Fonetic, sunt câteva variații în pronunțarea limbii siriace în formele ei variate. Siriaca Clasică are două fluxe majore de pronunție: vestic și estic.
Cele șasefericiri[2] (Matei 5:8, 5:1-5:12) dintr-oPeshitta Est Siriacă. ܛܽܘܒ݂ܰܝܗܽܘܢ ܠܰܐܝܠܶܝܢ ܕ݁ܰܕ݂ܟ݂ܶܝܢ ܒ݁ܠܶܒ݁ܗܽܘܢ ܕ݁ܗܶܢܽܘܢ ܢܶܚܙܽܘܢ ܠܰܐܠܳܗܳܐ ܀ Ṭûḇa·i·hûun lā·eilêin dā·ḏîkêin bî·lêb·hûun: dî·hênûun nê·ḥâzûun lā·Elôhôe .. ܛܘܼܒܲܝܗܘܿܢ ܠܐܲܝܠܹܝܢ ܕܲܕ݂ܟܹܝܢ ܒܠܸܒ̇ܗܘܿܢ܄ ܕܗܸܢ݂ܘܿܢ ܢܸܚܙܘܿܢ ܠܐܲܠܵܗܵܐ ܀ ṯūovē·i·hūon lē·eilęin đē·dîcęin ɓî·lęɓ·hūon đî·hęnūon nę·ĥâzūon lē·Elāhāe .. 'Bunătate lor acelor de curați în inimă lor, de acei vor vedea lui Dumnezeu (Dumnezeului).'
În secolul al III-lea înEdessa s-a început folosirea dialectului aramaic siriac ca limbă religioasă. Nu există dovezi că adoptarea dialectului siriac a limbii poporului asirian a fost făcută cu intenții misionare.Mult efort a fost făcut pentru producerea unei traduceri autoritative a Bibliei în siriacă, numităPeshitta (ܦܫܝܛܬܐPeșīṭtā). La acea vreme,Efrem Sirianul producea cea mai prețuită colecție de poezie și teologie în aramaică siriacă.
^Și în tradiția liturgică creștină bizantină, cel de-al treilea antifon constă dintroparul zilei combinat cu versuri din psalmi, ca în tradiția liturgică iudaică care constă în iertăciuni (șehilot) combinate cu versuri din psalmi, în timp ce în tradiția slavă și românească, cel de-al treilea antifon provine dinFericiri care se regăsesc înPredica de pe Munte.
