Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice,sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsescnotele de subsol. Puteți ajuta introducândcitări mai precise ale surselor.
Alle mennesker er født frie og lige i værdighed og rettigheder. De er udstyret med fornuft og samvittighed, og de bør handle mod hverandre i en broderskabets ånd.
Limba daneză (dansk în limba daneză) aparține grupului de limbi nord-germanice (cunoscut și ca „limbi scandinave”), un subgrup allimbilor germanice, ramură alimbilor indo-europene. Este vorbită de circa 6 milioane de persoane, majoritatea aflate înDanemarca, și aproximativ 50.000 de persoane aflate în partea nordică aGermaniei înlandulSchleswig-Holstein, unde este limbă minoritară. Daneza este limbă oficială înGroenlanda șiInsulele Faroe. ÎnIslanda, parte a Danemarcei până în1944, daneza este studiată ca una din principalele limbi străine, alături deengleză,norvegiană șisuedeză.
Limba daneză a derivat dintr-un dialect mai vechi pe parcursulsecolului al XIII-lea și a început să devină o limbă distinctă față de alte limbi scandinave odată cu prima traducere a Bibliei în1550, definind oortografie diferită de cea a suedezei, motiv pentru care daneza scrisă a rămas mult mai ușor de înțeles pentru suedezi decât cea vorbită. Daneza modernă se caracterizează printr-o tendință accentuată de eliminare a multor sunete, ceea ce o face dificil de stăpânit pentru străini.[2]
Daneza este o limbă est-scandinavă, la fel ca șilimba suedeză. Deșilimba norvegiană este clasificată ca o limbă vest-scandinavă împreună culimba feroeză șilimba islandeză, o clasificare mai recentă bazată pe inteligibilitatea reciprocă a limbilor sugerează islandeza și feroeza ca formând o ramură descandinavă insulară, iar norvegiana, daneza și suedeza sunt considerate a fi limbi din ramurascandinavă de continent. Daneza scrisă și norvegianabokmål sunt foarte asemănătoare, deși fonetica și metrica celor două limbi sunt ușor diferite. Vorbitorii oricăreia dintre cele trei limbi înțeleg cu ușurință celelalte două, dar studiile au relevat totuși că vorbitorii denorvegiană de obicei înțeleg mai bine daneza și suedeza decât se înțeleg danezii și suedezii între ei. De asemenea danezii și suedezii înțeleg cel mai bine, după limba maternă, norvegiana. În secolele XVIII și XIX scolile superioare din Danemarca erau unica sursă de cultură avansată pentru studenții norvegieni, de aici influența specială pe care o are daneza înbokmål (limba "de carte" - erudită).
Aria de răspândire a dialectului din care provine daneza în timpulsecolului al X-lea. Zona roșie este distribuția dialectului vestic al scandinavei vechi; zona portocalie reprezintă răspândirea dialectului estic. Pe insula Gotland, colorată aici în magenta (fuchsia), se vorbea un dialect distinct; zona verde este extinderea celorlaltelimbi germanice cu care vechea scandinavă a mai păstrat unele asemănări.Cele 24 de caractere ale alfabetuluivechiul futhark.
De-a lungulsecolului al VIII-lea limba germanică dinScandinavia, protoscandinava, a suferit o serie de modificări și a evoluat în vechea scandinavă. Această limbă, la rândul ei, a suferit alte modificări care nu s-au răspândit în întreaga Scandinavie, ducând la apariția a două dialecte similare,scandinava veche de vest (vorbită în Norvegia și Islanda) șiscandinava veche de est (în Danemarca șiSuedia).
Dialectul estic se numește în Suediasuedeză runică, iar în Danemarcadaneză runică, dar până însecolul XII dialectele erau identice. Sunt numiterunice întrucât majoritatea textelor păstrate au fost scrise înalfabetul runic. Spre deosebire de protoscandinavă, care era scrisă în alfabetulvechiul futhark, scandinava veche foloseanoul futhark, care avea doar 16 litere. Datorită numărului limitat de rune, unele erau folosite pentru a exprima mai multefoneme; de exemplu runa pentru vocalau mai era folosită și pentru vocaleleo,ø șiy, iar runa pentrui era folosită și pentrue.
O schimbare care a separat dialectele estic și vestic al scandinavei vechi a fost modificareadiftonguluiæi (ei în scandinava veche de vest) în monoftongule; de exemplustæin a devenitsten. Aceasta se observă în inscripțiile runice unde în vechime se citeastain iar mai târziu a devenitstin. De asemenea, s-a produs o schimbare dinau înø (ca îndauðr devenitdøðr). Această schimbare este materializată în inscripțiile runice ca și o schimbare de latauþr latuþr. În plus diftonguløy (ey în dialectul vestic) s-a schimbat înø.
În secolul al XII-lea dialectul Danemarcei a început să difere de cel al Suediei. Modificările limbii s-au răspândit în mod inegal în Danemarca ceea ce a creat o serie de dialecte cu diferențe minore.
Daneza era odinioară vorbită mult în partea de nord-est aRegatului Unit. Multe cuvinte provenite din daneză cum ar figate (gade) pentrustradă, se mai folosesc încă înYorkshire și în alte părți estice ale Angliei, în urma colonizării făcute devikingii danezi. OrașulYork era odinioară așezarea daneză Jorvik.
Prima traducere daneză aBibliei a fost publicată în1550.
Daneza este limba oficială din Danemarca, una din cele două limbi oficiale din Groenlanda (cealaltă fiind limba groenlandeză) și una din cele două limbi oficiale din Insulele Feroe (cealaltă este limba feroeză). O comunitate mică de vorbitori de daneză există în Schleswig-Holstein, o regiune din Germania la granița cu Danemarca, unde este limbă recunoscută și protejată oficial. În plus este una din limbile oficiale ale Uniunii Europene.
Daneza standard (rigsdansk saurigsmål) este limba bazată pe dialecte vorbite în și împrejurul capitaleiCopenhaga. Spre deosebire de suedeză și norvegiană, danezii nu au decât o normă de vorbire regională. Peste 20% din vorbitorii de daneză locuiesc în zona metropolitană și majoritatea agențiilor guvernametale, instituțiilor și companiilor importante au sediile centrale în Copenhaga, ceea ce a dus la o omogenizare a limbii. Se consideră în general că daneza standard este bazată pe o formă a dielectului din Copenhaga. Există câteva dialecte în unele comunități mici, dar majoritatea vorbitorilor din aceste zone vorbesc în general o formă regionalizată a danezei standard.
Dialectele daneze sunt împărțite în trei grupe generale de dialecte:
østdansk saukøbenhavnsk (daneza estică sau daneza de Copenhaga);
Istoric vorbind, daneza estică include ceea ce se consideră astăzi dialectele suedeze cum ar fi dialectul scanian și cel vorbit pe insulaBornholm dinMarea Baltică. Explicația stă în faptul că provinciileBlekinge,Halland șiSkåne au aparținut Danemarcei care le-a cedat în 1658 Suediei.
Sistemul de pronunție danez este unic în multe feluri printre limbiile lumii[necesită citare]. Este o adevărată mândrie națională daneză reducerea considerabilă a sunetelor rostite și asimilarea lingvistică atât a consoanelor cât și a vocalelor, chiar și în limba foarte formală.[necesită citare] Un aspect distinctiv al limbii daneze este așa-numitulstød (ocluziunea glotală), absent în unele dialecte dinDanemarca de sud.Stødul constă din întreruperea rostirii unui sunet prin închiderea coardelor vocale. Efectul acustic este asemănător celui închiderii coardelor vocale când tușim, fără ca totuși închiderea să se producă forțat. Stød-ul se produce doar pe o silabă accentuată și doar când coardele vocale vibrează.
Vocalele daneze sunta, e, i, o, u, y, æ, å, ø. Pronunția fiecăreia variază în funcție de cuvânt[necesită citare] și poate fi realizată în mai multe feluri. Daneza modernă are 26 de foneme bazate pe vocale, din care marea majoritate pot fi atât lungi cât și scurte.
Consoanele daneze suntb, c, d, f, g, h, j, k, l, m, n, p, r, s, t, v, w, z, x șiq. La fel ca și la vocale pronunția fiecăreia poate diferi foarte mult de la un cuvânt la altul. Învățarea corectă a pronunției se poate face doar prin memorarea pronunției fiecărui cuvânt în parte.[necesită citare]
Forma deinfinitiv a majoritățiiverbelor daneze se termină într-o vocală, care este literae în general și sunt precedate de particulaat. Există câteva verbe care la infinitiv au însă alte terminații:at bo („a locui”),at synes („a gândi, a crede”),at dø („a muri”),at gå („a merge”), etc. Verbele se conjugă conform cu timpul gramatical, dar nu variază în funcție de persoană. Spre exemplu forma de prezent se formează adăugând sufixul-r la forma de infinitiv a verbului (și eliminândat). Verbulat komme („a veni”) va fi așadarkommer, indiferent de persoană sau dacă este vorba de singular ori plural:
Daneză
Română
jeg kommer
eu vin
du kommer
tu vii
han/hun kommer
el/ea vine
vi kommer
noi venim
I kommer
voi veniți
de kommer
ei/ele vin
Această conjugare extrem de simplă a verbelor este însă încălcată de multe verbe neregulate cu conjugare proprie.
Genul comun (rezultat prin contopirea genului masculin și a celui feminin din vechea daneză) - 90 % din substantive[necesită citare]
Genul neutru
Genul substantivelor daneze este diferit de cele române, iar pentru învățarea lui singura metodă este memorarea lui pentru fiecare substantiv în parte.
Ca și majoritatea limbilor germanice, daneza unește într-un cuvânt substantivele compuse:kvindehåndboldlandsholdet, se va traduce în română prin „echipa națională de handbal feminin”. În unele cazuri, substantivele sunt unite printr-uns suplimentar, cum ar filandsmand (provenit din unirea luiland, "țară", cumand, "om", și însemnând „compatriot”), dar există șilandmand (din aceleași rădăcini, însemnând „fermier”). În substantivele compuse genul va fi totdeauna cel al ultimului substantiv.
Articolul la rândul lui este de două feluri:hotărât și nehotărât. Pentru genul comun articolul nehotărât esteen, de exempluen dreng („un băiat”),en pige („o fată”, se observă diferența față de română unde substantivulfată este feminin),en by („un oraș”), iar pentru genul neutru articolul nehotărât esteet, de exempluet hus („o casă”).
Articolul hotărât esteenclitic (se adaugă la sfârșitul substantivului) ca și în limba română și este identic cu cel nehotărât:drengen („băiatul”),byen („orașul”), iar la genul neutruhuset („casa”).
Pentru substantivele terminate în-e, articolul hotărât se reduce la-n la genul comun (pigen = „fata”), respectiv-t la cel neutru (æblet = „mărul”).
Majoritatea cuvintelor daneze sunt moștenite din scandinava veche. O parte importantă dinlexic vine dingermană, spre exemplubetale (a plăti, în germanăbezahlen). Deoareceengleza și daneza sunt limbi asemănătoare, multe cuvinte uzuale din cele două limbi sunt foarte asemănătoare. De exemplu, următoarele cuvinte daneze pot fi recunoscute ușor în forma lor scrisă de către vorbitorii de engleză:have,over,under,for,kat. Dacă sunt pronunțate însă, aceste cuvinte sună destul de diferit de echivalentele lor englezești.
Spre deosebire de alte limbi scandinave,numeralul în daneză se bazează pe sistemulvigesimal (multiplu de 20):tyve („douăzeci”) este baza sistemului numeric.Tres (forma scurtă pentrutresindstyve) înseamnă 3 × 20, adică 60;firs (forma scurtă pentrufirsindstyve) este 4 × 20, adică 80.Halvtreds înseamnă (3−½) × 20, adică 50.
Listă a numeralelor daneze
Număr
Numeral
Număr
Numeral
Număr
Numeral
Număr
Numeral
Număr
Numeral
0
nul
7
syv
14
fjorten
21
enogtyve
28
otteogtyve
1
en, et
8
otte
15
femten
22
toogtyve
29
niogtyve
2
to
9
ni
16
seksten
23
treogtyve
30
tredive
3
tre
10
ti
17
sytten
24
fireogtyve
4
fire
11
elleve
18
atten
25
femogtyve
5
fem
12
tolv
19
nitten
26
seksogtyve
6
seks
13
tretten
20
tyve
27
syvogtyve
În continuare se va scrie cifra unităților,og (și) și cifra zecilor.
Reforma ortografică din1948 a introdus și literaå (folosită și înNorvegia șiSuedia), în alfabetul danez pentru a înlocui grupulaa; vechea folosire mai apare în unele nume personale și geografice sau documente vechi (de exemplu numele orașuluiÅlborg este adesea scrisAalborg).
Aceeași reformă a schimbat scrierea unor cuvinte uzuale cavilde,kunde șiskulde, la formele lor actualeville,kunne șiskulle, și a eliminat obiceiul de a scrie cu inițială majusculă toate substantivele, obicei încă existent îngermană. Daneza și norvegiana modernă folosesc acelașialfabet, deși ortografia diferă ușor.
