganes, unul dintre cele mai strălucite(care astăzi nu poate fi vizitat aflânduse în zonă militară pe malulMarii Marmara, în spatele bisericii Sfintei Sofia). Unele din acele palate din afaraPalatului Sacru(numire acordată Marelui Palat în ultima etapă de existență) îl egalau și chiar îl depășeau în splendoare.
Inbiserica Theotokos, adicăMaica Domnului saupurtătoare de Dumnezeu se păstrau valoroasele relicve imperiale:Coroana de spini; Tunica fără cusătură; Lancea lui Longinus; Masa Cinei; Bazinul pentru Spălarea picioarelor și Mandylionul din Edessa din anul 944. Biserica a fost construită între anii 858-865 de către împăratulMihail al III-leaBețivul(842-867). La inaugurare patriarhul Fotios a rostit o omelie. Edificiul astăzi dispărut, avea probabil un plan de tranziție între basilica cu cupolă și crucea greacă înscrisă. In cupola centrală care închipuia "cerul cerurilor" era înfățișat Christos Pantocrator. "Ai crede-declara Fotios-că îmbrățișează lumea cu privirea sa și că se gândește la rânduirea și cârmuirea ei, într-atât artistul s-a străduit să exprime, prin forme și prin culori, grija deosebită pe care Creatorul o are față de noi." El era înconjurat chiar pe cupolă, în zone concentrice, de îngeri purtători de lănci. Fecioara se înălța în atitudine de orantă, cu brațele ridicate, "întinzând asupra noastră mâinile sale neprihănite și rugându-se pentru mântuirea împăratului și pentru izbânda lui asupra dușmanilor." In părțile superioare ale edificiului erau prezentați Apostolii biblici care au întemeiat-o și martirii care au desăvârșit-o, după formulările lui Anastasios Bibliotecarul, din timpul acela, adică prin anii 869-870. După mărturiile lui Flavius Corippus, ea pare să fi fost prevestită de Sfânta Sofia.Biserica Nouă datorată împăratuluiVasile I Macedoneanul se numea în limba greacăNeaekklesia sau simpluNea. In grădina care se întindea între Nea șitzykanisterion-ul palatului exista un teren asemănător celui de polo.Pe suprafața Marelui Palat se găseau și Termele lui Zeuxippos, terme construite deConstantin cel Mare distruse în revolta din anul532. Ele au fost reconstruite pentru a servi drept închisoare și ca manufactură dekekolumena (bunuri foarte prețioase a căror producție era monopol imperial).Edificiul se găsea într-un mare spațiu, numităGymnasion.
Palatul Mangor (magna aula - adicămarea sală), era situat probabil către biserica Sfânta Sofia, la nord dePalatul Sacru, pe o terasă. Deținea unele capodopere de orfevrărie bizantină executate la inițiativa împăratuluiThephiles(829-842), dar cuprindea și camera nupțială a împăraților. Avea în componență trei săli și trei abside, dintre care cea centrală conținea tronul numitTronul lui Solomon. Una dintre săli era destinată primirii ambasadorilor. După cele relatate deLiutprand de Cremona, sala ambasadelor era ornamentată cu statui animate, cu păsări artificiale care cântau și cu lei care răgeau. Tronul era dotat cu un mecanism care-i permitea să-și schimbe înălțimea. Tronul era orientat spre răsărit, având intrarea dinspre apus. Există opinii că el ar fi aparținut chiar palatului ridicat deConstantin cel Mare. IntrePalatul Sacru și mare se ridicaBiserica Nouă, cu cinci cupole, datorată luiVasile I-ul Macedoneanul și descrisă pentru lux și frumusețe tot de împăratul eruditConstantin al VII-lea Porfirogenetul(912-959).
La sud dePalatul Daphne, cătreMarea Marmara se alăturaPalatul Porphyr, cu încăperile acoperite și dalate cu porfir roșu, loc destinat nășterii împărăteselor.
Chiar pe țărmulMarii Marmara se aflaPalatul Bucoleon numit șicasa lui Homisdas saucasa lui Justinian. Palatul a fost construit de împăratulTheophiles(827-842). În fața lui se găsea un port privat al împăraților și un far. Portul era creat artificial și era mărginit de un magnific chei de marmură. Numele îi provenea de la un grup statuar care reprezenta un leu ce dobora un taur, grup statuar plasat pe chei. Acea sculptură a fost dezgropată cu ocazia lucrărilor la calea ferată, fapt ce a permis localizarea exactă aPalatului Bucoleon. Edificiul era decorat și cu alte lucrări sculpturale.In sec. al 10-lea,Nikeforos Focas(963-969) a întărit fortificațiile trasformându-l într-o citadelă cu un donjon. A sperat ca puterea și izolarea palatului să-l ferească de mâna unor eventuali asasini, dar nu a avut noroc. Fortificațiile ridicate deNikeforos Focas(963-969) au fost ultimele lucrări întreprinse pe teritoriulPalatului Sacru. Succesorii la tron l-au delăsat cu încetul, fiind considerat prea puțin sigur în mijlocul unei populații turbulente. Uneori împărații au mai rezidat în donjonulPalatului Bucoleon.
Manuel Comnen(1143-1180) a mutat centrul de grutate al guvernării în incinta palațialăBlachernes, în nord-vestulCostantinopol-ului, unde și-a adăugat un nou palat, la cele deja existente din perioada anterioară. Vechile edificii palațiale au fost împrejmuite cu fortificații speciale alăturate fortificațiilor antice dinspre uscat ale orașului, acolo unde acelea atingCornul de Aur. Cu toate acestea el a primit pe regeleAmaury I-ul, al Regatului de Jerusalim, tot în vechea reședință, deși prefera siguranța de laBlachernes. Aceasta duce la presupunerea că Marele Palat mai avea încă atribute demne de o primire regească, deși nu în totalitate. Tot acest eveniment duce la concluzia că Marelui Palat i-au fost cu adevărat fatale ultimele două două secole și jumătate ale existenței Imperiului Bizantin. Palatul de laBlachernes a fost singurul palat descris în sec. al 11-lea de Benjamin de Tudela în descrierea făcută de elConstantinopol-ului.Primul dinast apusean de după cucerirea mișelească din 1204 a orașului(Baudouin I-ul), a locuit pentru început la Bucoleon și apoi laBlachernes și la mănăstirea Pantocrator, tot în lungul Cornului de Aur(1204-1261).Mihail al VIII-lea Paleologos(1261-1282), după recucerireaConstantinopol-ului, în 1261, s-a instalat la început în Marele Palat, dar curând s-a îndreptat spreBlachernes.In sec. al 14-lea, definitiv părăsit, Marele Palat a căzut în ruină definitivă după ce toate bogățiile lui transportabile fuseseră jefuite de cruciații creștini din Cruciada a IV-a, în 1204, iar cele salvate ajunseseră laBlachernes. El a servit drept carieră pentru noile construcții. In anul 1422, florentinul Bondelmonti, vizitândCostantinopolul nu a mai putut vedea vechiul palat, deoarece dispăruse aproape cu totul sub noile construcții răspândite deasupra, în general construcții de locuințe turcești din lemn. Acea locuire mizeră a dăinuit până la sfârșitul sec. al 19-lea și începutul sec. al 20-lea.Incendiile erau evenimente curente în timpul stăpânirii otomane a orașului. Cele care s-au produs însă în ultimul secol au avut darul de a descoperi terenul și de a aduce la suprafață vestigii consistente ale Marelui Palat. Guvernele turcești moderne au întrerupt reconstrucția cartierelor de locuire peste zona istorică curățată de incendii. O mare parte a vestigiilor s-au pierdut sub giganticaMoschee Albastră și o mare parte mai stau încă ascunse sub cartierele de locuințe care subzistă împrejur, pe fostul teren imperial. Din fericire unele mozaicuri alePalatului Daphne s-au descoperit la răsărit deMoscheea Albastră și pe acel loc s-a deschis un Muzeu al mozaicului. In afara acestora se mai pot vedea astăzi resturi alePalatului Bucoleon și alePalatului Mangor. O capelă imperială este bine conservată în subsolul unui magazin, în timp ce pe multe străduțe se pot remarca frânturi de ziduri bizantine, pe lângă care turiștii neavizați trec cu nepăsare.
