| Mănăstirea franciscană | |
| Poziționare | |
|---|---|
| Coordonate | 46°18′15″N 25°17′36″E / 46.30428°N 25.29342°E ({{PAGENAME}})46.30428; 25.29342 |
| Localitate | Odorheiu Secuiesc |
| Țara | |
| Adresa | Str. Tamási Áron 2 |
| Edificare | |
| Data finalizării | 1713 - 1779 |
| Clasificare | |
| Cod LMI | HR-II-a-B-12916 |
| Cod RAN | 83142.12 |
| Modificădate / text | |


Mănăstirea franciscană este un monument istoric aflat pe teritoriul municipiuluiOdorheiu Secuiesc.[1]
Ansamblul arhitectonic este format din următoarele monumente:
Călugăriifranciscani s-au stabilit în oraș în anul 1705. Între 1713 și 1779 au construit biserica și mănăstirea din centrul orașului. Biserica, cea mai veche a Pieței Principale, se află în partea de jos a pieței, pe colțul străzii Cetății. Edificiul cu două turnuri, cunoscut sub numele de biserica călugărilor, îmbină elementele perioadei de tranziție dintrebaroc șiclasicism. Are o lungime de 36 m, lățimea de 17 m și înălțimea de 14 m. Patrimoniul mobil format din șaptealtare și oorgă cu o vechime de circa 200 de ani este deosebit de valoros. Înturnulestic se află douăclopote.[2]
Pereții interiori au fost zugrăviți șiauriți între 1780–1781 de Mátyás Veres și soția sa, Krisztina Perger.Interiorul bisericii și-a căpătat aspectul de azi în 1928, după cepictorultârgu mureșean Ferenc Herceg a rezugrăvit-o, picturi care se păstrează și în prezent pe bolta navei.[3]
În mănăstire a funcționat între 1784 și 1927 o școală elementară. Dupăal II-lea război mondial a fost folosită ca depozit, iar mai târziu transformată în internat. Ordinul Franciscan a fost interzis de autoritățile comuniste în 1951. În 1990 surorileclarise franciscane au revenit în mănăstire.
Altarul principal, de mari dimensiuni, se află lângă peretele estic al corului, În scrinul central al altarului consacrat Sfinților Apostoli Petru și Pavel, se situează statuia Mariei, flancată de statuile celor doi apostoli respectiv ale sfinților regiȘtefan I șiLadislau I. Pe frontonul altarului se află grupul statuar al Sfintei Treimi, înconjurat de îngeri. Altarul, realizat la mijlocul sau în a doua parte a secolului al XVIII-lea, este o capodoperă a sculpturii baroce din Transilvania.[4]

Cele șase capele laterale au fost înzestrate cu câte un altar valoros. În prima capelă de pe latura stângă, în centrul altarului, se află copiaIcoanei de la Nicula, pictată pe pânză.
Cel de-al doilea altar a fost consacrat sfântuluiAnton de Padova.
Ultima capelă pe latura stângă adăpostește altarul dedicatSfintei Clara. Deasupra picturii în ulei pe pânză, înfățișând-o pe Sfânta Clara, se află reprezentarea Mariei Magdalena.
Altarul primei capele din partea dreaptă este consacratSfântului Francisc. Tabloul central reprezintă stigmatizarea Sfântului Francisc, tablou realizat în tehnica ulei pe pânză, pictat în 1903 de György (Georg) Hermann. Inscripția ascunsă sub tabloul central informează despre o renovare a altarului, efectuată de György Hermann și fiul său Gyula, în 1902.
Pe altarul celei de-a doua capele de pe latura dreaptă a navei este reprezentată Sfânta Terezia, pe un tablou în ulei pe pânză, pictat de Ferenc Herczeg în 1928. Altarul din ultima capelă, din partea dreaptă, este închinat Sfintei Ana. Ea este înfățișată pe tabloul central, pictat în tehnica ulei pe pânză, în compania lui Ioachim, învățând-o pe fetița Maria. Tabloul de pe fronton prezintă scena botezării luiTridat, marele principe armean, botez oficiat deGrigore Luminătorul[5].
Ansamblul bogat ornamentat a fost realizat în 1745. Pe câmpurile pictate ale parapetului de amvon apar imaginile celor patru evangheliști, realizate cu prilejul intervențiilor din 1928. Pe latura stângă a corului este amplasată o strană preoțească cu baldachin, cu trei locuri. Este încoronată de statuiaBunului Păstor, flancată de decorații sculptate, în formă de amfore[6].