Datele din tabelele de mai jos sunt în marea lor majoritate aproximative. Există mai multe moduri de datare în funcție de modul cum sunt construite și pe ce informații se bazează sistemele de datare aleistoria Egiptului Antic. Mai jos este prezentat unul din acestea.
Cunoscut doar de pe vase de lut și piatră găsite în morminte de lângă Tarchan, Tura, Tarjan, și Nagada. Unii istorici cred că acest serekh este doar o tentativă rudimentară de de a scrie numele „Narmer”.[5]
A IV-a Dinastie Egipteană a fost cea de a doua din cele patru dinastii ce se cosideră a forma Vechiul Regat Egiptean.Faraonii acestei dinastii îi cuprind pe unii din cei mai cunoscuți monarhi aiEgiptului Antic cunoscuți pentru construcția depiramide.Toți faraonii acestei dinastii au construit cel puțin câte o piramidă care să servească drept mormânt. Ca și în cea dea III a dinastie capitala era laMemphis.
Prima Perioadă Intermediară este perioada cuprinsă între sfârșitul Vechiului Regat și ridicarea Regatului Mijlociu.
Vechiul Regat Egiptean s-a stins imediat după moartea luiPepi II. Acesta a domnit timp de 94 de ani și a murit la vârsta de 100 de ani. Ultimii ani din domnia lui Pepi II au fost marcați de inficiență datorită vârstei avansate a acestuia.
Uniunea celor doua regate s-a destrămat, iar liderii regionali au avut de înfruntat o lungă perioadă de foamete.
În jurul anului 2160 î.Hr., o nouă linie de descendenți ai faraonilor a încercat să reunească Egiptul de Jos din capitala lor înHerakleopolis Magna(d). În același timp o altă ramură a descendenților faraonilor reunea Egiptul de Sus, iar confruntarea celor două era inevitabilă.
Dinastia a XI-a, a fost un grup local cu rădăcini in Egiptul de Sus, care a domnit între 2134-1991 î.Hr. A 11-a dinastie provine dintr-o dinastie de nomarhi tebani.
Pe lângă prima jumătate a Dinastiei a XI-a șia XII-a Dinastie, unii egiptologi includ în Regatul Mijlociu și dinastiilea XIII-a șia XIV-a.Perioada Regatului Mijlociu este caracterizată de o deschidere către comerț, în afara Egiptului, acesta ducând in cele din urmă însă și la decăderea Regatului datorită invazieiHyksos.
Hyksos și-au făcut apariția în timpul domniei luiSobekhotep IV(d), și în jurul anului1720î.Hr. au preluat controlul orașuluiAvaris (Tell ed-Dab'a/Khata'na actual). Hyksos, conduși deSalitis(d), fondatorul dinastiei a XV-a, au cucerit Egiptul în timpul faraonuluiDudimose I(d).
În perioada căderii orașuluiMemphis, casa regală locală dinTheba și-a declarat independența și a fondata XVII-a dinastie, acesta gonindu-i în cele din urmă pe Hyksos înapoi în Asia.
A doua dinastie elenistică a Egiptului. A condus Egiptul între 305 î.Hr. și 30 î.Hr., primul faraon fiindPtolemeu I Soter, iar ultimulPtolemeu al XV-lea Cezarion. Ultima dinastie faraonică a Egiptului, fiind succedată de cucerirea Egiptului de către romani.
Sir Alan GardinerEgyptian Grammar: Being an Introduction to the Study of Hieroglyphs, Third Edition, Revised. London: Oxford University Press, 1964. Excursus A, pp. 71-76
^Baker, Darrell D. ().Encyclopedia of the Pharaohs Volume 1: Predynastic to the Twentieth Dynasty 3300-1069 BC. Egypt: The American University in Cairo Press. p. 298.ISBN978-977-416-221-3.
^abThomas Schneider:Lexikon der Pharaonen. Albatros, Düsseldorf 2002,ISBN: 3-491-96053-3, p. 137.
^Baker, Darrell D. ().Encyclopedia of the Pharaohs Volume 1: Predynastic to the Twentieth Dynasty 3300-1069 BC. Egypt: The American University in Cairo Press. p. 3.ISBN978-977-416-221-3.
^Baker, Darrell D. ().Encyclopedia of the Pharaohs Volume 1: Predynastic to the Twentieth Dynasty 3300-1069 BC. Egipt: The American University in Cairo Press. p. 288.ISBN978-977-416-221-3.
^Wilke, Matthias (), „Emanuel Hirsch (1888 –1972) – "Jene zwei Göttinger Stiftsinspektorenjahre haben die Liebe zu Göttingen für immer in mir erweckt […] Aber […]”,Stiftsgeschichte(n), Göttingen: Vandenhoeck & Ruprecht, pp. 187–196,doi:10.13109/9783666570377.187,ISBN978-3-525-57037-1
^Baker, Darrell D. ().Encyclopedia of the Pharaohs Volume 1: Predynastic to the Twentieth Dynasty 3300-1069 BC. Egypt: The American University in Cairo Press. p. 104.ISBN978-977-416-221-3.
^Felde, Rolf: Gottheiten, Pharaonen und Beamte im alten Ägypten, Norderstedt 2017, S. 125.
^P. Tallet, D. Laisnay: Iry-Hor et Narmer au Sud-Sinaï (Ouadi 'Ameyra), un complément à la chronologie des expéditios minière égyptiene. In: Bulletin de L'Institute Français D'Archéologie Orientale (BIFAO) 112. Ausgabe 2012, S. 381-395.
^Günter Dreyer:Horus Krokodil, ein Gegenkönig der Dynastie 0. In:Renee Friedman and Barbara Adams (Hrsg.): The Followers of Horus, Studies dedicated to Michael Allen Hoffman, 1949–1990 (=Egyptian Studies Association Publication, vol. 2). Oxbow Publications, Bloomington (IN) 1992,ISBN 0-946897-44-1, p. 259-263.
^Jürgen von Beckerath:Handbuch der ägyptischen Königsnamen (=Münchner ägyptologische Studien, vol. 49. von Zabern, Mainz 1999,ISBN 3-8053-2591-6, p. 36-37.
^Toby Wilkinson:Early Dynastic Egypt: Strategy, Society and Security. Routeledge, London 1999,ISBN 0-415-18633-1, p. 38, 56 & 57.
^Wolfgang Helck:Untersuchungen zur Thinitenzeit (=Ägyptologische Abhandlungen (ÄA), Vol. 45). Harrassowitz, Wiesbaden 1987,ISBN 3-447-02677-4, p. 124.
^William Matthew Flinders Petrie:The Royal Tombs of the Earliest Dynasties. Cambridge University Press, New York 2013 (reprint of 1901),ISBN 1-108-06612-7, p. 49.
^Nicolas-Christophe Grimal:A History of Ancient Egypt. Blackwell, Oxford UK/ Cambridge USA 1992,ISBN 978-0-631-19396-8, p. 53.
^Dietrich Wildung:Die Rolle ägyptischer Könige im Bewußtsein ihrer Nachwelt. Teil I. Posthume Quellen über die Könige der ersten vier Dynastien. In:Münchener Ägyptologische Studien, vol. 17. Deutscher Kunstverlag, Munich/Berlin 1969, p. 31-33.
^Thomas Schneider:Lexikon der Pharaonen. Albatros, Düsseldorf 2002,ISBN 3-491-96053-3, S. 278–279.
^Miroslav Verner(d) (2000):Who was Shepseskara, and when did he reign?, in: Miroslav Bárta, Jaromír Krejčí (editors):Abusir and Saqqara in the Year 2000, Academy of Sciences of the Czech Republic, Oriental Institute, Prague,ISBN 80-85425-39-4, p. 581–602,available online.
^Gustave Jéquier, Maṣlaḥat al-Āthār (1993):Les pyramides des reines Neit et Apouit (in French), Cairo: Institut français d’archéologie orientale, OCLC 195690029, see plate 5.
^Percy Newberry (1943):Queen Nitocris of the Sixth Dynasty, in: The Journal of Egyptian Archeology, vol. 29, pp=51–54
^Gae Callender:Queen Neit-ikrety/Nitokris, in: Miroslav Barta, Filip Coppens, Jaromic Krecji (editors):Abusir and Saqqara in the year 2010/1, Prague: Czech Institute of Egyptology, Faculty of Arts, Charles University, 2011,ISBN 978-80-7308-384-7, see pp. 249–250
^Labib Habachi(d):King Nebhepetre Menthuhotep: his monuments, place in history, deification and unusual representations in form of gods, in:Annales du Service des Antiquités de l'Égypte 19 (1963), pp. 16–52
^Josef Wegner,The Nature and Chronology of the Senwosret III–Amenemhat III Regnal Succession: Some Considerations based on new evidence from the Mortuary Temple of Senwosret III at Abydos, JNES 55, Vol.4, (1996), pp.251
^abcdefghijklmnopqrstuvwxyzaaabacadaeafagahaiajakK.S.B. Ryholt,The Political Situation in Egypt during the Second Intermediate Period, c.1800-1550 î.Hr., Carsten Niebuhr Institute Publications, vol. 20. Copenhagen: Museum Tusculanum Press, 1997
^abThomas Schneider:Lexikon der Pharaonen, Albatros, Düsseldorf 2002,ISBN 3-491-96053-3
^Thomas Schneider:Lexikon der Pharaonen, Albatros, 2002
^abMarcel Marée:A sculpture workshop at Abydos from the late Sixteenth or early Seventeenth Dynasty, in: Marcel Marée (editor):The Second Intermediate period (Thirteenth-Seventeenth Dynasties), Current Research, Future Prospects, Leuven, Paris, Walpole, MA. 2010ISBN 978-90-429-2228-0. p. 247, 268
^Jürgen von Beckerath:Untersuchungen zur politischen Geschichte der Zweiten Zwischenzeit in Ägypten, Glückstadt, 1964
^Jürgen von Beckerath:Handbuch der ägyptischen Königsnamen, Münchner ägyptologische Studien 49, Mainz 1999.
^Harris, J.R.Neferneferuaten Rediviva; 1973 in "Acta Orientalia" 35 pp. 5–13 Harris, J.R.Neferneferuaten Regnans; 1973 in Göttinger Miszellen 4 pp. 15–17