Limba idiș a cunoscut două variante:idișul vestic șiidișul estic. Acesta din urmă cuprinde mai multegraiuri:idișul estic de nord sauidișul lituanian, idișul estic de centru sauidișul polonez, și idișul estic de sud sauidișul ucrainean.
ÎnEvul Mediu migrația evreilor așkenazi din regiunile vorbitoare de germană, mai ales spre estul Europei, în urma colonizării germane în Europa centrală și de est, și în urma prigoanelor și expulzărilor, inclusiv în timpulcruciadelor siepidemiilor,au dus la folosirea limbii idiș în estul Europei, unde s-a născut idișul estic. La sfârșitulsecolului al XIX-lea - începutulsecolului al XX-lea odată cu valurile de emigrație a milioane de evrei din Europa de est înapoi spre vest, idișul estic a ajuns în noi centre evreiești din vestul Europei,America de Nord,Argentina, de asemenea înIsrael.
Idișul a fost una dintre cele trei limbi evreiești ale evreilor așkenazi, alături de ebraică și aramaică, care erau în mare parte rezervate limbajului scris. A fost folosit nu numai ca limbă vorbită de zi cu zi, dar și scrisă și tipărită cu caractere ebraice. Iudeo-spaniola - judezmo sauladino, a jucat un rol similar pentru evreiisefarzi precum idișul pentru evreii așkenazi.
În timp ce idișul vestic a început să se stingă încă din secolul al XVIII-lea, idișul estic a rămas limba de zi cu zi a unei mari părți din evreii din Europa de Est până când milioane dintre ei au fost nimiciți înHolocaust (Shoá). În Israel uzul idișului s-a redus și din cauza politicii oficiale de încurajare a folosirii ebraicii în detrimentul idișului.Aculturația evreilor în diverse state a contribuit și ea la reducerea cunoașterii limbii în rândul noilor generații.
La începutul secolului al XX-lea limba idiș a avut circa 11 milioane de vorbitori.Astăzi, idișul este încă vorbit ca limbă maternă de descendenții (adesea în vârstă) ai evreilor din Europa de Est, de un număr foarte mic de așa numiți „idișiști” inclusiv adepți ai unor grupuri minore ale mișcării social-democrate evreieștiBund, și în special de o mare masă deevrei ultra-ortodocși așkenazi înStatele Unite,Canada,Israel,Belgia,Anglia,Franța, etc. Numărul vorbitorilor nativi este estimat la maximum un milion.[7]
În evoluția sa, limba idiș a trecut prin mai multe etape:
(1100-1250) - Prezența evreilor se extinde spre cursul superior al Rinului, spre fluviileMain șiDunărea. Limba începe să difere mult de cea din teritoriile respective (germana de sus medie), (perioada B).Unele dialecte din Germania meridională și centrală și-au lăsat cea mai accentuată amprentă asupra limbii idiș.
Idișul vechi (în germană Altjiddisch ori Altjüdisch): (1250-1500) - Din cauza prigoanei, a pogromurilor și expulzărilor, precum și mulțumită drepturilor acordate evreilor de Polonia, centrul colectivității evreiești din Europa s-a mutat spre răsărit - în (Boemia-Moravia,Polonia șiLituania). În felul acesta, se ajunge la o nouă fază a limbii idiș. Primele urme scrise ale limbii idiș vestice provin din anul1272, sub forma unei dedicații într-o carte de rugăciuni și a unui glosar pe marginea unui manuscris alBibliei, cu influențe slave, în special dinlimba poloneză.
Idișul mediu (în germană Mitteljiddisch ori Mitteljüdisch): (1500-1700) - Limba se răspândește în noi zone ale Europei (Italia de nord,Olanda,Alsacia,țările baltice șiGermania de nord). Începe diferențierea între dialectul apusean și cel oriental - datorită influențelor mai puternice sau mai slabe ale limbilor slave și ale limbii germane literare.
Idișul nou (în germană Neujiddisch ori Neujüdisch): (1700 - astăzi) - Ramura apuseană idiș suferă un declin lent, în timp ce cea estică se dezvoltă, devine olimbă literară în care sunt scrise operebeletristice.
După 1800 au început emigrări masive spreStatele Unite ale Americii,Palestina șiAmerica de Sud, unde s-a exportat și limba idiș. Graiurile contemporane sunt rezultatul unor procese de adopție și respingere de termeni, dintr-o anumită limbă, de inovațiifonologice de modificărisemantice și de mutații morfologice și sintactice.În era contemporană limba idiș a fost influențată și delimba germană standard (Neuhochdeutsch), deengleză,ebraica modernă,spaniola, și de limbi ale popoarelor vecine în diferitele state în care au trăit sau trăiesc evrei.
Componentele limbii idiș, ca limbă de fuziune lingvistică (germană Schmelzsprache) :
Componenta germană: constituie circa 80% din lexic , dictează sintaxa și morfologia.[8]
Componenta ebraică-arameică: constituie circa 12-15%[8], dar acest lexic provine din sfera religioasă, înțelepciunea evreiască și domenii conexe. Ebraica se numea în idișloshn qoydesh, adică limba sacră.
Componenta romanică: provenită din perioada în care comunitățile evreiești erau stabilite pe teritoriul Franței de astăzi (înainte de anul 800). O parte din lexicul romanic reprezintă împrumuturi din limba italiană. Se numeșteLaaz, prescurtare acronimă a cuvintelor ebraice Leshon am zar (limbă de popor străin).
Componenta slavă: conține în special cuvinte privind casa, gospodăria și familia și influențeazăaspectele verbelor[8]. Era denumită odatăknaanit („cananeană”). Majoritatea acestor cuvinte au ca sursălimba bielorusă,limba ucraineană (1500-1600) șilimba poloneză (1700-1800).
La recensământul din anul1930 au fost înregistrați înRegatul României 518.754 de vorbitori de idiș ca limbă maternă, reprezentând 2,9% din totalul populației României. Pe provincii, cel mai ridicat procentaj de vorbitori de idiș a fost consemnat înBucovina (8,7% din totalul populației), urmat deBasarabia (7,0%),Moldova (4,5%),Crișana-Maramureș (4,2%) șiTransilvania (1,6%). În Transilvania șiBanat majoritatea evreilor erau vorbitori de maghiară sau germană ca limbă maternă. ÎnVechiul Regat majoritatea evreilor erau vorbitori de română ca limbă maternă. Cu toate acestea, din totalul de 69.885 de evrei înregistrați în1930 laBucurești, 13.539 de persoane au declarat limba idiș ca limbă maternă, ceea ce corespunde unui procentaj de 2,11% din totalul populației Bucureștiului din acel an.În timpul regimului comunist în România au existat o scurtă vreme în Moldova câteva școli în limba idiș, și au funcționat două teatre de stat în această limbă - laBucurești și laIași (până în 1964). De asemeneaRevista Cultului Mozaic a avut o pagină în limba idiș, alături de cele în limba română și de cea în ebraică.LaBucurești încă funcționează, în virtutea tradiției istorice, și cu subvenție din partea autorităților,Teatrul Evreiesc de Stat, ale cărui spectacole sunt în mare parte în limba idiș, cu traducere simultană prin căști.
David M. Eberhard, Gary F. Simons, and Charles D. Fennig (eds.).Ethnologue: Languages of the World. Twenty-sixth edition. Dallas, Texas: SIL International. 2023 online version:http://www.ethnologue.com.
Bernard Spolsky -Languages of the Jews
Annick Prime-Margules, Nadia Déhan-Rothschild -Le Yiddish, Assimil, Chennevières-sur-Marne, France, 2010
Seltener gelernte germanische Sprachen. Afrikaans, Färöisch, Friesisch, Jenisch, Jiddisch, Limburgisch, Luxemburgisch, Niederdeutsch, Nynorsk. Shaker, Düren 2019, S. 127–160 și 298 (PDF), aici p. 130 f. despre simbioză precum și p.136 și 154–159 despre lexic.
