Din punct de vedere sociolingvistic, limbile vehiculare sunt de mai multe tipuri. În primul rând pot fi naturale sauartificiale. Printre cele naturale pot fi nemixte sau mixte, cele artificiale fiind de regulă mixte. O limbă vehiculară naturală nemixtă este, de exemplu, oricelimbă oficială a unuistat în care aceasta este și limba maternă a unui grup de locuitori majoritari, fiind vorbită și de locuitorii cu alte limbi materne, minoritari. Limbi naturale mixte sunt, de pildă, cele numite „pidginuri”, iar o limbă artificială mixtă esteesperanto.
În foarte multe state există grupuri de locuitori cu limbi materne diferite. Fiecare stat are o limbă sau mai mult de una cu un statut juridic superior, de regulă de limbă oficială, și pe lângă aceasta/acestea sunt limbi minoritare care nu au niciun statut juridic ori au unul, de exemplu sunt recunoscute calimbi regionale sau minoritare. În aceste state, limba oficială are și funcția de limbă vehiculară pentru comunicarea între cei care o au ca limbă maternă și cei care au alte limbi materne, precum și pentru aceștia din urmă, cu limbi materne diferite, în măsura în care și-o însușesc dreptlimbă secundă[8]. Este cazul, bunăoară, allimbii române înRomânia.
Unele limbi naturale nemixte au fost sau sunt limbi vehiculare internaționale cu o răspândire mai mare sau mai mică.
Limba latină a fost de asemenea limbă vehiculară, mai întâi în Imperiul Roman, dar și după căderea acestuia, în diferite forme. În Evul Mediu a fost, înEuropa Occidentală șiCentrală, până însecolul al XII-lea, aproape singura limbă decultură, după care a continuat să fie principala asemenea limbă, până însecolul al XV-lea, dar devenise o limbă artificială, pentru că o vorbeau și mai ales o scriau numai cărturarii, iar aceștia au intervenit conștient asupra ei în mod repetat. În timpulRenașterii, neo-latina (sau latina modernă) a continuatlatina medievală cu aceleași funcții, deși mai limitate. A fost limbabisericii catolice, a administrațiilor, aliteraturii, aștiințelor, adiplomației. Latina medievală și neo-latina erau cu predilecție scrise, dar și vorbite în contactele internaționale[12].
Un rol asemănător a avut și mai arelimba arabă clasică în calitate de limbă universală aIslamului, în țări dinAsia și dinAfrica în care se vorbesc multe limbi foarte diferite unele de altele și de arabă. Este în același timp și limba comună aarabilor care au învățat-o înșcoli pe lângă dialectele arabe materne ale lor, foarte diferite de araba clasică[5][13].
Ca limbă vehiculară internațională, latina a fost înlocuită treptat delimba franceză, aceasta fiind, în secoleleXVII-XIX, limba culturii, științei și diplomației înEuropa și în afara ei[14]. Ulterior a devenit limbă vehiculară în toate domeniile, înimperiul colonial francez[7], continuând să îndeplinească acest rol și însecolul al XXI-lea, în țările numite francofone, foste colonii franceze. Pe lângă aceasta este limbă vehiculară și înFranța însăși, unde mai sunt și limbi regionale. În mai multe țări francofone africane, în care se vorbesc multeidiomuri, este limbă oficială și practic singurul mijloc de comunicare prin limbă a tuturor locuitorilor, în măsura în care o cunosc[8]. Franceza continuă să fie limbă internațională pe locul al doilea, inclusiv ca una din limbile oficiale și de lucru în majoritatea organizațiilor internaționale[15].
Limba engleză este pe locul întâi ca limbă vehiculară în interiorul țărilor din fostulimperiu colonial britanic, fiind limbă oficială în peste 50 din acestea[16]. Totodată este limbă oficială și de lucru în organizațiile internaționale, cea mai importantă limbă încomerțul internațional, și învățată ca limbă secundă de cele mai multe persoane în lume[17]. Este de asemenea cea mai importantă limbă vehiculară a științelor, printre care și a lingvisticii[7].
Altă limbă vehiculară devenită internațională mai ales la sfârșitulsecolului al XX-lea estelimba rusă, limba oficială a întregii fosteUniuni Sovietice, pe lângă limbile oficiale alerepublicilor membre, și care continuă să fie, deși în mai mică măsură, limbă vehiculară pe tot fostul teritoriu alURSS[18].
În unele situații de contact între limbi, precum schimburi comerciale, colonizare,sclavie saumigrație, s-au format limbi vehiculare prin amestec de elemente din două sau mai multe limbi. Formarea lor era impusă de urgența necesității de avea un mijloc decomunicare în condiții în care părțile implicate nu se înțelegeau prin limba uneia sau a celeilalte. Limbile mixte erau reduse calexic la necesitățile tipului de relație în care erau vorbitorii lor, aveau unfonetism cu trăsături comune limbilor sursă și o structurăgramaticală simplă. Astfel erau limbile numite „pidginuri” și cele numite „sabiruri”.
Un pidgin este o limbă mixtă formată de regulă între două limbi, sau între mai multe, dintre care una singură a servit casuprastrat[20]. Pidginuri au început să se formeze încă dinsecolul al XV-lea[21], mai ales între limbi europene ca engleza, franceza,portugheza sauspaniola, și limbi indigene din Africa,Asia de Sud,Asia de Sud-Est șiAmerica, culminând în perioada formăriiimperiilor coloniale[22][23], dar și unele la care nu a participat limba vreunei puteri coloniale. În cazul primelor, limba europeană forma suprastratul, furnizând cea mai mare parte a lexicului, iar cealaltă, casubstrat, avea un impact mai mare asupra sistemuluifonologic, asemantismului și a structurii gramaticale[24][22][25].
Pidginurile nu au avut viață lungă. Unele au dispărut atunci când n-au mai avut motiv să existe, ca de exemplu cel numitrussenorsk, format între limbile rusă șinorvegiană în a doua jumătate asecolului al XVIII-le și folosit până la începutul secolulul al XX-lea[26]. Altele au evoluat, încetând să mai fie pidginuri și devenind limbi numite „creole”, unele ajungând să fie limbi oficiale, precumbislama, înVanuatu, cu suprastrat englez și substrat dat de limbile indigenemelaneziene[27].
Termenul „sabir” de laverbulsaber „a ști” din spaniolă[28], portugheză,catalană șioccitană, este o altă denumire alingua franca mediteraneene (vezi mai jos). Denumirea „sabir” s-a generalizat în lingvistica franceză pentru limbi mixte de aceeași natură calingua franca, ce se deosebesc de pidginuri în primul rând prin faptul că sunt formate pe baza mai multor limbi, dintre nu se poate identifica una singură ca suprastrat. Altă deosebire este că au un sistem gramatical și mai simplu decât pidginurile[29][30]. În lingvistica anglofonă, termenului „sabir” îi corespunde tot „pidgin”.
Astfel de sisteme lingvistice au existat, de exemplu, întrelimbi amerindiene.Chinook era un sabir între limbi amerindiene dinnord-vestulAmericii de Nord[30], iar cel numitmobilian jargon era format de limbi din familiamuskogean din partea desud a văiiMississippi, limbile mai importante care au contribuit la ele fiindchickasaw șichoctaw[31].
Este estimat la peste 900 numărul încercărilor de a crea sisteme lingvistice care să servească drept limbi vehiculare internaționale. Unele au fost create pe baza unor limbi naturale, altele din elemente total sau parțial inventate. Unele din prima categorie se bazează pe o singură limbă, altele pe limbi din aceeașifamilie relativ restrânsă, altele au surse mai variate. Numai dintre limbile bazate pe limbi naturale au avut ori au unele un oarecare succes, dar fără a putea concura limbile internaționale naturale[34]. Printre cele mai cunoscute limbi artificiale bazate pe limbi naturale suntvolapük,esperanto,ido,lingua franca nova șiinterlingua.
Limba internațională artificială cea mai de succes esteesperanto, a cărei creare a fost începută deLudovic Lazar Zamenhof. Lexicul său cuprinde circa 3.500 deradicali, cei mai mulți din limbile romanice șigermanice, care pot fiderivați cu zeceprefixe și 26 desufixe. Sistemele sale fonologic și gramatical sunt foarte simple. Acesta din urmă are șaisprezece reguli fără excepții[35].
Interlingua a fost creată în cursul a mai mulți ani de o echipă de lingviști, prima ei gramatică și primul eidicționar (bilingv cu engleza) fiind publicate în1951, sub conducerea luiAlexander Gode. Dicționarul conținea lexicul limbii, constând din circa 27.000 de cuvinte, majoritatea de orgine latină moștenite de limbile romanice și prezente și în alte limbi. Mai cuprindea și cuvintele grecești devenite internaționale, precum și cuvinte din alte limbi intrate în limbi romanice[36]. Structura gramaticală a limbii este bazată tot pe limbile romanice, dar simplificată, de exemplu prin eliminarea exprimării prin terminații agenului gramatical și apersoanei verbului[37].
Medžuslovjansky jezyk „limba interslavă” este o limbă artificială mixtă bazată pelimbile slave, concepută de o echipă de lingviști. Versiunea ei actuală a fost stabilită în2017. Lexicul limbii cuprinde cuvintele comune tututor limbilor slave sau unei majorități a lor, precum și cuvintele străine intrate în acestea. În gramatică se reține exprimarea tuturorcategoriilor gramaticale comune limbilor slave sau majorității lor, precum genurile,numerele,cazurile,aspectele verbale, persoanele verbului, dar sistemul este simplificat prin eliminarea a cât mai multe excepții, iar în domeniul verbului, prin reținerea numai a formelormodale șitemporale comune.Sunetele pot fi pronunțate și scrise în variantele diferite la care au evoluat dinlimba slavă veche în limbile slave actuale. Se folosește șialfabetul chirilic, și cellatin[38].
Basic English „engleza de bază” este un exemplu de limbă artificială bazată pe o singură limbă naturală, în sensul că are numai un conținut și reguli care există în engleza modernă, dar mult reduse cantitativ. A fost creată deCharles Kay Ogden și prezentată în trei lucrări ale acestuia, în1930 și1932. Lexicul ei cuprinde 850 de cuvinte, dintre care 600substantive, 150 deadjective și 100 decuvinte gramaticale (verbe auxiliare,articole,prepoziții,conjuncții, uneleadverbe), fiecare cu mai multe sensuri[39], precumcan „a putea”,do „a face”,across „peste, prin”,after „după”,to „la”,the (articol hotărât),all „tot”,if „dacă”not, „nu”,very „foarte” etc. Sunt reținute numai 18 verbe cu sens lexical, care se combină cu alte categorii de cuvinte, înlocuind circa 4.000 de verbe din engleza naturală. De exemplu,sintagmaput together, literal „a pune împreună”, înlocuieșteassemble „a asambla” șicombine „a combina”. Regulile deformare a cuvintelor și cele gramaticale sunt ale limbii naturale, dar reduse, referitoare laconjugare, la formareapluralului, la folosirea unorprefixe șisufixe lexicale și gramaticale caun- (prefixnegativ),-er (sufix formator de nume de agent),-ing (sufix degerunziu),-ed (sufix departicipiu),-ly (sufix formator de adverbe) etc.[40].
en Brown, Keith și Ogilvie, Sarah,Concise Encyclopedia of Languages of the World (Mică enciclopedie a limbilor lumii), Oxford, Elsevier, 2009,ISBN 978-0-08-087774-7 (CELW)
ru Iarțeva, V. N. (coord.),Лингвистический энциклопедический словарь (Dicționar enciclopedic de lingvistică), Moscova, Sovietskaia Ențiklopedia, 1990 (accesat la 30 octombrie 2019)
en Libert, Alan Reed,Artificial languages (Limbi artificiale), Oxford Research Encyclopedias, Lingistics, iunie 2018 (accesat la 30 octombrie 2019)
fr Martinet, Jeanne,L’interlingua, langue de contacts (Interlingua, limbă a contactelor),La linguistique, vol. 41, nr. 2, 2005, pp. 129–136 (accesat la 30 octombrie 2019)
Sala, Marius (coord.),Enciclopedia limbilor romanice, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1989,ISBN 973-29-0043-1
Sala, Marius și Vintilă-Rădulescu, Ioana,Limbile lumii. Mică enciclopedie, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1981
