| Acest articol sau această secțiune arebibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vedereasusținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Marcion (100 -160 e.n) a fost întemeietorul unui curentcreștin cu influențegnostice cu mare răspândire în secolul al II-lea, înființat la Roma în anul 144 d.Hr.[1] În procesul de autodefinire a bisericii Romei a fost acuzat deerezie de către tatăl său, Episcopul de Sinope. Învățăturile lui Marcion se extind rapid până înEgipt sauPersia unde mai târziu vor fi combătute, dar influențele ei se pot întâlni lapavliceni (bogomili).
Astfel, Marcion a intrat în istoria bisericii ca primul mare eretic, fiindu-i dedicată o bogată literaturăapologetică. Înteologia liberală, el a fost în parte reabilitat și considerat ca un reformator[necesită citare] al bisericii primare.Marcion a fost primul teolog care a definit diferența între un Dumnezeu al dragostei așa cum a fost el prezentat de Isus ca Tatăl și Dumnezeul rău și crud dinVechiul Testament, unul care este răspunzător pentru Creație, Lege și Judecată. Marcion respinge întregul Vechi Testament prezentând unDemiurg identic ca cel dinGnoză, care nu are nimic în comun cu Dumnezeul Dragostei din Noul Testament. Date fiind convingerile sale teologice, Marcion a cenzurat textele Evangheliei până la ce numimEvanghelia Marcionistă sau primulcanon biblic — până la Marcion Noul Testament nu exista drept carte, ci doar ca scrieri separate și nu mereu aceleași.[2]