Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice,sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsescnotele de subsol. Puteți ajuta introducândcitări mai precise ale surselor.
Declarația Universală a Drepturilor Omului – articolul 1 Wszyscy ludzie rodzą się wolni i równi pod względem swej godności i swych praw. Są oni obdarzeni rozumem i sumieniem i powinni postępować wobec innych w duchu braterstwa.
Limba poloneză (saupolonă;polszczyzna,język polski) este olimbă slavăde vest, vorbită de aproximativ 42,5 milioane de persoane în întreaga lume, în principal înPolonia[1]. Precedată derusă și urmată deucraineană, este cea de-a doua limbă slavă după numărul vorbitorilor.
Astăzi, limba poloneză este limba oficială înPolonia, unde este folosită de 37-38 milioane de vorbitori nativi. Mulți vorbitori locuiesc și în părțile vestice aleBelarusului și aleUcrainei, precum și înLituania estică, în special în jurul orașuluiVilnius. Din cauza emigrației din Polonia, se găsesc milioane de vorbitori în multe țări, cum ar fiAustralia,Brazilia,Canada,Regatul Unit șiStatele Unite ale Americii.
Poloneza este principala reprezentantă alimbilor lehitice, ramură a limbilor slave de vest. S-a dezvoltat pe teritoriul Poloniei actuale în principal din dialectele și graiurile slave vorbite înPolonia Mare șiPolonia Mică. Lexicul este în mare parte comun cu cel al limbilor slave învecinate, în specialslovaca (ruda cea mai apropiată),ceha,bielorusa șiucraineana.
Distribuția geografică a limbii poloneze în Europa.
Poloneza este vorbită mai ales pe teritoriul Poloniei, una dintre cele mai omogene țărieuropene în ceea ce privește limba maternă a locuitorilor. Aproximativ 98% din locuitorii statului declară poloneza ca limbă maternă[2]. După cel de-al Doilea Război Mondial, teritorii care au aparținut Poloniei au fost anexate deUniunea Sovietică, dar în acestea a rămas o populație poloneză numeroasă, care nu a vrut sau nu a putut să migreze spre Polonia postbelică, astfel încât și astăzi înLituania,Belarus șiUcraina există comunități mari de polonezi. În același timp, Polonia a ocupat și apoi anexat teritorii care aparțineau Germaniei (Silezia, Pomerania, Danzig, sudul Prusiei Orientale) în care numărul polonezilor era inițial foarte redus. Germanii au fost expulzați, iar locuințele acestora au fost date coloniștilor polonezi care în bună parte proveneau din vestul Ucrainei. Astfel, aria lingvistică poloneză s-a extins către est până la linia Oder-Neisse în dauna celei germane.
În Lituania, 195.016 locuitori au declarat poloneza ca limbă maternă[3]. 26% din populațiajudețului Vilnius, conform recensământului din2001, folosește poloneza acasă ca prima limbă. Polonofoni trăiesc și în alte județe[4].
În Ucraina, poloneza este mai mult vorbită înorașul șiregiunea Liov, și înLuțk. Aceste orașe au făcut parte din Polonia. Liovul este și în prezent important pentru polonezi din punct de vedere istoric, și majoritatea minorității poloneze din Ucraina trăiește în acest oraș. Conform recensământului din 2001, 18.660 din cei 144.130 de polonezi din Ucraina vorbesc poloneza acasă.[5]
În Belarus există o minoritate poloneză mare, dar din cauza neînțelegerilor dintre cele două state, condițiile pentru promovarea și cultivarea tradițiilor sunt defavorabile.Comunitatea poloneză din Belarus se concentrează în apropiere deHrodna șiBrest.
Județul Suceava, cu așezările în care trăiesc polonezi
ÎnSUA, numărul persoanelor de origine poloneză este de peste 11 milioane, dar majoritatea lor nu vorbesc limba poloneză. Conformrecensământului Statelor Unite ale Americii din2000, doar 667.414 americani, cu vârsta de peste cinci ani, au declarat limba poloneză ca limbă vorbită acasă[6], ceea ce reprezintă aproximativ 1,4% din persoanele care vorbesc alte limbi decâtengleza sau 0,25% din întreaga populație a Statelor Unite.
Pentru că poloneza este olimbă indo-europeană, aproape toate limbile europene au ceva comun cu ea. Excepțiile principale suntlimba maghiară șilimba finlandeză, care fac parte din grupul limbilor fino-ugrice, precum și limba bască.
Dupăal Doilea Război Mondial, limba poloneză a devenit mai omogenă, în parte din cauza generalizării învățământului, dar mai ales datorită migrației masive a milioane de cetățeni polonezi din partea estică spre cea vestică, după schimbările teritoriale care au avut loc.
Există unele diferențe între dialectele și graiurile poloneze, dar ele sunt foarte mici și înțelegerea dintre vorbitorii acestora nu prezintă niciun fel de probleme. Cel mai bine păstrate dialecte sunt: cel velicopolon, cel malopolon, cel mazovian și cel silezian (uneori considerat calimbă aparte).Limba cașubiană, care este vorbită în părțile nordice ale statului (voievodatul Pomerania) și are statut de limbă auxiliară, nu este un dialect polonez, ci face parte din sistemul dialectelorpomeraniene, fiind unica rămășiță a acestei limbi.
Graiulgoralilor, aparținător dialectului malopolon, are unele influențe din cultura ciobanilorvlahi.
Diferențele dintre dialecte și limba standard apar în principal în realizarea unor sunete. De exemplu, în Polonia orientală, Lituania, Belarus și Ucraina,fonemul redat în scris prin literał se realizează ca[ɫ] (un[l]velarizat), în timp ce în limba standard acest caracter reprezintă sunetul[w]. Dialectul silezian este cel mai diferit din punct de vedere lexical. Are multe cuvinte împrumutate din germană, precumfojercojg (brichetă, din germ.Feuerzeug, cuvântul polonez fiindzapalniczka) saucug (tren, germ.Zug, pol.pociąg).
Polonezii din Statele Unite vorbesc o variantă arhaică a limbii, inteligibilă pentru polonezii din Polonia. În schimb polonezii din SUA au dificultăți în a înțelege limbajul colocvial și al literaturii moderne din Polonia.
Geographus bavarus[8] (în polonezăGeograf bawarski, în românăGeograful bavarez) descrie teritoriulEuropei de Est, menționând denumirile popoarelor prepoloneze:Wiślanie,Goplanie,Dziadoszanie,Opolanie.
Dagome Iudex[9] este cel mai vechi document polonez, prin careMieszko I (Dagome) își pune statul sub protecțiapapală. Conține o listă de localități poloneze.
Bula din Gniezno (în polonezăBulla gnieźnieńska, cunoscută și caBula de aur a limbii poloneze) este actul prin care se anulează controlularhiepiscopului din Magdeburg asupra bisericii poloneze, prin creareaarhiepiscopiei Gniezno. Conține aproximativ 400 de etnonime și nume de familie.
Liber fundationis (în polonezăKsięga henrykowska) conține prima frază atestată în limba poloneză: „Daj, ać ja pobruszę, a ty poczywaj.” (în poloneza modernăDaj, niech ja pomielę, a ty odpocznij., în românăDă-mi să macin eu, iar tu odihnește-te.).
Din secolele următoare,XIII-XV, ne parvin primele texte scrise integral în poloneză. Acestea au în principal un caracter religios. Cele mai importante dintre ele sunt:cânturi,cântece,predici și texte de jurăminte depuse în fața judecătorilor:
Bogurodzica[10] (în românăMaica Dumnului) este cel mai vechicânt religios polonez. Nu este datat precis, dar se știe că a fost cântat înainte și în cursulbătăliei de la Grunwald din anul1410, și albătăliei de la Varna din1444. Uneori este denumită „primul imn național al Poloniei”.
Pe lângă activitatea sa de poet, Jan Kochanowski este cel care propune prima reglementare a ortografiei poloneze. Alfabetul propus de el conține 48 de litere șidigrame: a, á, à, ą, b, b', c, ć, cz, d, dz, dź, dż, é, è, ę, f, g, h, ch, i, j, k, l, ł, m, m', n, ń, o, ó, p, p', q, r, rz, s, ś, sz, t, u, v, w, w', x, y, z, ź și ż. Acest set de semne este folosit și astăzi pentru a transcrie cuvinte dialectale.
În1918, după refacerea statului polonez, limba poloneză devine unica sa limbă oficială, folosită în administrație, școli, tribunale etc., și se dezvoltă datorită acestui statut. În perioada interbelică este redactată prima enciclopedie modernă în limba poloneză.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, ocupanții germani și ruși interzic folosirea publică a limbii poloneze, care devine din nou un factor de unire a tuturor polonezilor. După război, poloneza este declarată limbă oficială înRepublica Populară Polonă. Regimul comunist încearcă să schimbe limba, propunând un „limbaj nou” (nowomowa) în domeniile economic, social și militar.
În zilele noastre, limba poloneză își dezvoltă vocabularul mai ales prin introducerea unor cuvinte noi din domeniul științei și tehnicii (informatică, fizică nucleară, etc.). În sistemul fonologic se observă dispariția vocalelor nazale în unele cuvinte și apariția lor în altele.
Multe limbi au influențat poloneza, în grade diferite.Limbile germanice sunt sursa principală de împrumuturi. În trecut, poloneza a preluat multe cuvinte dinlimba germană, precum:kształt <Gestalt („formă”),sztuka <Stück („piesă, artă”). În prezent,limba engleză este sursa cea mai importantă de neologisme, în special din domeniul informaticii.
Sistemulvocalic al limbii poloneze este foarte simplu, conținând doar șase vocale orale și două vocale nazale. De altfel, poloneza, cașuba și polaba sunt singurele limbi slave care au păstrat vocale nazale existente în protoslavă. Toate vocalele poloneze sunt monoftongi. În trecut au existat șivocale lungi, dar au dispărut din cauza schimbărilor fonetice:
[aː] (a lung) →[a] (a scurt) – în unele dialecte[ɔ] – scrisa
[ɛː] (e lung) →[ɛ] (e scurt) – în unele dialecte[y] sau[i] – scrise
[iː] (i lung) →[i] (i scurt) – scrisi
[ɨː] (y lung) →[ɨ] (y scurt) – scrisy
[ɔː] (o lung) →[u] (u scurt) – scrisó
[uː] (u lung) →[u] (u scurt) – scrisu
[ãː] (a nazal lung) →[ɔ̃] (o nazal scurt) – scrisą
De observat că[u] care a fost în trecut[ɔː] rămâne distinct în grafie caó. Până însecolul al XIX-lea,[ɛː] s-a scrisé, iar[aː] –á, dar aceste litere au ieșit din uz.
Sistemulconsonantic al limbii poloneze este mult mai bogat decât cel vocalic. Se caracterizează prin serii deconsoane africate șipalatale, care au apărut după patrupalatalizări înlimba protoslavă, plus două care au apărut în poloneză șibielorusă. Retroflexele și africatele sonore sunt adesea notate cudigrame. Consoanele palatale (cunoscute în terminologia fonetică slavă cu denumirea de „consoane moi”) sunt marcate ori prinaccent ascuțit, ori printr-uni care le urmează.
verbele la persoana I și a II-a plural ale timpului trecut, de exempluzrobiliśmy („noi am făcut”) – accentul cade pe antepenultima silabă
verbele lacondițional, de exempluzrobiłbym („aș face”) – accentul cade pe antepenultima silabă
verbele la persoana I și a II-a plural ale condiționalului, de exempluzrobilibyśmy („am face”) – accentul cade pe silaba a patra de la sfârșitul cuvântului
Unele cuvinte împrumutate dinlimba latină sunt și ele accentuate pe silaba a patra de la sfârșitul cuvântului, dar această accentuare tinde să devină arhaică în ultimii 50 de anii.
Explicația acestui accent neregulat la verbe este că terminațiile verbelor la trecutul simplu și condițional nu sunt la origine sufixe, ci formele enclitice conjuncte ale verbului auxiliarbyć („a fi”), corespunzătoare formelor disjuncteżeśmy zrobili, respectivbym zrobił, care au devenit mai puțin frecvente. Astfel, există tendința ca formele conjuncte să fie reanalizate ca sufixe și, prin urmare, ca accentul să se mute pe penultima silabă.
În poloneză există și șapte digrame: ch, cz, dz, dż, dź, rz și sz.
Spre deosebire de alte limbi slave care folosesc alfabetul latin, poloneza și cașubiana nu au adoptat grafialimbii cehe, ci și-au creat o grafie proprie.
Digramele nu sunt considerate litere aparte. De exemplu în dicționare, cuvintele care încep cuch urmează după cele care încep cuce și sunt urmate de cele care încep cuci, ca în dicționarele românești.
Sunt folosite și litereleQ,V șiX, dar numai în cuvinte străine. În cuvintele deja asimilate, acestea se schimbă înkw (germ.Quartz > pol.kwarc),w (lat.visio > pol.wizja), respectivks (fr.expertise > pol.ekspertyza) saugz (lat.examen > pol.egzamin). Literele străine sunt însă populare printre tineri și folosite pechaturi șiwebloguri.
Ortografia limbii poloneze este în generalfonemică, cu unele excepții (de exemplu,[ʐ] poate fi scrisż saurz).
Poloneza este olimbă flexionară și păstrează sistemul protoslav de șapte cazuri pentrusubstantive,adjective șipronume:nominativ (mianownik),genitiv (dopełniacz),dativ (celownik),acuzativ (biernik),instrumental (narzędnik),locativ (miejscownik) șivocativ (wołacz). Există două numere: singular și plural. În trecut a existat și numărul dual. Rămășițele lui sunt vizibile în flexiunea numeralelor.
Sistemul polonez al genurilor este foarte complicat din cauza combinației a trei categorii: genul (masculin, feminin și neutru), opoziția personal (adică nume de persoană) vs. nepersonal și opozițiaanimat vs. inanimat. Personal vs. nepersonal și animat vs. inanimat sunt relevante la masculin, dar nu afectează femininul și neutrul. Sistemul poate fi descris ca având cinci clase: masculin personal, masculin nepersonal animat, masculin neanimat, feminin și neutru. Aceste clase pot fi identificate conform modelelor de declinare și criteriilor de acord în gen între substantiv și adjectiv.
Gen
Nominativ singular
Acuzativ singular
Nominativ plural
Traducere
Adjectiv
Substantiv
Adjectiv
Substantiv
Adjectiv
Substantiv
Masculin personal
nowy
student
nowego
studenta
nowi
studenci
„studentul/studenții nou/noi”
Masculin animat
nowy
pies
nowego
psa
nowe
psy
„câinele/câinii nou/noi”
Masculin neanimat
nowy
stół
nowy
stół
nowe
stoły
„masa/mesele nouă/noi”
Feminin
nowa
szafa
nową
szafę
nowe
szafy
„șifonierul/șifonierele nou/noi”
Neutru
nowe
krzesło
nowe
krzesło
nowe
krzesła
„scaunul/scaunele nou/noi”
Clasele de genuri se caracterizează prin următoarele proprietăți de flexiune (cu rare excepții):
Masculin personal: acuzativ = genitiv (atât la singular, cât și la plural), terminația la nominativ fiind diferită la plural.
Masculin nepersonal animat: nominativul substantivului se termină în consoană la singular, acuzativ singular = genitiv singular, acuzativ plural = nominativ plural.
Masculin neanimat: nominativul substantivului se termină în consoană la singular, acuzativ = nominativ la ambele numere.
Neutru: nominativul singular se termină în-o sau în-e, genitivul singular în-a (substantivele), acuzativ = nominativ la ambele numere.
Pentru a acorda corect în gen adjectivul cu substantivul, trebuie să se distingă doar patru genuri la singular (se combină clasele 1 și 2) și doar două genuri la plural (se combină clasele 2, 3, 4 și 5). Pentru selectarea corectă a pronumelui, sistemul genurilor mai poate fi simplificat la trei clase la singular și două la plural.
Forma verbelor poloneze se modifică după persoana, numărul și genul subiectului. Verbul se mai caracterizează și prin categoriile dediateză (activă, reflexivă și pasivă),aspect (imperfectiv și perfectiv), mod (indicativ,imperativ,condițional,participiu șigerunziu), și timp (prezent, trecut și viitor). Dacă se iau în considerare formele temporale combinate cu cele aspectuale, numărul timpurilor se ridică la cinci. În trecut au existat încă trei forme de trecut:aoristul,imperfectul șimai mult ca perfectul, dar astăzi se folosește numai așa-numitul „perfect slav”.
Aproape toate verbele poloneze au două forme aspectuale: cea de perfectiv și cea de imperfectiv.
Forma de perfectiv se formează:
cu ajutorul unui prefix (robić /zrobić – „a face”, „a crea”);
prin adăugarea unui sufix (kichać /kichnąć – „a strănuta”);
printr-o schimbare în rădăcina verbului (oddychać /odetchnąć – „a respira”);
prin cuvinte diferite în cazul unor verbe (brać /wziąć – „a lua”).
Există și subcategorii ale aspectului imperfectiv. De exemplu, verbul „a scrie” are o formă actuală (pisać – acțiunea tocmai are, avea sau va avea loc) și una iterativă (pisywać – acțiunea se face sau se făcea în mod repetat), pe lângă forma de aspect perfectivnapisać.
Timpurile verbale poloneze sunt:
construcție
verb imperfectiv
verb perfectiv
exemplu imperfectiv
exemplu perfectiv
verb+ć
infinitiv
infinitiv
robić „a face”
zrobić „a face”
verb+sufix
prezent
viitor simplu
robicie „faceți”
zrobicie „veți face”
participiu trecut+sufix
trecut imperfectiv
trecut perfectiv
robiliście „făceați”
zrobiliście „ați făcut”
(Sufixul timpurilor trecute este mobil.)
Coście robili? / Co robiliście? „Ce făceați?”
Coście zrobili? / Co zrobiliście? „Ce ați făcut?”
Sufixele timpului trecut se adaugă la verb sau la cuvântul din propoziție care se accentuează cel mai puternic, ca de exemplu pronumele interogative.
Al cincilea timp polonez, viitorul imperfectiv, este o construcție analitică și se compune din forma de viitor simplu a verbului auxiliarbyć („a fi”) + fie infinitivul (będziecie robić), fie participiul trecut (będziecie robili) imperfectiv. Ambele forme au același înțeles, „veți face”.
Pentru a accentua și mai mult o întrebare, se folosește particulaże:Cożeście zrobili? („Ce ați făcut?”). Este o evoluție a formeiCóż zrobiliście? care este învechită și folosită doar în cazuri speciale, de exemplu în limbajul biblic.
Ca în limba română, persoana subiectului este inclusă în verb. De aceea, pronumele personal în funcție de subiect se folosește numai pentru scoaterea în evidență a subiectului:Co wy zrobiliście? sauCo wyście zrobili? („Voi ce ați făcut?”)
Participiul trecut se acordă în gen și număr cu subiectul:
Gen
Singular
Plural
masculin
zrobił
zrobili
feminin
zrobiła
zrobiły
neutru
zrobiło
Forma de plural în-li se folosește pentru mai mulți bărbați, sau bărbați și femei, iar cea în-ły – pentru subiecte nume de femei, de copii și alte substantive feminine sau neutre.
Deși limba poloneză este de tipSVO, totuși, fiindcă este bogată în morfeme, ordinea cuvintelor în propoziție este variabilă, iar subiectul, complementul direct sau uneori chiar predicatul pot fi omise, dacă se subînțeleg din context. Topica poate fi folosită pentru a accentua una sau alta dintre părțile de propoziție. Exemplu:
Ala ma kota. – „Ala are (o) pisică.” – Nicio parte de propoziție nu este mai accentuată decât celelalte.
Ala kotama. – „Alaare (o) pisică.”
Kota maAla. – „Ala are o pisică.”
Ma Ala kota. – „Are Ala pisică.”
Kota Ala ma. – „(O) pisică are Ala.” – Se subînțelege că este vorba de pisica pe care Ala o are cu adevărat.
Ma kota Ala. – „Alaare (o) pisică.” – Se subînțelege că Ala nu deține pisica temporar, ci îi aparține.
Doar primele trei exemple sunt comune. Celelalte sunt folosite pentru accentuări speciale sau în poezie.
Toate exemplele de mai sus pot fi folosite și ca întrebări totale (la care se răspunde cu „da” sau „nu”), cu sau fără cuvântul interogativCzy (aproximativ echivalent cu „Oare”). Dacă nu se folosește acest cuvânt, interogația este marcată numai de intonația urcătoare.
Cuvântul care nu este necesar pentru ca propoziția să fie înțeleasă poate fi omis:
Ma kota. – „Are (o) pisică.” – dacă este evident cine este subiectul
Ma. – „Are.” – răspuns scurt laCzy Ala ma kota? („Are Ala pisică?”), în loc deTak. („Da.”)
Ala. – răspuns laKto ma kota? („Cine are pisică?”)
Kota. – „(O) pisică.” – răspuns laCo ma Ala? („Ce are Ala?”).
Ala ma. – „Ala are.” – răspuns laKto z nas ma kota? („Cine dintre noi are pisică?”) sauKtóry z naszych znajomych ma kota? („Care din cunoscuții noștri are pisică?”).
.svg)
