Movatterモバイル変換


[0]ホーム

URL:


Sari la conținut
Wikipediaenciclopedia liberă
Căutare

Locotenența Domnească (1866)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Locotenența Domnească
Date personale
Apartenență nobiliară
Domnie
Domnie11 februarie10 mai1866
PredecesorAlexandru Ioan Cuza
SuccesorCarol I al României
Modificădate / text Consultați documentația formatului

Locotenența Domnească din 1866 s-a constituit la11 februarie1866, în urma abdicării forțate a domnitoruluiAlexandru Ioan Cuza.

Cei trei membri ai Locotenenței au fost:

În timpul Locotenenței Domnești a existat și un guvern provizoriu, sub conducerea luiIon Ghica, acesta deținând și portofoliul afacerilor externe.

Principala preocupare a Locotenenței Domnești a fost găsirea cât mai grabnică a unui principe străin dispus să preia tronulRomâniei. De asemenea, a avut de respins mișcări separatiste, precum cea de laIași din3 aprilie1866, organizată de elemente boierești și sprijinită de forțe externe care doreau anulareaUnirii din1859.

Chiar în prima zi a ființării acestei Locotenențe (11 februarie),Camera șiSenatul se reunesc sub președinția mitropolitului primat Nifon și aleg ca domnitor al Principatelor Române Unite pe „Alteța sa regalăFilip Eugeniu Ferdinand Maria Clement Balduin Leopold George, comite deFlandra și Duce deSaxonia, sub numele de Filip I”. După refuzul acestuia, pe data de19 martieIon C. Brătianu se deplasează, cu acordul guvernului, laDüsseldorf pentru a încerca să obțină acceptul principeluiCarol Ludovic de Hohenzollern de a deveni domnul României, ceea ce și reușește.

Pe30 martie1866 Locotenența Domnească dă o proclamație către popor prin care recomandă alegerea, în plebiscitul ce va urma, a principelui Carol ca domnitor al României. În urma consultării voinței populare (2 -8 aprilie) rezultatul a fost de 685.869 voturi pentru, 12.837 abțineri și 224 voturi contra.

În perioada9 -17 aprilie 1866 s-au desfășurat alegerile pentruAdunarea Electivă, devenită acumAdunare Constituantă. Lucrările acesteia au fost deschise la28 aprilie, cu un mesaj din partea Locotenenței:

„Națiunea v-a delegat puterile sale și v-a fixat reprezentațiunea ei legală, ea așteaptă dar, ca și guvernul, cu nerăbdare, dar cu cea mai neclintită credință, să dați aspirărilor, voinței, actelor ei, consacrațiunea D-voastră ca să puneți astfel un capăt bănuielilor, neliniștii, ca să curmați îndată toate durerile ce ne bântuie de ani lungi, toate pericolele de care necontenit furăm amenințați.”

În urma dezbaterilor, 109 deputați s-au pronunțat pentru alegerea principelui Carol, în vreme ce 6 s-au abținut. S-a adoptat o declarație în concordanță cu rezultatele voturilor. Tot în aceeași zi, Locotenența Domnească înaintează Adunării Constituante proiectul noiiConstituții, urmând ca la3 mai să facă același lucru și cu Legea electorală.

Locotenența Domnească a luat sfârșit la10 mai1866, o dată cu depunera jurământului (citit înlimba română de Nicolae Haralambie) de către domnitorul Carol I.

Bibliografie

[modificare |modificare sursă]
  • Nicolae C. Nicolescu,Șefii de stat și de guvern ai României (1859 - 2003), Ed. Meronia, București, 2003, p. 24 - 26, 153.

Vezi și

[modificare |modificare sursă]


Predecesor:
Alexandru Ioan Cuza
Domnia României
11 februarie -10 mai1866
Succesor:
Carol I


Adus de lahttps://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Locotenența_Domnească_(1866)&oldid=17108935
Categorie:

[8]ページ先頭

©2009-2026 Movatter.jp