Declarația Universală a Drepturilor Omului - Articolul 1 Visi cilvēki ir dzimuši brīvi un vienlīdzīgi ar cieņu un tiesībām. Viņi ir apveltīti ar saprātu un sirdsapziņu, un viņiem jādarbojas viens pret otru brālības garā.
Fiind olimbă baltică, letona este strâns înrudită culituaniana învecinată (precum și cuprusaca veche, o limbă baltică dispărută); cu toate acestea, letona nu e la fel de conservatoare.[2]
Letona a apărut pentru prima dată în tipar la jumătatea secolului al XVI-lea, odată cu traducerea rugăciuniiTatăl nostru în letonă înCosmographia universalis de Sebastian Münster (1544), tipărită înalfabetul latin.
Letona aparține ramuriibaltice a familiei de limbiindo-europene, fiind una dintre cele două limbi baltice încă vorbite care au statut oficial (cealaltă fiindlituaniana). Letona și lituaniana au păstrat multe trăsături ale morfologiei substantivelor aproto-indo-europenei, deși fonologia și morfologia verbelor prezintă multe inovații (cu alte cuvinte, forme care nu existau în proto-indo-europeană),[3] letona fiind considerabil mai inovatoare decât lituaniana. Totodată, letona a fost influențată delimba livonă.[4] Spre exemplu, letona a împrumutat accentul de pe prima silabă dinlimbile finno-ugrice.[5]În plus, nu s-a ajuns la un consens dacă latgaliana și kursenieki (limbă în pragul dispariției dinPrusia răsăriteană), graiurimutual inteligibile cu letona, ar trebui să fie consideratevarietăți de letonă saulimbi separate.[6]
Răspândirea triburilor baltice, cca. 1200 e.n. (granițele sunt aproximative). Dicționar polonez-latin-leton de Georgs Elgers, publicat laVilnius,Marele Ducat al Lituaniei, 1683
Potrivit unor teoriiglotocronologice,limbile baltice de est s-au separat decele de vest (ori, eventual, de ipotetica limbă proto-baltică) între ani 400-600 î.e.n.[7] Diferențierea dintrelituaniană și letonă a apărut după 800 e.n. În mod cert, au existat dialecte de tranziție până în secolul al XIV-lea, și este posibil să fi persistat până în secolul al XVII-lea.[8]
După restabilirea independenței în 1991 a fost adoptată o nouă abordare a educației lingvistice. Obiectivul declarat a fost integrarea tuturor locuitorilor în comunitatea limbii oficiale de stat, protejând în același timp limbile minorităților etnice din Letonia.[9]
Există aproximativ 1,3 milioane de vorbitori nativi de letonă în Letonia și peste 100.000 în străinătate. În total, 2 milioane, sau 80% din populația Letoniei, vorbesc letonă.[10] Dintre aceștia, aproximativ 1,16 milioane sau 62% din populația Letoniei o vorbesc acasă, dar, în afara regiuniiLatgalia, peste 90% din populație are ca limbă maternă letona.[11][12][13]
Letona are treidialecte: dialectul livonian, letona de sus și dialectul mediu. Dialectele letone și graiurile lor nu trebuie confundate cu limbilelivonă,curoniană, semigaliană șiseloniană.
Istoria Letoniei a pus letona într-o situație deosebită, fiind vorbită de un număr mare de vorbitori non-nativi în comparație cu vorbitorii nativi. Populația imigrantă și minoritară din Letonia de azi este de 700 000 de persoane, printre care:ruși,belaruși,ucrainieni,polonezi și alții. Majoritatea imigranților au venit în Letonia între 1940 și 1991, alăturându-se comunităților etnice minoritare preexistente (germani și evrei letoni).
Statisticile indică o creștere treptată a numărului de non-nativi fluenți în letonă. Într-un sondaj realizat în 2009 de către Agenția de limbă letonă, 56% dintre participanțiirusofoni au spus că vorbesc bine letona, iar în cazul generației tinere (între 17 și 25 de ani), procentul a fost de 64%.[14] Numărul tot mai mare de minorități care și-au însușit limba letonă a fost determinat de statutul acesteia ca unicalimbă oficială a țării și alte schimbări produse în societate dupădestrămarea Uniunii Sovietice, care au mutat accentul de pe limbarusă. Fluența în limba letonă este necesară pentru diverse profesii și cariere.
Gramatica letonă reprezintă un sistem clasic indo-european cu flexiune și derivare bine dezvoltate. Accentul principal al cuvântului, cu câteva excepții, cade pe primasilabă. Letona nu arearticole gramaticale; rolul acestora e îndeplinit de flexiunea adjectivelor.Topica obiectivă esteSVO (subiect–verb–complement direct); în general însă, ordinea cuvintelor este relativ liberă.
Limba letonă îngrafia latină s-a bazat mai întâi peortografia germană, în timp ce alfabetul dialectului latgalian a fost bazat peortografia poloneză. La începutul secolului al XX-lea, aceasta a fost înlocuită cu o ortografie mai consistentă din punct de vedere fonologic.
Ortografia veche a fost o adaptare a ortografiei germane și nu reflecta precis fonematica limbii letone. La început, a fost folosită pentru scrierea textelor religioase destinate preoților germani, cu scopul de ai ajuta în munca lor cu letonii. Primele scrieri în letonă au fost lipsite de uniformitate; de exemplu, existau 12 variații ale litereiŠ. Ca în germană unele consoane sunt scrise cu mai multe litere. Ortografia veche a fost folosită până în secolul al XX-lea, când a fost înlocuită treptat de cea modernă.
Consoanele pot fi lungi (scrise dublu)mamma[ˈmamːa], sau scurte. Ocluzivele și fricativele care apar între două vocale scurte sunt prelungite:upe[ˈupːe]. „zs” se pronunță/sː/, iar šs și žs se pronunță/ʃː/.
/ɔ ɔː/, și diftongii în care apar, cu excepția lui/uɔ/, sunt limitate la cuvintele împrumutate
De asemenea, letona are 10diftongi, dintre care patru sunt întâlniți doar în cuvinte împrumutate (/ai ui ɛi au iɛ uɔ iu (ɔi) ɛu (ɔu)/), însă unii diftongi sunt limitați în principal la nume proprii și interjecții.
Limba letonă standard și, cu câteva mici excepții, toate dialectele letone au accent inițial fix. Vocalele lungi și diftongii auton, indiferent de poziția lor în cuvânt. Sunt incluse și așa-numiții „diftongi micști”, compuși dintr-o vocală scurtă urmată de osonantă (i.e. r, l, ļ sau m)
În perioada medievală, multe cuvinte din germana de jos, printre careamats „meserie”,dambis „baraj”,būvēt „a construi” șibikses „pantaloni” au fost preluate în letonă, în timp ce în perioadaLivoniei suedeze au fost împrumutate cuvinte precumskurstenis „horn” dinsuedeză.[15] De asemenea, letona a preluat cuvinte dinlimbile finnice, în principal dinlivonă șiestonă.[16] Există aproximativ 500-600 de cuvinte de origine finică în letonă, printre care:māja „casă” (liv.mōj),puika „băiat” (liv.pūoga),pīlādzis „sorb” (liv.pī'lõg),sēne „ciupercă” (liv.sēņ).[5]
Printre cuvintele împrumutate din alte limbi baltice se numărăķermenis „corp” dinprusaca veche, precum șiveikals „magazin” șipaģiras „mahmureală” dinlituaniană.[15]
^Dahl, Östen; Koptjevskaja-Tamm, ed. ().The Circum-Baltic Languages (în engleză). John Benjamins Publishing.ISBN9027230579.OCLC872451315.
^For example the Latvian debitive verb form (man ir jāmācās “I must study” or “it is necessary for me to study”) and the Lithuanian frequentative past (jie eidavo “they used to go”).
^International Business Publications, Usa. ().Lithuania taxation laws and regulations handbook. Intl Business Pubns Usa. p. 28.ISBN978-1433080289.OCLC946497138.
^Ramat, Anna Giacalone; Ramat, Paolo (). „The Baltic Languages”.The Indo-European Languages. Routledge. pp. 454–479.ISBN9781134921867.OCLC908192063.
.svg)
_by_Georgs_Elgers%2c_Vilnius%2c_1683.jpg)
