Manchester United, pe scurtMan Utd, este un club profesionist defotbal dinManchester,Anglia, care evoluează înPremier League. Este unul dintre cele mai populare cluburi din lume, cu peste 50 de milioane de fani;[5][6] asistența medie la meciurile echipei a fost cea mai mare între echipele englezești, cu șase excepții, din sezonul1964-65 încoace.[7] Fondat caNewton Heath LYR Football Club în 1878, și-a schimbat numele în Manchester United în 1902 și s-a mutat peOld Trafford în 1910.
Cel mai de succes antrenor din istoria lui Manchester United esteSir Alex Ferguson, care are în palmares 37 de trofee majore de când a fost instalat în funcția de antrenor în noiembrie 1986.[8][9]
Este printre cele mai de succes cluburi dinAnglia: pe parcursul a 20 de ani (din sezonul1986-87), a câștigat multe trofee importante, mai mult decât oricare alt club dinPremier League. Începând cu sezonul 1986-1987, Manchester United a câștigat de 13 oriPremier League, șapteCupe a Angliei,[10] șase Cupe ale Ligii și 12FA Community Shield (fiind un record).
Din a doua jumătate a anilor 1990, clubul a fost unul din cele mai bogate din lume, și până de curând a avut cele mai mari beneficii dintre toate cluburile din lume, câțiva ani consecutiv. Din2007, clubul este pe locul 4 în lume în ceea ce privește încasările,[11] dar rămâne cel mai rentabil club de fotbal.[12] Manchester United rămâne și cel mai scump club din lume.[13] Manchester United este membru fondator al grupului "G-14" de cluburieuropene de top.
Un grafic care ilustrează progresul echipei Manchester United înSistemul fotbalistic englez din 1893 până în anul curent
Clubul a fost fondat cu numeleNewton Heath L&YR F.C. în1878, ca echipa de muncitori de la depozitulLancashire and Yorkshire Railway dinNewton Heath.[14] Inițial a jucat meciuri împotriva altor departamente și companii de cale ferată, iar pe 20 noiembrie 1880 a jucat primul meci oficial, în care au fost învinși de echipa de rezerve a celor de laBolton Wanderers cu 6-0,[15] purtând culorile companiei de cale ferată, verde și auriu.Au jucat pe un teren improvizat din North Road, aproape de situl viitoarei stații de trenManchester Piccadilly, timp de 15 ani, înainte să se mute pe stadionulBank Street din orașul apropiatClayton, în1893. Clubul intrase în liga de fotbal cu un an înainte, începând să rupă legăturile cu depozitul de cale ferată, devenind până la urmă companie independentă, numind un secretar al clubului și renunțând la partea cuL&YR din nume,[14] pentru a deveniNewton Heath F.C.. După două sezoane, clubul a fost retrogradat la divizia a doua.[14]
Echipa lui Manchester United la începutul sezonului 1905-06, în urma căruia au obținut promovarea în prima ligă
La scurt timp, în1902, clubul s-a aflat aproape de faliment, cu datorii de £2,670 – echivalentul a 210,000 de lire sterline în 2011. Terenul lor din Bank Street a fost chiar închis prin ordin judecătoresc.[16] Chiar înainte de a fi desființat cu totul, clubul a beneficiat de investițiile importante ale luiJohn Henry Davies, director general la Manchester Breweries. Legenda spune căHarry Stafford, căpitanul echipei, își prezenta câinele St.Bernard premiat, într-o încercare de strângere de fonduri pentru club, când Davies l-a întrerupt fiindcă voia să îi cumpere câinele. Stafford nu a acceptat, dar a putut să-l convingă pe Davies să investească la club și să devină președintele lui.[17] S-a decis că era necesară schimbarea numelui pentru a reflecta începutul unui drum nou pentru club.[18]Manchester Central șiManchester Celtic au fost printre numele propuse, înainte ca Louis Rocca, un tânăr imigrant dinItalia, să spună„Domnilor, de ce să nu ne numim Manchester United ?”[19] Numele a prins, șiManchester United a luat ființă oficial pe26 aprilie1902. Davies a considerat că e cazul să fie schimbate și culorile clubului, renunțându-se la verde-auriu și adoptându-se culorile alb și roșu.
Ernest Mangnall a fost numit secretarul clubului, după ce James West a demis din funcția de antrenor pe28 septembrie1902. Lui Mangnall i s-a cerut să promoveze clubul în prima divizie, și a fost foarte aproape să reușească din prima încercare, terminând pe 5 în a doua divizie. Mangnall a decis că era necesar să se aducă jucători noi la echipă, și a optat pentru nume caHarry Moger pe postul de portar,Dick Duckworth în linia de mijloc și John Picken în atac. Dar a fost un alt mijlocaș,Charlie Roberts, cel care avea să producă cel mai mare impact. A costat clubul 750 de lire sterline, pe atunci un record, fiind adus de laGrimsby Town F.C. în aprilie1904, și a ajutat echipa să termine pe locul 3 în sezonul1903-1904, la doar un punct de al doilea loc care aducea promovarea.
Nu a durat mult până când clubul a obținut promovarea în prima divizie, pentru prima dată cu noul nume, terminând pe locul 2 în a doua divizie în sezonul1905-06. A urmat un sezon de consolidare, echipa terminând pe locul 8, înainte să câștige primul său titlu de campioană în1908. Între timp,Manchester City era supusă unor investigații privind acordarea de salarii peste limita impusă de regulamentulFA jucătorilor săi. A primit atunci o amendă de 250 de lire sterline, și li s-a interzis la numai puțin de 18 fotbaliști să mai joace pentru City. Manchester United a speculat rapid situația, aducându-i peBilly Meredith („Magicianul galez”) șiSandy Turnbull, printre alții. Jucătorii nou veniți n-au primit drept de joc până în ziua deAnul Nou1907, așa că au contribuit în sezonul1907-08 la câștigarea titlului. În acel sezon Manchester United a început bine campionatul, câștigând cu 2-1 în fața celor de laSheffield United, prima victorie dintr-o serie de zece consecutive. În ciuda unui sfârșit de sezon mai puțin fast, United și-a menținut poziția din clasament, terminând sezonul cu nouă puncte în fața echipei de pe locul 2,Aston Villa.
Sezonul următor a început bine pentru Manchester, care a câștigat primulCharity Shield,[20] din istorie, și s-a terminat tot bine, cu câștigarea primului trofeu de Cupă FA din istoria clubului, punând bazele actualului record de trofee de Cupă FA. Precum în campania precedentă,Turnbull șiMeredith au fost instrumentali în jocul echipei, Turnbull de altfel marcând de altfel golul victoriei în finala Cupei FA. Clubul a trebuit să aștepte doi ani până să atingă noi performanțe, câștigând al doilea titlu din istorie în sezonul1910-1911. Între timp, echipa se mutase pe stadionulOld Trafford. Primul meci disputat acolo datează din19 februarie1910, în compania luiLiverpool, o înfrângere surprinzătoare cu 3-4, după ce United a condus cu 3-0. În sezonul1911-12 echipa nu a câștigat nimic, iar antrenorulMangnall s-a mutat laManchester City[21] după zece ani la United, acesta fiind și începutul unei perioade de 41 de ani fără titlu câștigat pentru United, cea mai lungă de până acum.
În următorii zece ani clubul a intrat treptat în declin, fiind chiar retrogradat în divizia secundă în1922. Au promovat din nou în1925, dar s-au zbătut undeva la mijlocul clasamentului, până la retrogradarea din1931. În cei opt ani de dinainte de cel de-al doilea război mondial, clubul nu s-a bucurat de constanță, ajungând pe locul 20 în a doua divizie în1934, cea mai proastă clasare din istoria clubului. Au promovat și au fost din nou retrogradați pentru ultima dată, înainte să promoveze în penultimul sezon de dinainte de cel de-al doilea război mondial. Și-au asigurat participarea în prima divizie după terminarea războiului, ocupând locul 14 în sezonul1938-1939.[22]
În1945Matt Busby a devenit noul antrenor al lui Manchester United. A pus atunci niște condiții nemaiauzite, cerând să alcătuiască el echipa, să aleagă jucătorii pe care dorește să fie semnați de club, precum și să conducă sesiunile de antrenament.[23] Refuzase postul de antrenor oferit deLiverpool F.C., deoarece conducătorii de acolo considerau că toate îndatoririle de mai sus reveneau directorilor. Primul nume nou adus de Busby nu a fost un jucător, ci un antrenor secund, fostul fotbalistJimmy Murphy. Riscul pe care și-l asumase Manchester a meritat, deoarece echipa a terminat pe locul 2 în ligă în1947,1948 și1949, și a câștigatCupa FA în1948, parțial mulțumită unui „trio” local format dinStan Pearson,Jack Rowley șiCharlie Mitten (Rowley și Pearson au marcat în finala din 1948, precum și mijlocașulAllenby Chilton).
Charlie Mitten plecase înColumbia în căutarea unui salariu mai bun, dar restul echipei lui United a reușit să câștige titlul în1952. Busby însă știa că echipele de fotbal au nevoie de mai mult decât experiență, așa că promova tineri de câte ori avea ocazia. La început, jucători tineri precumRoger Byrne,Bill Foulkes,Mark Jones sauDennis Viollet, au avut nevoie de timp pentru a se integra în echipă, care a terminat doar pe locul 8 în1953, dar în1956 Manchester United a câștigat din nou titlul de campioană, cu o vârstă medie a echipei de 22 de ani,[24] marcând în total 103 goluri. Strategia de promovare a tinerilor a devenit o constantă a perioadelor de mari succese ale clubului (mijlocul anilor 1950, a doua jumătate a anilor 1960, anii 1990). Gașca de tineri ai lui Busby a primit poreclaBusby Babes, cireașa de pe tort fiind aripaDuncan Edwards. Băiatul dinDudley,West Midlands, și-a făcut debutul la Manchester pe când avea doar 16 ani, în1953. S-a spus despre Edwards că poate juca oriunde în teren, și mulți dintre cei care l-au văzut jucând l-au considerat cel mai mare jucător din istorie. În sezonul următor,1956-57, United a câștigat din nou campionatul și a ajuns în finalaCupei FA, unde a pierdut în fața celor de laAston Villa. A devenit de asemenea prima echipă dinAnglia care a participat înCupa Campionilor Europeni, după ce Asociația de Fotbal îi interzise luiChelsea F.C. același lucru cu un an în urmă.[25] Manchester a ajuns în semifinala competiției, unde a fost eliminată deReal Madrid. În drumul lor spre semifinale, United a câștigat un meci la o diferență de scor care este considerat recordul ei din toate competițiile, un 10-0 în fața belgienilor de laAnderlecht pe Maine Road.[26]
O placă de la stadionul Old Trafford, în amintirea jucătorilor decedați în Dezastrul aerian de la München.
Au avut loc două încercări nereușite de decolare înainte de a treia fatală, care a fost cauzată de o acumulare de noroi la capătul pistei, care a încetinit avionul până la o viteză insuficientă pentru decolare. Avionul a derapat de pe pista sa de decolare, trecând printr-un gard și lovindu-se de o casă neocupată. Portarul lui Manchester,Harry Gregg, a rămas conștient după coliziune, și, cu riscul ca avionul să explodeze din secundă în secundă, i-a prins peBobby Charlton (care debutase pentru Manchester cu 18 luni înainte) și peDennis Viollet de talie și i-a târât până într-o zonă unde nu mai era pericol. Șapte jucători ai lui United au murit pe loc, în timp ceDuncan Edwards a murit două săptămâni mai târziu la spital. Extrema dreaptăJohnny Berry a supraviețuit de asemenea accidentului, dar rănile provocate i-au pus capăt carierei de fotbalist. Doctorii din München nu își făceau mari speranțe în ceea ce-l privea peMatt Busby, căruia i s-a ținut și o slujbă, dar acesta și-a revenit miraculos, și a plecat din spital după două luni petrecute acolo.
Au existat zvonuri că echipa se va retrage din toate competițiile, darJimmy Murphy i-a luat locul lui Busby în timpul în care acesta a fost în convalescență, iar United a jucat cu o echipă improvizată. În ciuda accidentului, au atins finalaCupei FA în1958, pierzând cuBolton Wanderers. La sfârșitul sezonului,UEFA i-a oferit Asociației de Fotbal din Anglia posibilitatea de a-i înscrie atât pe Manchester United, cât și pe campioniiWolverhampton Wanderers în sezonul1958-59 alCupei Campionilor Europeni, ca omagiu adus victimelor, în ciuda aprobării de la FA, Liga de Fotbal a stabilit că la club nu ar trebui să intre în competiție, deoarece nu s-au calificat.[30][31] United a pus serioase probleme lui Wolverhampton în sezonul următor, terminând pe un meritat loc 2.
Busby a reconstruit echipa pe parcursul anilor '1960, aducând jucători precumDenis Law șiPat Crerand, ocupându-se în același timp de noua generație de la echipa sa de tineret. Probabil cel mai faimos dintre acei tineri era un jucător născut înBelfast, pe numeGeorge Best. Best era un atlet înnăscut, dar principala sa calitate era un control fin al balonului. Viteza sa îi permitea să treacă rapid prin orice breșă în defensiva adversă, indiferent cât de mică. Echipa a câștigat din nouCupa FA în1963, cu toate că terminase pe 19 în campionat. Acel trofeu pare să îi fi revigorat pe jucători, care au terminat pe locul 2 în1964, și pe locul 1 în1965 și1967. Manchester United a câștigatCupa Campionilor Europeni în1968, învingândBenfica luiEusébio cu 4-1 în finală,[32] devenind astfel prima echipă dinAnglia care câștiga competiția. Din acea echipă a lui United făceau parte trei jucători desemnațiFotbalistul European al Anului:Bobby Charlton,Denis Law șiGeorge Best.[33] Matt Busby a demisionat în1969, fiind înlocuit de antrenorul echipei de rezerve, fost jucător la United,Wilf McGuinness.[34]
Bryan Robson a fost căpitanul lui Manchester United timp de 12 ani, mai mult decât oricare alt jucător.[35]
United s-a străduit să găsească un înlocuitor pe măsura lui Busby, și echipa a suferit sub conducerea luiWilf McGuinness în sezonul1969-70, terminând pe locul 8. În urma unui început slab de sezon1970-71, McGuinness a fost retrimis la echipa de rezerve, șiBusby a fost convins să se întoarcă la echipă, dar numai pentru șase luni. Rezultatele s-au îmbunătățit sub conducerea lui Busby, dar acesta a plecat definitiv de la echipă în vara lui1971. Între timp, United pierduse jucători valoroși precumNobby Stiles sauPat Crerand.
În ciuda unei încercări de a-l semna pe antrenorul care câștigaseCCE cu Celtic,Jock Stein, cu care de altfel United a avut un contract verbal, înlocuitorul lui Busby a fost până la urmăFrank O'Farrell. Cu toate acestea, precum McGuinness, O'Farrell a rămas doar 18 luni la echipă, diferența fiind că O'Farrell a încercat să aducă noi talente la echipă, precumMartin Buchan de laAberdeen F.C. în schimbul a 125.000 de lire sterline.Tommy Docherty a fost numit antrenor în decembrie1972.[36] Docherty, sauthe Doc („Doctorul”), a salvat-o pe United de la retrogradare în acel sezon, dar aceasta a venit în1974, pe când Charlton, Best și Law părăsiseră deja echipa.Denis Law s-a transferat laManchester City în1973, marcând un gol despre care s-a spus că a dus la retrogradarea lui United, așa că a refuzat politicos să serbeze golul. Jucători precumLou Macari,Stewart Houston sauBrian Greenhoff au fost aduși pentru a-i înlocui pe cei trei granzi, dar nu au făcut față pe deplin așteptărilor.
Echipa a promovat din chiar prima încercare, cu tânărulSteve Coppell, adus de laTranmere Rovers, făcându-și debutul către sfârșitul sezonului. United a ajuns în finalaCupei FA în1976, dar a fost învinsă în finală deSouthampton. A ajuns din nou în finală în1977, de această dată învingând-o peLiverpool cu 2-1. În ciuda acestui succes și a popularității sale printre suporteri, Doherty a fost demis la scurt timp după finală, după ce s-a aflat că avusese o aventură cu soția fizioterapeutului.[34][37]
Dave Sexton l-a înlocuit pe Doherty ca antrenor în vara lui1977, adoptând un stil de joc mai defensiv. Acest stil nu s-a bucurat de simpatie în cadrul suporterilor, care erau obișnuiți cu jocul ofensiv al lui Busby și Doherty. Transferurile importante din era Sexton i-au inclus peJoe Jordan,Gordon McQueen,Gary Bailey șiRay Wilkins, dar United nu a putut ieși din mediocritatea jumătății clasamentului, terminând pe locul 2 o singură dată și ajungând în finala Cupei FA într-o singură ocazie, în care a fost înfrântă deArsenal. Din cauza acestei secete, Sexton a fost demis în1981, chiar dacă învinsese în ultimele șapte partide.[38]
A fost înlocuit de boemulRon Atkinson, a cărui personalitate extrovertită se reflecta în stilul de antrenorat. A doborât în scurt timp recordul de transferuri aducându-l peBryan Robson de la vechiul său club,West Bromwich Albion F.C.. Robson avea să fie numit cel mai bun mijlocaș al lui United de laDuncan Edwards încoace. Echipa lui Atkinson cuprindea noi achiziții precumJesper Olsen,Paul McGrath sauGordon Strachan, alături de tineriiNorman Whiteside șiMark Hughes. United a câștigatCupa FA de două ori în trei ani, în1983 și1985, și era considerată favorită la câștigarea sezonului1985-86, după ce debutase cu o serie de zece victorii consecutive, având zece puncte avans față de rivali înoctombrie. Echipa a avut însă o cădere de formă, și a terminat sezonul pe locul patru. Forma slabă s-a prelungit până în sezonul următor, și cu United apropiindu-se de zona retrogradării în noiembrie1986, Atkinson a fost demis.[39]
Sir Alex Ferguson este antrenorul echipei din noiembrie 1986.
Alex Ferguson a ajuns la Manchester United de la echipa scoțianăAberdeen pentru a-l înlocui pe Ron Atkinson,[40] și a terminat primul sezon pe locul 11.[41] În sezonul următor (1987-88), Manchester a terminat pe locul doi,Brian McClair devenind atunci primul jucător al lui United, de laGeorge Best, care marca 20 de goluri într-un sezon, clubul fiind din nou pe locul 11 în sezonul următor.[42]
Cu toate acestea, United a suferit în următoarele două sezoane, multe dintre achizițiile lui Ferguson dezamăgind suporterii. Se spunea despreAlex Ferguson că era aproape de demitere la începutul lui1990, dar un gol al luiMark Robins i-a adus lui United victoria în a treia rundă aCupei FA, în fața celor de laNottingham Forest. Asta a menținut suspansul în acel sezon, și United a câștigat până la urmă cupa, învingând-o peCrystal Palace în rejucarea finalei.[43][44]
Manchester United a câștigatCupa Cupelor UEFA în1990-91, învingând-o pe campioana de atunci a Spaniei,FC Barcelona, în finală, iar în sezonul următor a pierdut pe final titlul în fața rivalilor de laLeeds United. Între timp, în1991, clubul a fluctuat laBursa din Londra cu o valoare în jur de 47 de milioane de lire sterline,[45] finanțele sale devenind interesante pentru public.
Ryan Giggs este cel mai titrat jucător din istoria fotbalului englez.[46]
Sosirea francezuluiEric Cantona în noiembrie1992 a însemnat sclipirea de care avea nevoie United, și bazându-se pe experimentațiiGary Pallister,Denis Irwin șiPaul Ince, precum și pe tinere vedete precumRyan Giggs, echipa a câștigat campionatul1992-93, pentru prima dată din1967. În sezonul următor au realizat pentru prima dată „dubla” (Premier League-Cupa FA),[39] ajutați de aducerea tânărului și ambițiosului mijlocaș irlandezRoy Keane de laNottingham Forest, care avea să ajungă căpitanul echipei. Tot în același an, cu toate acestea, clubul a ajuns în doliu, în urma morții legendarului antrenor și președinte de clubMatt Busby, care a murit pe20 ianuarie1994.
În1994-95, Cantona a primit o suspendare de opt luni, după ce a sărit în mulțime pentru a-l agresa pe suporterul luiCrystal Palace Matthe Simmons, care îi adusese injurii rasiale în timp ce Cantona se îndrepta spre ieșirea din stadion. Terminând la egalitate ultimul meci din campionat, și pierzând finala Cupei FA cuEverton F.C., Manchester United a terminat sezonul pe locul 2 atât în cupă, cât și în campionat. Ferguson a indignat pe atunci suporterii, vânzând jucători importanți și înlocuindu-i cu fotbaliști de la echipa de tineret, precumDavid Beckham,Gary Neville,Phil Neville sauPaul Scholes. Jucătorii noi, care în curând aveau să fie convocați lanaționala Angliei, s-au comportat foarte bine, și United a câștigat din nou dubla în1995-96. A fost pentru prima dată în istoria fotbalului din Anglia când o echipă a câștigat de două ori dubla - performanță numită în Albion "Double Double".[47]
Au câștigat din nou campionatul în1996-97, iarCantona și-a anunțat retragerea din fotbal, deși avea doar 30 de ani. Manchester United a început bine sezonul următor (1997-98), dar l-a terminat pe locul 2, în spatele luiArsenal, care a realizat la rândul ei o dublă atunci.
Sezonul lui Manchester United din1998-99 a fost cel mai de succes din istoria echipelor de fotbal dinAnglia. United a devenit prima echipă engleză care a câștigat „Tripla”Premier League-Cupa FA-Liga Campionilor[48]. După un sezon dePremier League foarte tensionat, Manchester United a câștigat titlul în ultima etapă, învingând-o peTottenham Hotspur cu 2-1, în timp ceArsenal a bătut-o peAston Villa cu 1-0.[49] Câștigarea campionatului a reprezentat primul pas spre câștigarea Triplei, considerat de Sir Alex Ferguson și cel mai dificil[49]. În finala Cupei FA United s-a înfruntat cuNewcastle United, pe care a învins-o cu 2-0 prin golurile luiTeddy Sheringham șiPaul Scholes.[50] În ultimul meci al acelui sezon, finalaUEFA Champions League1999, au învins-o peBayern München cu 2-1, reușind una din cele mai spectaculoase reveniri din istoria fotbalului, cu două goluri marcate în prelungiri deSheringham șiOle Gunnar Solskjaer.[48] Ferguson a fost numitcavaler în recunoașterea performanțelor sale sportive.[51] Pentru a încheia acel an deosebit, United a câștigat șiCupa Intercontinentală, învingând laTokyo cu 1-0 pePalmeiras.[52]
United a câștigat din nou sezonul în2000 și2001, dar în presă a fost criticată fiindcă n-a mai câștigatLiga Campionilor. În2000, Manchester United a devenit unul din cei 14 membri fondatori aiG-14, grupul echipelor europene de top.[53]Ferguson a adoptat tactici mai defensive, pentru ca United să fie mai greu de învins în Europa, dar ele nu au dat roade, și United a terminat pe locul 3 în campionat în2002. În sezonul2002-03 au redevenit campioni, și au început bine și următorul sezon, dar au suferit o cădere de formă în urma suspendării de opt luni primite de fundașulRio Ferdinand. Au câștigat totușiCupa FA în2004, eliminând-o peArsenal și învingând-o în finală peMillwall F.C..
Sezonul2004-05 a fost caracterizat de o eficacitate scăzută, în special datorită accidentării atacantului olandezRuud van Nistelrooy, astfel încât United a terminat pe 3 în campionat, necâștigând nici un trofeu. De această dată,Arsenal a învins-o pe United în finalaCupei FA, lapenaltyuri, după ce scorul rămăsese 0-0 în 120 de minute. În afara gazonului, vestea cea mai importantă era posibilitatea preluării clubului, și spre sfârșitul sezonului omul de afaceri dinTampa, Florida,Malcolm Glazer, și-a îndreptat privirile către club.
United a început prost sezonul2005-06, căpitanulRoy Keane transferându-se laCeltic Glasgow, după ce și-a criticat în mod public o parte dintre colegi, și echipa nu s-a calificat în faza eliminatorie a Ligii Campionilor pentru prima dată în mai bine de o decadă, după o înfrângere cuSL Benfica. Sezonul a fost caracterizat și de ghinionul accidentărilor unor jucători importanți precumGabriel Heinze,Alan Smith,Ryan Giggs șiPaul Scholes. Totuși, Manchester United a câștigat un trofeu în acel an, învingând-o peWigan Athletic cu 4-0 în finalaCupei Ligii, evitând întreruperea seriei de 17 ani cu cel puțin un trofeu câștigat. În ultima etapă a campionatului, United și-a asigurat locul 2 și calificarea directă înLiga Campionilor, câștigând meciul cuCharlton Athletic. La sfârșitul acestui sezon, un jucător cheie al lui United în ultimii ani, atacantulRuud van Nistelrooy, s-a transferat laReal Madrid, după o dispută cuAlex Ferguson.[54]
În sezonul2006-07 United a revenit la fotbalul ofensiv care i-a adus succesele din finalul anilor '1990, marcând cu aproape 20 de goluri mai mult decât echipa de pe locul 2,Chelsea. În ianuarie2007, United l-a adus peHenrik Larsson într-un împrumut pe două luni de la echipa suedezăHelsingborgs, și atacantul a jucat un rol important în calificarea lui Manchester United în semifinaleleLigii Campionilor,[55] care dădea speranțe suporterilor pentru reușirea unei noi Triple; cu toate acestea, în semifinale United a pierdut cu 3-5 la general în fața luiAC Milan.[56]
Pentru a aniversa 50 de ani de la intrarea lui Manchester United în competițiile europene, precum și 50 de ani de laTratatul de la Roma, United a jucat împotriva 11-lui European al luiMarcello Lippi, pe13 martie2007 pe Old Trafford. United a câștigat atunci cu 4-3, cu două goluri marcate deWayne Rooney, și câte unul deWes Brown șiCristiano Ronaldo.[57]
La patru ani de la ultimul titlu, United a câștigat din nouPremier League pe6 mai2007, după ce Chelsea a remizat în deplasare cu Arsenal, rămânând la șapte puncte distanță de liderul United, care o învinsese pe rivala City cu 1-0, cu două etape înainte de final. A fost al nouălea titlu de Premier League câștigat de United în cei cincisprezece ani de existență a competiției în actualul format. Manchester United a fost aproape de o dublă, dar a pierdut finalaCupei FA în prelungiri cuChelsea, prima finală de Cupă FA de pe noulWembley, după ce vechiul stadion fusese demolat cu șapte ani înainte.
Sezonul 2007-2008 a fost unul extraordinar pentru echipa lui Ferguson, Manchester câștigând atât campionatul, cât și Champions League, după o finală jucată cu Chelsea, la Moscova și decisă la penalty-uri după un 1-1 în cele 120 de minute de joc (au marcat Cristiano Ronaldo pentru Manchester și Frank Lampard pentru Chelsea). Manchester United are o nouă stea, peCristiano Ronaldo. Jucătorul portughez a câștigat în acest sezon toate premiile individuale puse la bătaie: Balonul de Aur (învingându-i pe Lionel Messi-Barcelona și Fernando Torres-Liverpool), Premiul pentru jucătorului anului 2008 acordat de FIFA și Gheata de Aur a Europei cu 42 de goluri marcate pentru United în toate competițiile, fiind primul jucător care câștigă acest premiu din altă postură decât cea de atacant. În vara lui 2009 Cristiano Ronaldo a fost vândut laReal Madrid pentru o sumă de 80 de milioane de lire sterline care a devenit un record mondial.[58]
Sigla clubului este derivată de la Consiliul de arme a luiManchester City, deși tot ce rămâne din ea pe siglă este vela navei.[59] Diavolul provine de la porecla clubului "Diavolii roșii" a fost inclus pe programul clubului și eșarfe în 1960, și încorporat în emblema clubului în 1970, deși emblema nu a fost inclusă pe piept până în 1971 (cu excepția unui joc într-o finală de Cupă).[59]
Pe o fotografie a echipei Newton Heath, făcută în 1892, se consideră că jucătorii purtau tricouri cantonate roșu-alb și șortul de culoare albastră.[60] Între anii 1894–96, jucătorii purtau tricouri verzi și aurii.[60] Ele au fost înlocuite în 1896 cu tricouri de culoare albă, care se purtau împreună cu șorturi albastre.[60] După ce clubul și-a schimbat numele în anul 1902, culorile clubului au fost schimbate în tricouri roșii, șorturi albi și șosete negre, devenind îmbrăcămintea clubului de acasă.[60] Uniforma a fost modificată foarte puțin până în anul 1922, când clubul a adoptat șorturi albe și tricouri cu un „V” roșu în jurul gâtului, similar cu tricoul purtat înfinala Cupei FA 1909. El a rămas parte a echipamentului de acasă până în 1927.[60] În 1934, jucătorii au purtat șorturi de culoarea cireșului și albe, dar în sezonul următor șortul roșu a fost scos deoarece clubul s-a clasat pe locul 20 dintre cele mai rele echipe din Divizia a doua.[60] Culoarea neagră a șosetelor a fost schimbată în alb din anul 1959 până pe 1965, când acestea au fost înlocuite cu cele de culoare roșie până în 1971, după acest an clubul s-a reîntors la șosete de culoarea neagră. Uniforma de acasă este un tricou roșu cu o bandă neagră sau albă în jurul gâtului, purtate cu șorturi de culoare albă și șosete negre.[61]
Uniforma echipei din deplasare nu a fost de cele mai multe ori un tricou alb, șort negru și șosete albe sau negre, dar au existat mai multe excepții. Acestea includ tricou bleumarin cu dungi orizontale argintii care au fost purtate în timpul sezonului 1999-2000,[62] și uniforma curentă de deplasare, care are tricoul de culoarea albastru regal și mâneci cu cercuri mici de culoarea bleumarin-întunecat și dungi negre, șorturi negre și șosete albastre.[63] S-a renunțat la o uniformă complet gri, care a fost purtată în cinci meciuri din sezonul 1995-1996, deoarece jucătorii au susținut că le era greu să-și găsească coechipierii în mulțime.[64] În anul 2001, pentru a sărbători 100 de ani ca "Manchester United", a fost lansată o uniformă albă/aurie, deși în timpul zilei meciului, tricourile nu au putut fi înlocuite.[65]
A treia uniformă a clubului este toată de culoarea albastră, ea a fost folosită mai des în sezonul 2008–09, pentru a celebra 40 de ani de la câștigarea primei Cupe Europene din 1968, deoarece ea a fost purtată atunci.[66] Excepții sunt purtarea tricoului în dungi albastre și albe de-a lungul sezonului din 1994–96, o uniformă total neagră purtată în timpul Triplei și tricouri albe cu dungi orizontale de culoare neagră și roșie purtate între 2003 și 2005.[67]
Newton Heath inițial a jucat peStadionul North Road, aproape de curte de cale ferată; capacitatea lui fiind de 12,000, dar oficialitățile clubului considerau aceste facilități inadecvate pentru a adera la Liga de Football.[68] În anul 1887 au avut loc unele extinderi și în 1891 Newton Heath a folosit rezervele financiare minime pentru a cumpăra două tribune, fiecare fiind cu o capacitate de 1.000 de spectatori.[69] Deși prezența nu a fost înregistrată pentru multe din primele meciuri ale echipei North Road, cea mai mare prezență documentată este de 15,000 de persoane pentru meciul din Prima Divizie contra luiSunderland care a avut loc pe data de 4 martie 1893.[70] O prezență asemănătoare a fost înregistrată pentru meciul amical contra Gorton Villa care a avut loc pe 5 septembrie 1889.[71]
În iunie 1893, după ce clubul a fost alungat de la North Road de către proprietari, Manchester Deans și Canons, care a considerat că a fost inadecvat pentru club de a percepe o taxă de intrare pentru pământ, secretarulA. H. Albut a cumpăratStadionul Bank Street dinClayton.[72] Inițial el nu a avut tribune, dar la începutul sezonului 1893–94, au fost construite două; una fiind de lungimea terenului dintr-o parte și a doua după porțile „Bradford end”.[72] Primul meci din ligă a lui Newton Heath la Bank Street a fost contraBurnley pe 1 septembrie 1893, când 10,000 de oameni au văzut cumAlf Farman a făcut unhat-trick, Newton Heath câștigând cu scorul de 3–2. Tribunele rămase au fost completate pentru următorul meci de campionat împotriva luiNottingham Forest care a avut loc trei săptămâni mai târziu.[72] În octombrie 1895, înainte de vizita lui Manchester City, clubul a cumpărat o tribună cu o capacitate de 2,000 de persoane de la clubul de rugbyBroughton Rangers și a mai pus o tribună în "partea rezervată" (spre deosebire de "partea populară"). Cu toate acestea din cauza timpului la meciul cu Manchester City au fost prezente 12,000 de persoane.[73]
Când terenul Bank Street a fost temporar închis în 1902 de către executorii judecătorești, căpitanul clubului Harry Stafford a găsit destui bani pentru a plăti jocul următor al clubului de la Bristol City și a găsit un teren temporar laHarpurhey pentru următorul joc al rezervelor cu Padiham.[74] După investiții financiare, noul președinte al clubului J.H. Davies a plătit £500 pentru ridicarea unei noi tribune cu o capacitate de 1000 de spectatori la Bank Street.[75] În decurs de patru ani, stadionul a fost acoperit pe toate cele patru laturi, precum a avut și capacitatea de aproximativ 50.000 de spectatori, unii dintre ei putând vedea meciul din galeria de vizionări deasupra Standului Principal.[75]
Cu toate acestea, primul titlu din ligă a lui Manchester United a venit în 1908 și câștigarea Cupei Angliei un an mai târziu, sa decis că Bank Street a fost prea restrictivă pentru ambițiile lui Davies;[75] în februarie 1909, șase săptămâni mai devreme de câștigarea primei Cupe a Angliei a clubului, Old Trafford a fost numit ca stadionul unde Manchester United își va juca meciurile de acasă, după achiziționarea terenului care a costat în jurul a £60,000. ArhitectulArchibald Leitch a primit o sumă de £30,000 pentru construcție; în planurile originale era preconizată o capacitate de 100,000 de spectatori, deși din cauza constrângerilor bugetare el a fost construit cu o capacitate de 77,000 de spectatori. Stadionul a fost construit de către domnii Brameld și Smith din Manchester. Prezența record la stadion a fost înregistrată pe 25 martie 1939, în timpul semifinaleiCupei Angliei dintreWolverhampton Wanderers șiGrimsby Town unde au fost 76,962 spectatori.[76]
Bombardamentele din Al Doilea Război Mondial au distrus o mare parte a stadionului; tunelul central din Tribuna de Sud este tot ceea ce a rămas din acest cartier. După război, clubul a primit despăgubiri de laWar Damage Commission în suma de £22,278. Deși a avut loc reconstrucția, echipa își juca meciurile de acasă laStadionul Maine Road a lui Manchester City; Manchester United plătea £5,000 pe an, plus un procent nominal de la încasarea banilor pe bilete.[77] După îmbunătățirile de mai târziu a apărut acoperișuri, prima pentru Stretford End și mai apoi pentru Tribuna de Nord și de Sud. Acoperișurile au fost susținute de piloni, cea ce încurca multor fani să vadă meciul, și au fost înlocuite în cele din urmă, cu o structură de consolă. Stretford End a fost ultima tribună în care a fost instalat un acoperiș cu consolă finalizată la timp pentru sezonul 1993–94.[34] Prima a fost utilizată pe 25 martie 1957 și a costat £40,000, 4 piloni de 55 metri au fost ridicați, fiecare având 54 de proiectoare individuale. Acestea au fost demontate în 1987 și înlocuite cu un sistem de iluminare integrat în acoperișul fiecărei tribune, folosindu-se și astăzi.[78]
ÎnRaportul Taylor este indicată capacitatea mică a stadionului Old Trafford de aproximativ 44,000 de persoane în 1993. În 1995, Tribuna de Nord a fost reproiectată în trei niveluri, ridicând capacitatea până la aproximativ 55,000 de persoane. Spre sfârșitul sezonului 1998–99, a fost adăugat al doilea nivel la Tribuna de Est și Vest, capacitatea stadionului ridicându-se până la 67,000 de persoane, și între iulie 2005 și mai 2006 au mai fost adăugate 8,000 de locuri prin intermediul a două niveluri, în cadranul de nord-vest și de nord-est. O parte din noile locuri au fost folosite pentru prima dată pe 26 martie 2006, fiind prezenți la meci 69,070 de spectatori devenind un nou record din Premier League.[79] Recordul a fost bătut pe 31 martie 2007, când 76,098 de spectatori au văzut meciul Manchester United -Blackburn Rovers care s-a încheiat cu scorul de 4–1, fiind doar 114 locuri (0.15 procente din capacitatea totală de 76,212) libere.[80] În 2009, după reorganizarea locurilor s-a redus capacitatea cu 255 devenind de 75,957 de locuri.[81][82] Manchester United este al treilea club cuprezența medie la meci a spectatorilor dintre cluburile europene fiind întrecută doar deBorussia Dortmund șiFC Barcelona.
Începând cu 1882, 45 de jucători au deținut banderola de căpitan pentru Newton Heath LYR F.C., Newton Heath F.C. sau Manchester United F.C.[87] Primul căpitan al clubului a fost E. Thomas, în perioada 1882-1883.[87]Bryan Robson a fost jucătorul care a fost căpitan cea mai lungă perioadă de timp, din 1982 până în 1994, în perioada 1992-1994 el a împărțit această funcție cuSteve Bruce.[87]Roy Keane, care a fost căpitanul clubului între 1997 și 2005, este jucătorul care a câștigat cele mai multe trofee având și funcția de căpitan: patru titluriPremier League, douăCupe ale Angliei, o Supercupă a Angliei (Charity Shields), oLiga Campionilor și oCupa Intercontinentală. Din 2005 căpitanul clubului a fostGary Neville. Din 2007, Neville a suferit numeroase accidentări, banderola fiind purtată mai mult deRio Ferdinand. În 2011, după ce Gary Neville s-a retras, căpitanul clubului este sârbulNemanja Vidić.
Primul antrenor full-time:Jack Robson – Robson a fost antrenor la Manchester United 6 ani și zece luni, începând cu 28 decembrie 1914 până în octombrie 1921 când s-a retras din cauza pneumoniei.[113]
Cel mai longeviv antrenor din punct de vedere al perioadei de timp:Matt Busby – 24 de ani și 338 de zile în două mandate din 1945 până în 1969 și din 1970 până în 1971[113]
Cel mai longeviv antrenor din punct de vedere al numărului de meciuri:Alex Ferguson – 1.500 meciuri (din noiembrie 1986 până în 2013)[114]
Primul trofeu câștigat de Manchester United a fost Manchester Cup, care a fost câștigată de Newton Heat în 1886.[135] În 1908 clubul a câștigat primul campionat, iar în anul următor a câștigat pentru prima datăCupa FA. Anii '90 au fost cea mai de succes perioadă din istoria clubului: cinci titluri de campioni, patruCupe ale Angliei, o cupă a Ligii Angliei, cinci Supercupe ale Angliei (Charity Shields)- una împărțitǎ cuLiverpool, oLiga Campionilor, oCupa Cupelor, oSupercupa Europei și oCupa Intercontinentală.
Clubul deține recordul celor mai multeCupe ale Angliei câștigate, 13, și recordul pentru cele mai multe apariții în finala acestei competiții, de 21 ori (la egalitate cu Arsenal).[136] Manchester United și Liverpool au câștigat fiecare numărul record de 20 de titluri de campioană, dar Manchester United deține recordul pentru cele mai multe titluriPremier League - 13, și a fost primul club dinAnglia care a câștigatCupa Campionilor Europeni în 1968.
Cel mai recent trofeu câștigat este Cupa Angliei (FA Cup) în iunie 2024 împotriva lui Manchester City.
^White, John ().The United Miscellany. London: Carlton Books. p. 66.ISBN978-1-84442-745-1.
^Mitten, Andy ().The Man Utd Miscellany. Vision Sports Publishing. p. 29.ISBN978-1-905326-27-3.
^McNulty, Phil ().„Barcelona 3–1 Man Utd”.BBC Sport. British Broadcasting Corporation. Accesat în.
^White, John D. T. (). „January”.The Official Manchester United Almanac (ed. 1st). London: Orion Books. p. 17.ISBN978-0-7528-9192-7.
^White, Jim (). „Selected Records”.Manchester United: The Biography. London: Sphere. p. 424.ISBN978-1-84744-088-4.Nick Culkin. The man with the shortest first-team career in United history, the goalkeeper replaced Raimond van der Gouw for the final 80 seconds in a 2–1 victory at Arsenal in 1999.
_con_leone_Giallo.svg)
.png)
