Limba bască (codulISO 639 -eu saubaq/eus) este o limbă vorbită debasci și de alți locuitori airegiunii Țara Bascilor care se întinde în vestulPirineilor în regiuni învecinate ale nordului Spaniei și sud-vestului Franței. Basca este calsificată dreptlimbă izolată (neînrudită cu nicio altă limbă cunoscută) și singura limbă izolată din Europa. Bascii sunt un popor indigen din Țara Bascilor și trăiește în principal în această zonă.[2] Limba bască este vorbită de 806.000 de basci din toate teritoriile. Dintre aceștia, 93,7% (756.000) se află în regiunea spaniolă a Țării Bascilor, iar restul de 6,3% (50.000) sunt în partea franceză.[1]
Vorbitorii nativi trăiesc într-o zonă contiguă care include părți din patru provincii spaniole și întrei „provincii străvechi” ale Franței.Gipuzkoa, mare parte dinBiscaya, câteva comune de la marginea nordică a regiuniiÁlava și zona nordică aNavarrei au format nucleul zonei în care se mai vorbea basca înainte de introducerea măsurilor de îmbunătățire a fluenței în bască luate în anii 1980. Prin contrast, cea mai mare parte din Álava, vestul Biscayei, și sudul și centrul Navarrei sunt populate predominant de vorbitori nativi aispaniolei, fie pentru că bascaa fost înlocuită de spaniolă de-a lungul secolelor (cea mai mare parte din Álava și centrul Navarrei), sau pentru că se poate să nu fi fost niciodată vorbită acolo (ca de exemplu în părți dinEnkarterri(d) și sud-estul Navarrei).
ÎnSpania Franchistă, utilizarea limbii basce a fost descurajată depoliticile represive ale guvernului(d). În Țara Bascilor, „represiunea franchistă a fost nu doar politică, ci și lingvistică și culturală.”[3] Regimul luiFranco a suprimat limba bască din discursul oficial, din educație, și din publicistică,[4] interzicând inclusiv înregistrarea copiilor nou-născuți cu nume basce,[5] și impunând chiar înlăturarea inscripțiilor funerare în bască.[6] În unele provincii, a fost suprimată utilizarea în public a limii basce, oamenii fiind amendați pentru că o vorbeau.[7] Utilizarea în public a limbii basce era dezaprobată de susținătorii regimului, adesea considerată semn de antifranchism sauseparatism(d).[8] În ansamblu, în anii 1960 și ulterior, tendința s-a schimbat, iar educația și publicistica în bască au început să înflorească.[9] Ca parte a acestui proces, s-a dezvoltat o formă standardizată a limbii basce, denumităEuskara Batua(d), de cătreEuskaltzaindia(d) spre sfârșitul anilor 1960.
Pe lângă versiunea standardizată, cele cinci dialecte istorice basce suntcel biscayan(d),cel gipuzkoan(d), șinavareza de sus(d) în Spania, șinavarezo-lapurda(d) șidialectul souletin(d) din Franța. Ele își trag numele de la provinciile istorice basce, dar limitele dialectelor nu se suprapun perfect pe limitele provinciilor. Euskara Batua a fost creată pentru ca limba bască să poată fi folosită și înțeleasă ușor de toți vorbitorii de bască—în situații formale (educație, mass media, literatură), și acesta este principalul său uz astăzi. Atât în Spania cât și în Franța, utilizarea bascei pentru educație variază de la regiune la regiune și de la școală la școală.[10]
Limba bască are opt dialecte care nu coincid neapărat cu diviziunile politice aleȚării Bascilor. Dialectul standard al limbii care este predat la școli și vorbit în guvernul basc este Batua. Batua este bazat pe dialectul regional Gipuzkoa.
^Santiago de Pablo, „Lengua e identidad nacional en el País Vasco: Del franquismo a la democracia”. ÎnLe discours sur les langues d'Espagne : Edition français-espagnol, Christian Lagarde ed, Perpignan: Presses Universitaires de Perpignan, 2009, pp. 53-64, p. 53
