Înpsihologie,luarea deciziilor este consideratăprocesul cognitiv care are ca rezultat selectarea unei credințe sau a unui curs de acțiune dintre mai multe opțiuni alternative posibile. Poate fi fierațional, fie irațional. Procesul decizional este un proces de raționament bazat pe presupuneri devalori, preferințe și credințe ale decidentului.[1] Fiecare proces decizional produce o alegere finală, care poate sau nu să determine acțiune.[2]
Cercetările despre luarea deciziilor sunt publicate și sub denumirea de rezolvare a problemelor, în special în cercetarea psihologică europeană.[3]
Luarea deciziilor poate fi considerată o activitate de rezolvare a problemelor care produce o soluție considerată optimă sau cel puțin satisfăcătoare. Prin urmare, este un proces care poate fi mai mult sau mai puținrațional sau irațional și se poate baza pe cunoștințe și convingeriexplicite sau tacite. Cunoștințele tacite sunt adesea folosite pentru a umple lacunele din procesele complexe de luare a deciziilor.[4] De obicei, ambele tipuri de cunoștințe, tacite și explicite, sunt utilizate împreună în procesul decizional.
O parte majoră a luării deciziilor implică analiza unui set finit de alternative descrise în termeni de criterii de evaluare. Apoi, sarcina ar putea fi clasificarea acestor alternative în funcție de cât de atractive sunt pentru factorul (factorii) de decizie atunci când toate criteriile sunt luate în considerare simultan. O altă sarcină ar putea fi găsirea celei mai bune alternative sau determinarea priorității totale relative a fiecărei alternative (de exemplu, dacă alternativele reprezintă proiecte care concurează pentru fonduri) atunci când toate criteriile sunt luate în considerare simultan. Rezolvarea unor astfel de probleme este punctul central al analizei decizionale cu criterii multiple (MCDA). Acest domeniu al luării deciziilor, deși consacrat de mult timp, a atras interesul multor cercetători și practicieni și este încă intens dezbătut, deoarece există numeroase metode MCDA care pot produce rezultate foarte diferite atunci când sunt aplicate exact acelorași date.[5] Acest lucru duce la formularea unui paradox al luării deciziilor. Luarea deciziilorlogice este o parte importantă a tuturor profesiilor bazate pe știință, unde specialiștii își aplicăcunoștințele într-un anumit domeniu pentru a lua decizii informate. De exemplu, luarea deciziilor medicale implică adesea undiagnostic și selectarea tratamentului adecvat. Însă cercetările naturaliste privind luarea deciziilor arată că, în situații cu presiune temporală mai mare, mize mai mari sau ambiguități sporite, experții pot utiliza abordări intuitive de luare a deciziilor, mai degrabă decât abordări structurate. Aceștia pot urma o decizie bazată pe recunoaștere care se potrivește experienței lor și pot ajunge la un curs de acțiune fără a cântări alternativele.[6]
"Bad Decisions Make Better Stories"
