Limba uigură (ئۇيغۇر تىلى,Уйғур тили,Uyghur tili sauUyƣur tili) este olimbă turcică cu peste 10 milioane de vorbitori, vorbită deuiguri înXinjiang,China. Comunități importante de vorbitori de uigură se află și înKazahstan șiUzbekistan.[4] Uigura este limbă oficială în Xinjiang și este folosită la scară largă atât în sfera socială, cât și în cea oficială. Uigura este folosită calingua franca și de celelalte comunități etnice din Xinjiang.[5]
Uigura aparține ramurii sud-estice a limbilor turcice, care include, de asemenea, limbi precumuzbeca.[6] Asemenea multor altor limbi turcice, uigura prezintăarmonie vocalică șiaglutinare, nu are gen gramatical și este olimbă SOV. Pe lângă influența altor limbi turcice, uigura a fost influențată de-a lungul timpului depersană șiarabă, iar mai recent demandarină șirusă.
Uigura a fost scrisă inițial cu alfabetul orhon, o scriere runiformă derivată sau inspirată de alfabetul sogdian care, la rândul său, a provenit dinalfabetul aramaic. Între secolele VIII și XIV, uigura a fost scrisă cu un alfabet derivat din cel sogdian, cunoscut sub numele de alfabet uigur vechi. Spre deosebire de alfabetul sogdian, care a fost scris de la dreapta la stânga, alfabetul uigur vechi a fost scris de la stânga la dreapta în coloane verticale. Uigura a fost scrisă, de asemenea, cu alfabetul siriac, mai ales în documentele creștine. Din secolul al XVI-lea și până la începutul secolului al XX-lea, uigura a fost scrisă cu o versiune aalfabetului arab cunoscută sub numele deChagatai.[4] În secolul al XX-lea au fost adoptate mai multe versiuni ale alfabetelor latin și chirilic. Totuși, alfabetul latin s-a dovedit nepopular, astfel că, în 1987, alfabetul arab a fost restabilit ca alfabet oficial al limbii uigure înChina.[4]
Este larg acceptat faptul că uigura are trei dialecte principale. La rândul lor, aceste dialecte au un număr de subdialecte, care sunt reciproc inteligibile într-o oarecare măsură.
Central
Vorbit într-o zonă care se întinde de la Kumul spre sud, la Yarkand
Sudic
Vorbit într-o zonă care se întinde de la Guma spre est, la Qakilik
Oriental
Vorbit într-o zonă care se întinde de la Qakilik spre nord, la Qongköl
Dialectele centrale sunt vorbite de 90% din populația vorbitoare de uigură, în timp ce celelalte două ramuri dialectale sunt vorbite de o minoritate relativ mică.[7] Apofonia este comună în părțile nordice ale regiunilor vorbitoare de uigură, dar nu în cele sudice.[8]
Uigurii sunt unul din cele 56 de grupuri etnice recunoscute în China, iar uigura este limbă oficială în Regiunea Autonomă Uigură Xinjiang, alături dechineza standard. Ca urmare, uigura poate fi auzită în majoritatea domeniilor sociale din Xinjiang, dar și în școli, clădiri guvernamentale și instanțe.[9] Dintre celelalte minorități etnice din Xinjiang, cele suficient de numeroase pentru a avea propriile prefecturi autonome, precumkazahii și kârgâzii, au acces la educație și servicii guvernamentale în limba maternă. Minoritățile mai mici (de exemplu, sibe, tadjicii, daurii șirușii)[9] nu au alternativă, astfel că trebuie să urmezegimnaziul șiliceul în uigură.[10] În unele cazuri, părinții uiguri decid să-și înscrie copiii la școlile cu predare înmandarină în defavoarea celor cu predare în uigură, datorită calității mai bune a educației oferite, astfel că mulți copii uiguri au dificultăți în a învăța limba lor maternă.[11]
Vocalele limbii uigure sunt, în ordine alfabetică (în scrierea latină): ⟨a⟩, ⟨e⟩, ⟨ë⟩, ⟨i⟩, ⟨o⟩, ⟨ö⟩, ⟨u⟩ și ⟨ü⟩. În limba uigură nu existădiftongi, iar atunci când două vocale apar alăturate într-un cuvânt, lucru întâlnit în unele împrumuturi, fiecare vocală își păstrează propriul sunet.
În tabelul de mai jos sunt listate literele celor patru alfabete ale limbii uigure aflate în uz, împreună cu o transcriere fonetică a acestora înAlfabetul Fonetic Internațional.
^enChris Hann (). „Smith in Beijing, Stalin in Urumchi: Ethnicity, political economy, and violence in Xinjiang, 1759-2009”.Focaal – Journal of Global and Historical Anthropology (60): 112.
