Un editor consideră că această paginăconținecitate prea multe sau prea extinse pentru a constitui un articol enciclopedic valid. Vă rugăm să îmbunătățiți articolul ștergând citatele în exces sau transferându-le laWikicitat.(ianuarie 2021)
Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice,sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsescnotele de subsol. Puteți ajuta introducândcitări mai precise ale surselor.
Statuia ecvestră a lui Marc Aureliu în "Piazza del Campidogllio", RomaColumna lui Marc Aureliu, Roma
Marc Aureliu s-a născut la26 aprilie121 laRoma, fiu al lui Annius Verus. Era nepot prin alianță al viitorului împărat (între anii138-161)Antoninus Pius, care l-a adoptat la dorința împăratuluiHadrian, predecesorul său. După ce Antoninus Pius a devenit el însuși împărat, l-a căsătorit în anul145 pe Marc Aureliu din motivedinastice cu fiica sa, Annia Galeria (sauFaustina minoris) și în anul următor l-a asociat la conducerea imperiului. În anul161, Marc Aureliu devine el însuși împărat.
Marc Aureliu preia conducerea imperiului roman în vremuri dificile, trebuind să facă față unor amenințări din diferite părți. După ce reușește să înăbușe în zona apuseană revoltele unor triburi germanice și britanice, este confruntat în anul165 cu invaziaparților a provinciilor orientale ale imperiului.
În timp ce fratele său prin adopțiune, Lucius Verus - asociat la conducerea imperiului -, suferă înfrângeri dezastruase, încredințarea comenzii militare unor generali capabili, Statius Priscus și Avidius Cassius, permite romanilor să reprime atacurile parților, ocupându-le și două orașe principale,Seleucia șiCtesifona. Triumful militar este celebrat laRoma, dar legiunile romane aduc cu ele din orient o teribilăepidemie deciumă, cu grave consecințe sociale și economice. În zonaDunăreană, triburile germanice Marcomanii și Sarmații amenință directItalia de nord. Conducătorii hasdingi (vandali)Raus și Raptus, solicită permisiunea în 171 să intre înDaciaTraiană. Marc Aureliu preia direct conducerea operațiilor militare, care vor dura mai mult de cinci ani, din169 până în175. Încurajat de un zvon fals, privind pretinsa moarte a lui Marc Aureliu, generalulAvidius Cassius, guvernator al provinciilor din zonaSiriei, se proclamă în175 împărat. Marc Aureliu se pregătește să pornească împotriva generalului rebel, dar - înainte de a se ajunge la un război civil - Cassius este omorât și liniștea este restabilită datorită fidelității guvernatoruluiCappadociei, Martius Verus. Marc Aureliu încheie pace cuSarmații și se îndreaptă totuși spre provinciile orientale, viziteazăCilicia,Siria șiEgiptul, apoi se întoarce prinSmirna șiAtena, unde se inițiază - împreună cu fiul săuCommodus - înmisterele din Eleusis. În timpul acestei călătorii, moare soția sa, Faustina. Întors laRoma, sărbătorește triumful asupraMarcomanilor șiSarmaților, iar în177 îl asociază pe Commodus la conducerea imperiului. În același an trebuie să plece din nou în provinciile dunărene, pentru a reprima noi revolte ale triburilor germanice. În anul180, moare în urma unei boli infecțioase în orașulVindobona (aziViena).
În politica internă, Marc Aureliu a condus afacerile imperiului în strânsă colaborare cu Senatul și a inițiat o serie de reforme în problemele administrative și dedrept, a construit școli, spitale și orfelinate. Domnia lui Marc Aureliu a fost marcată de aspre persecuții ale creștinilor, cum a fost cea din177 laLugdunum (aziLyon).
Încă din tinerețe, Marc Aureliu a primit o educație solidă înretorica greacă și latină prin instructorii săi,Herodes Atticus șiMarcus Cornelius Fronto. Cu acesta din urmă a întreținut o bogată corespondență, în parte păstrată până azi. Formația sa filosofică a fost marcată de doctrinastoică, reprezentată deEpictet,Apollonius din Calcedonia șiSextus din Cheroneia. Singura sa lucrare a fost redactată înlimba greacă,Ta eis heauton ("Către mine însumi"), tradusă mai târziu înlimba latină cu titlulMeditationes ("Meditații"), în 12 cărți. Conținutul lor are în special un caracter moral, o filosofie practică pentru viața de fiecare zi. Ele exprimă convingerea autorului, după care numai o viață morală după legile naturii poate realiza liniștea interioară, mărinimia și perfecțiunea. Omul trebuie să tindă către ceea ce este util și pe măsura comunității. Important esteprezentul, nu viitorul și nici trecutul care ne împovărează. Moartea face parte din Natură, pentru că totul este în continuă transformare, conform eternității în care totul se produce, se reproduce și se transformă la infinit.
Dacă un om ți-a greșit cu ceva, gândește-te ce reprezentare are el asupra binelui și asupra răului pentru a comite acea greșeală.
Dați-mi liniștea de a accepta lucrurile ce nu le pot schimba, curajul de a le schimba pe cele ce se pot schimba, și înțelepciunea de a le putea distinge unele de altele.
Consecințele mâniei sunt mult mai grave decât cauzele ei.
