 | Acest articol sau această secțiune arebibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vedereasusținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
| Mănăstirea Căpriana | |
.jpg) Vedere panoramică. | |
| Informații generale | |
|---|---|
| Confesiune | ortodoxă |
| Hram | Adormirea Maicii Domnului |
| Tip | călugări |
| Țara |  Republica Moldova |
| Localitate | Căpriana,raionul Strășeni |
| raion |  Raionul Strășeni |
| Coordonate | 47°07′00″N 28°07′16″E / 47.116621°N 28.120981°E ({{PAGENAME}})47.116621; 28.120981 |
| Ctitor | Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare, Petru Rareș, Alexandru Lăpușneanul, Vasile Lupu, Gavriil Bănulescu-Bodoni |
| Istoric | |
| Data începerii | secolul al XV-lea  |
| Sfințire | la începutul secolului al XV-lea |
| Localizare | |
Modificădate / text  | |
Mănăstirea Căpriana este una dintre cele mai vechi mănăstiri dinRepublica Moldova. Este situată în zona centrală a țării, la aproximativ 40 km nord-vest deChișinău, în ținutul deluros împădurit care purta odată numele deCodrii Lăpușnei.
Prima mențiune documentară a Căprianei este cea din 1429 când într-un hrisov al vremii mănăstirea este menționată într-un act de stabilire a hotarelor unui boier.
O a doua și mult mai importantă mențiune documentară datează din1429 un uric prin care Căpriana primește statutul de mănăstire domnească din parteadomnuluiAlexandru cel Bun. În acest act lăcașul sfânt este numit „mănăstirea de la Vâșnovăț unde este egumen Chiprian”. Aici se amintește că mănăstirea este ctitoria răzeșilor din satul Mereni. Fiica unuia dintre cei mai de vază oameni ai locului și nepoată a egumenului mănăstirii, Marena, avea să devină soția domnului. Doamna Marena a dăruit mănăstirii un pretios epitrahil brodat între anii 1427 si 1431. Este cea mai veche broderie de acest fel cunoscuta pâna astazi. Pe ea erau reprezentate, pe lânga chipurile sfânte, și portretele lui Alexandru cel Bun și al soției sale.
Căpriana avea în acele vremuri în stăpânire o prisacă, (stupăritul fiind pe atunci o îndeletnicire predilectă a monahilor), o moară (sau chiar mai multe) și o moșie formată din satele Târnauca,Cârlani, Călinăuți, Cunila, Săndrești șiPârjolteni.
Având statutul mănăstire domnească, așezământul monastic s-a bucurat de grija mai multor domnitori ai Moldovei. Prima biserică din piatră, cu hramulAdormirea Maicii Domnului - din care s-au păstrat fundațiile, descoperite de arheologi în 1993, a fost zidită în vremea domniei lui Alexandru cel Bun, în jurul anului1425.
Ștefan cel Mare a făcut și el reparații bisericii inițiale (Căpriana I), în urma cutremurului din 1471. Acel prim lăcaș era mai masiv decât biserica actuală, însă un nou cutremur, și mai puternic, i-a adus mari stricăciuni în anul 1516.
În 1542 – 1545, domnitorulPetru Rareș a făcut ample lucrări de restaurare, după cum se consemnează în cronica luiGrigore Ureche. El a rezidit biserica din temelii (Căpriana II, cea actuală). Din acele timpuri se mai păstrează până azi doar zidurile până spre cornișă, sistemul de boltire fiind reconstruit în epoca modernă, în stil neoclasic. Planul bisericii a rămas cel tipic moldovenesc, din epoca medievală - acesta fiind dealtfel singurul monument de cult păstrat din acea epocă pe teritoriul Republicii Moldova.
Alexandru Lăpușneanu, născut în zona Lăpușnei, a efectuat noi lucrări de întărire și dezvoltare și a făcut importante donații mănăstirii. Ctitor a fost și domnitorulVasile Lupu, care a reînnoit prestolul, pavimentul și iconostasul bisericii voievodale. La sfârșitulsecolului al XVII-lea, mănăstirea Căpriana cunoaște o perioadă de declin. În1698, mănăstirea a fost închinată mănăstirii Zografu de peMuntele Atos.
După anexarea Basarabiei de cătreImperiul Rus (1812), mănăstirea Căpriana a trecut în1813 în subordinea Casei Bisericii dinChișinău a nou formatei Arhiepiscopii a Basarabiei, în fruntea căreia s-a aflatmitropolitulGavriil Bănulescu-Bodoni (1746 –1821). Acesta a întreprins importante lucrări de refacere a bisericii de piatră cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, dându-i înfățișarea actuală. În1840 a fost ridicată o a doua biserică a mănăstirii, cu hramulSfântul Gheorghe, iar în1903 o a treia biserică „de iarnă”, cu hramulSfântul Nicolae.
În perioada sovietică, mănăstirea Căpriana, ca de altfel toate lăcașurile de cult dinRSS Moldovenească, a avut mult de suferit, averiile fiindu-i trecute în proprietatea statului, pentru ca în anul1962 ea să fie închisă și devastată. Încă din1949, autoritățile sovietice au încercat închiderea mănăstirii deoarece, după cum era scris într-un document al vremii: „Actualmente mănăstirea creează obstacole în procesul de colectivizare în satul Căpriana. Călugarii au o atitudine dușmănoasă față de colhoz și prin diverse metode caută să impiedice organizarea acestuia”. La Căpriana a existat cea mai mare bibliotecă mânăstirească din Basarabia. În ciuda declarării mănăstirii ca „monument de arhitectură ocrotit de stat”, au dispărut cărțile bibliotecii, clopotele și numeroase obiecte de cult. În chilii a fost deschis un sanatoriu pentru copiii bolnavi de tuberculoză, în biserica „Sfântul Nicolae” s-a organizat clubul sătesc, iar biserica „Sfântul Gheorghe” a fost transformată în depozit.
De abia în anul1989, odată cu redeșteptarea naționala a moldovenilor, în contextul politicii mai liberale promovată deMihail Gorbaciov, mănăstirea și-a redeschis porțile.
Între anii 2003 – 2005, la mănăstirea Căpriana au avut loc ample lucrări de restaurare cu bani de la bugetul statului dar și de la numeroși donatori particulari.
De reținut faptul că regimul comunist a promovat imaginea a bisericii țariste, construite în anul 1903, în detrimentul mănăstirii voievodale care nu corespunde arhitecturii ruse ci arhitecturii monahale românești, aidoma cu cea a mănăstirilor din Nordul Moldovei. Numeroase clipuri și filme prezintă noua construcție din perioada țaristă drept biserica istorica a mănăstirii Căpriana, fapt cu atât mai condamnabil cu cât adevărata biserică voievodală, aflată la doar câțiva zeci de metri de biserica nouă, nu este încă renovată și în interior. Regimul comunist al președintelui Voronin a anunțat încheierea lucrărilor de renovare a complexului monahal cu toate că lucrările la adevărata biserică voievodală a lui Ștefan cel Mare nu fuseseră încă finalizate. Confuzia între cele două biserici este menținută și astăzi în detrimentul ctitoriei voievodale autentice, slujba religioasă nefiind oficiată în biserica lui Ștefan cel Mare. Una dintre explicații constă în faptul că Mitropolia Moldovei, aflată în subordinea Bisericii Ortodoxe Ruse promovează teoria istoriei comune a bisericii ruse și a credinței în Basarabia. Precizăm faptul că în Basarabia există o Mitropolie a Basarabiei și o Mitropolie a Moldovei, cea din urmă fiind subordonată Moscovei.
După 7 aprilie 2009, noul guvern nu a reușit nici până în prezent restaurarea interiorului bisericii voievodale Adormirea Maicii Domnului.
Specialiștii din Marea Britanie au apreciat că: „Renovarea s-a făcut pe baza unor criterii pe care le-a fost greu să le definesc după inspectarea clădirii. În nici un caz prezervarea patrimoniului artistic și istoric - și așa nu foarte mare - al Moldovei. Poate s-a dorit crearea unui loc luxos, unde bogații Moldovei să se simtă ca acasă”.[1]
.jpg)
.jpg)
._(29111270852).jpg)
