Mardi Gras (franceză:Fat Tuesday;germană:Fetter Dienstag) sauLăsatul secului este o perioadă decarnavaluri și petreceri, sărbătorită în mod tradițional întreBobotează șiMiercurea Cenușii, prima zi aPostului Mare. Mardi Gras înseamnă înfranceză „Marțea grasă”, reflectând obiceiurile ultimei nopți în care se mănâncă alimente bogate în grăsimi, înainte de începerea PostuluiPaștelui.
Sezonul festivalului variază de la un oraș la altul, unele rituri, cum ar fi cel dinNew Orleans,Louisiana, considerând că Mardi Gras se întinde pe întreaga perioadă dintrea douăsprezecea noapte (ultima noapte deCrăciun, urmată deBobotează) și Miercurea Cenușii.[1][2] Alții consideră doar cele trei zile dinainte de Miercurea Cenușii ca fiind Mardi Gras.[3] ÎnMobile, Alabama, evenimentele publice asociate cu Mardi Gras încep înnoiembrie, în apropiere deZiua Recunoștinței.[1][4] În vremuri mai vechi, paradele aveau loc deAnul Nou.[1]
ÎnRoma antică, sosirea primăverii era sărbătorită prin Calendele din martie, care reprezentau o ocazie pentru a te deghiza și a încălca interdicțiile.[5]
Încreștinismul catolic, conform unor tradiții, înainte de intrarea în Postul Mare (o perioadă de reflectare și abstinență) se obișnuiește să petreci, să dansezi și să-ți faci toate poftele, uneori până la exces. Festivitățile asociate carnavalului preced, în tradiția creștină, intrarea în Postul Mare, în timpul căruia credinciosul mănâncă „modest”, abținându-se de la carne. Abstinența este respectată în toate zilele de vineri din an, cu o atenție deosebită în zilele de vineri din Postul Paștelui.Mardi Gras este, de asemenea, o zi populară pentru a mâncaclătite (făcute din ingrediente „grase”, cum ar fiouăle șiuntul), vafe și, mai ales, gogoși de carnaval. Copiii se costumează sau cer vecinilor de la sate ouă, zahăr, făină etc. pentru a face prăjituri sau clătite, care se mănâncă la sfârșitul după-amiezii.
ÎnSUA, tradiția Mardi Gras a ajuns prin intermediul catolicilor de origine franceză. Pierre Le Moyne d'Iberville și fratele său,Jean-Baptiste Le Moyne de Bienville, au fost trimiși să protejeze drepturile Franței pe teritoriul numit atunciLouisiane, care includea părți din actualele stateAlabama,Mississippi șiLouisiana. Expediția condusă de Iberville a ajuns la gura de vărsare a fluviuluiMississippi pe 2 martie 1699,Lunea Trandafirilor. Au călătorit în amonte până când au ajuns la un punct în care curgea un mic afluent (la mai puțin de 100 de kilometri în aval de actualulNew Orleans) și și-au instalat corturile. Acest lucru s-a întâmplat la3 martie1699, în ziua de Mardi Gras. Astfel, Iberville a numit loculPoint du Mardi Gras (Punctul Mardi Gras), și afluentul,Bayou Mardi Gras (Râul Mardi Gras).[6]
În 1700, au izbucnit conflicte între populația indigenă și coloniști pe râul Mobile. Au fost aduse trupe franceze, iar luptele au continuat timp de mai mulți ani, fără niciun câștigător clar. Coloniștii francezi au scris despre dorul de casă și despre sărbătorirea Mardi Gras prin ospețe și cântece. Bienville a devenit guvernator în 1701, iar în 1702 a fondatFort Louis de la Louisiane sauFort Louis de la Mobile, și orașul Mobile în spatele acestuia, la 43 km de estuar. Această așezare a fost capitalaLouisianei Franceze până când orașul a fost mutat pe locul actualuluiMobile, Alabama, în 1711, din cauza inundațiilor și a bolilor.[7] În 1703, aici a fost sărbătorit pentru prima dată un Mardi Gras american.[8][9] În 1704, a avut loc primulMasque de la Mobile (Bal mascat din Mobile), care s-a ținut până în 1709. În 1710,Societé de Saint Louis a sărbătorit pentru prima dată festivalulBoeuf Gras (Boul gras), ceea ce a reprezentat și începutul Societății Boeuf Gras. În anul următor, această societate a organizat prima mică paradă.
În 1723, capitala Louisianei a fost mutată laNew Orleans, fondat în 1718. Prima paradă de Mardi Gras din New Orleans a avut loc în 1837. Tradițiile din New Orleans s-au extins până în punctul în care au devenit, în percepția populară, sinonime cu orașul. Obiceiurile au fost adoptate de locuitori, deși nu toți aveau rădăcini franceze sau catolice.
Mardi Gras, ca celebrare a viețiihedoniste, se află în opoziție cu valorile perioadei de după Miercurea Cenușii. Paradele cucare alegorice în cinstea sărbătorii implică mai mereu folosirea de măști și costume de către participanți, cele mai populare culori fiindviolet,verde și auriu. În New Orleans, de exemplu, sunt purtate frecvent costume dezâne,animale, eroi dinmituri sau diverse costumemedievale,[14] precum șiclovni sauindieni (nativi americani).[15] Cu toate acestea, multe costume din zilele noastre sunt pur și simplu creații elaborate din pene și pelerine colorate. Spre deosebire de costumația deHalloween, costumele de Mardi Gras nu sunt asociate cu entități cavampirii, zombii, mumiile ori liliecii, deșimoartea poate fi o temă în unele dintre ele. Tradiția de laVeneția a introdus și măștile de aur în lotul tipic de costume.[16]
Obiceiul femeilor de a-și expunesânii în timpul carnavalului Mardi Gras dinNew Orleans a fost documentat încă din 1889, cândTimes-Democrat a denunțat „gradul de impudoare afișat de aproape toate femeile mascate văzute pe străzi”. Practica era limitată la turiștii din zona superioară a străzii Bourbon.[17] Pe străzile aglomerate ale French Quarter, în general evitate de localnici în ziua de Mardi Gras, expozantele de pe balcoane determină formarea de mulțimi.
În ultimele decenii ale secolului al XX-lea, creșterea producției de casete video comerciale adresatevoaiorilor a contribuit la încurajarea unei tradiții a femeilor care își arată sânii în schimbul mărgelelor și zorzoanelor. Sociologii care au studiat „ritualul de dezbrăcare” au descoperit, la Mardi Gras 1991, 1.200 de cazuri de dezgolire a corpului în schimbul mărgelelor sau al altor favoruri.[18]