S-a născut la Craiova în familia luiFelix Aderca (1891-1962) și a Rubinăi (născută Rifca Penchas) (1890-1974). A urmat Școala elementară (1927-1930) și Liceul „Gh. Lazăr” (1931-1938) din București. Tatăl său l-a sfătuit să-și aleagă o meserie practică, așa că tânărul Marcel a dat admitere la Facultatea de Arhitectură și a urmat apoi doi ani de studii la Facultatea de Textile, până când a fost exmatriculat potrivit legilor rasiale.[1] A urmat apoi Colegiul pentru studenții evrei (1941-1944) și Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, unde a obținut licența în 1945. Ulterior a urmat cursuri la Institutul de Studii Politice și Administrative din București (1948-1949).[2]
A lucrat ca redactor laEditura Cartea Rusă (1945-1948), șef al serviciului publicații la Direcția Presei din Ministerul Afacerilor Externe (1949-1952), asistent universitar la Facultatea de Filosofie a Universității din București (1949-1953) și redactor laEditura pentru Literatură Universală (1953-1975).[2]
Marcel Aderca a desfășurat o activitate îndelungată ca traducător delimba franceză,[1] contribuind la difuzarea valorilor literaturii și culturii europene în limba română.[2] Debutul său editorial a avut loc în 1966 cu traducerea romanuluiHusarul de pe acoperiș deJean Giono. A colaborat la revisteleRomânia literară,Viața Românească,Manuscriptum,Steaua.
El a moștenit toată arhiva literară a tatălui său, a inventariat cele 22 de mape cu manuscrise și fotografii și le-a donatAcademiei Române în anul 1987.[1] A îngrijit edițiile postume ale scrierilor tatălui său. Contribuția sa ca editor și biograf include o colecție de gânduri ale tatălui său pe temaantisemitismului intitulatăF. Aderca și problema evreiască (publicată în 1999 de Editura Hasefer din București).[1][3][4][5]
România