Ciuvașa (ciuvașă: Чӑвашла, pronunțat aproximativ „Ceă-vașlá”,API:/tɕəʋaʂˈla/) este olimbă turcică vorbită în centrulRusiei, în mod special în RepublicaCiuvașia. Este singura supraviețuitoare a ramuriioghurice a limbilor turcice.
Sistemul de scriere al acestei limbi este bazat pealfabetul chirilic, având toate literele folosite la scrierealimbii ruse, având totuși patru litere caracteristice:Ӑ,Ӗ,Ҫ șiӲ.
Ciuvașa este limba nativă apoporului ciuvaș și o limbă oficială a Republicii Ciuvașia. Este vorbită de circa două milioane de oameni, 86% etnici ciuvași și 8% popoare de altă etnie ce trăiesc în Ciuvașia. În ciuda acestui fapt, chiar dacă ciuvașa se învață la școală și uneori este folosită de media, se consideră a fi în pericol, deoarecelimba rusă domină anumite sfere ale vieții și datorită faptului că puțini copii ce învață această limbă vor fi vorbitori activi ai acesteia.
Ciuvașa este cea mai distinctivă față de alte limbi turcice și nu poate fi înțeleasă de către vorbitorii altor limbi turcice. Astăzi, ciuvașa este clasificată, la un loc cukhazara,avara turcică,proto-bulgara și posibil,huna, ca fiind o membră a ramuriioghurice a familiilorlimbilor turcice. Este ultima limbă rămasă din această ramură. S-a ajuns la această idee datorită faptului că vocabularul acestei limbi arată semne ale mutației înr- șil- az--ului șiš--ului din turca comună.
ă și ĕ sunt descrise cavocale reduse, diferite încantitatea vocalică de celelalte. În poziții neaccentuate, ele pot semnifica ună sau tind să cadă ambele în timpul dialogurilor rapide.
Adițional,[ɔ] (о) apare în cuvintele împrumutate din rusă.
Există două dialecte ale ciuvașei:Viryal saude sus (ce deține șio șiu) șiAnatri saude jos (ce areu pentru ambeleo șiu: Vi. totă "plin", tută "gust" - an. tută "plin, gust" ). Limba literară se bazează pe ambele dialecte. Atâtlimba tătară cât șilimbile fino-ugrice au influențat limba ciuvașă, precum șilimba rusă,limba mari,mongola,limba arabă șilimba persană, limbi ce au contribuit din plin lalexicul ciuvaș.
"Armonia vocalică" este principiul prin care un cuvânt ciuvaș nativ încorporează fie doar vocale posterioare (а, ă, у, ы) ori exclusiv vocale anterioare (е, ĕ, и,ӳ). Armonia vocalică dictează că un cuvânt nu poate avea atât vocale posterioare cât și din cele anterioare. Așadar, multe sufixe apar su forma:Шупашкар'та "în Cheboksary" darкилте "acasă".
Excepția o dețin cuvintele împrumutate ori cele din substratul turcic ce au două sau mai multe feluri de vocale diferite în componență. În acest caz, se urmărește armonizarea cu ultima vocală dinaintea sufixului.
