 | Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice,sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsescnotele de subsol. Puteți ajuta introducândcitări mai precise ale surselor. |
| Lena Constante | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | 18 iunie1909(1909-06-18) București, România |
| Decedată | noiembrie 2005 |
| Căsătorită cu | Harry Brauner |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | pictoriță eseistă folclorist[*] |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Domeniu artistic | eseu |
| Studii | Școala de Arte Frumoase |
Modificădate / text  | |
Lena Constante (n.,București,România – d.) a fost o artistă plastică și o folcloristă dinRomânia[1].
Tatăl Lenei Constante, Constantin Constante, a fostaromân emigrat dinMacedonia (s-a născut lângă lacul Ohrida, dar casa lui, a familiei, era la Skopje).[necesită citare]Cunoștea nouă limbi foarte bine. Cele balcanice: rusa, sârbo-croata, albaneza, turca, plus franceza, italiana și spaniola.[necesită citare] Fiind intelectual, câștiga din cărți și din gazetărie. A publicat un roman,Haiducii Pindului prin subscripție, cărți despre macedoneni, un dicționar bulgaro-româno-turc pentru funcționarii din Cadrilater, o monografie a Salonicului. Mama Lenei Constante, Julieta (născută Pop), era româncă.
Lena Constante urmează școala elementară de laPitar Moș șiLiceul Regina Maria din București, face studii universitare la Școala de Arte Frumoase din București,[2] împreună cuIpolit Strâmbulescu,Cecilia Cuțescu-Stork sauCostin Petrescu și unde îl are profesor peDimitrie Gusti. Având înclinații spre pictura monumentală și frescă, studiază la Paris fresca și muzeografia.[3] Ca membră a echipelor monografice organizate de școala sociologică de la București în localitățile Cornova, Drăguș și Șanț, are posibilitatea să studieze arta populară românească din regiunile cele mai tradiționale. Din echipă făceau parte șiMircea Vulcănescu,Henri Stahl,Nicolae Argintescu-Amza,Petru Comarnescu,Xenia Costaforu,Paul Sterian,Harry Brauner, cu care se va și căsători, mai târziu. A lucrat covoare cu motive populare stilizate în atelierul propriu având expoziții personale de tapiserie la București, în 1934, 1935, 1946, 1970, 1971, respectiv în 1947, la Ankara.
A fost o artistă bine cunoscută pentru lucrările sale originale de tapiserie și activitatea folcloristică; a fost de asemenea scenografă a teatrului de păpuși și unul dintre fondatorii teatruluiȚăndărică. În 1945, lucrează ca scenograf laTeatrul Țăndărică din București, împreună cuElena Pătrășcanu, intrând astfel în cercul ministrului de justiție comunist,Lucrețiu Pătrășcanu, ceea ce duce la arestarea și condamnarea ei la 12 ani de închisoare. Harry Brauner a fost și el condamnat la 15 ani.[4] Este eliberată în 1962, iar în 1963 se căsătorește cu Harry Brauner. În 1968, la rejudecarea procesului Pătrășcanu, amândoi sunt găsiți nevinovați. A fost membră aUniunii Artiștilor Plastici, a realizat ilustrații de carte iar în artele decorative s-a manifestat într-un stil original.[3]
În închisoare „compune”, păstrând-o în memorie, o piesă de teatru în versuri, prezentată laRadio România Tineret abia după patru decenii:Zâmbete în floare, 1992. Îi apar târziu câteva lucrări literare pentru copii cu ilustrații realizate de ea, pe muzică deHarry Brauner. Una din ele amintește deCartea cu jucării a lui Tudor Arghezi:O poveste cu un tată, o mamă și trei fetițe.
Devine cunoscută după Revoluția din 1989 în lumea occidentală prin două cărți care descriu experiența avută în închisorile comuniste.Literatura concentraționară a avut mare priză la public în 1989. Cu timpul însă, ea a ajuns să fie selectată.[necesită citare] Opera Lenei Constante nu este doar o mărturisire, ea este un act estetic. Își publică prima carte laParis în 1990 cu titlulL'Évasion silencieuse. În1992 este tipărită și laBucurești în traducere proprie:Evadarea tăcută.
Evadarea tăcută a fost denumită deRuxandra Cesereanu „iadul singurătății” pentru că autoarea prezintă cele „3000 de zile singură în închisorile din România”. Perioada singurătății și a torturii îi aduce gânduri de sinucidere, dar reușește să învingă suferința cruntă prin evadare în estetic, folosind diverse instrumente: uitarea de sine, imaginarul, jocul, visul, traduceri, cuvânt, conceperea unor schițe literare (roman, versuri, poveste, piesă de teatru), modelaj, desen. Supraviețuirea autoarei nu ar fi fost posibilă fără aceste metode: „ajunsesem în al cincilea an de totală singurătate. Cum aș fi putut să înving disperarea, mizeria și spaima celorlalți șapte ani de îndurat încă, fără aceste lungi ore de perfectă evadare? Nebunia nu era oare aproape? La pândă? Eram mulțumită să-i pot da din când în când un bobârnac. În pofida foamei, a singurătății, cu toată slăbiciunea mea și forța lor să le dau tuturora cu tifla”.[necesită citare]
Despre cea de a doua carte, care o continuă pe prima, apărută în 1993,Evadarea imposibilă,Ruxandra Cesereanu a spus că e „purgatoriul promiscuității, cartea cenușie”, pentru că descrie perioada în care Lena Constante a avut parte de celula comună. Această operă a fost scrisă direct în limba română.
Ambele cărți au fost primite cu entuziasm de critică.[necesită citare] Au fost traduse înStatele Unite ale Americii și înMarea Britanie. Nu există studiu despre gulagul comunist românesc care să facă excepție de aceste cărți.[necesită citare]
A fost soția folcloristuluiHarry Brauner (fratele pictorului suprarealist francez de origine românăVictor Brauner), de asemenea condamnat la închisoare politică de către comuniști. A fost arestată în procesul grupuluiLucrețiu Pătrășcanu alături deBellu Zilber și soțul eiHarry Brauner.Bellu Zilber a inventat un soi de poveste pentru a scăpa detortură și i-a asociat și pe cei doi viitori soți în povestea sa, deși aceștia au negat că ar fi luat parte la grupul respectiv.
A executat 12 ani de pușcărie politică în mai multe închisori pentru femei din țară. Cartea ei document, a doua dupăEvadarea tăcută se numeșteEvadare imposibilă, scrisă în original în limba franceză, a fost tradusă în limba engleză sub titlulThe Silent Escape: Three Thousand Days in Romanian Prisons) (1995) și s-a bucurat de un real succes în rândul criticilor.[5] Cartea povestește doar primii 8 ani de încarcerare. Ea este cu atât mai dramatică cu cât abuzurile povestite sunt privite prin ochii unei femei.
Cea de-a doua carte a sa,Evadarea imposibilă, a fost de asemenea tradusă în limba română și a apărut la Editura Fundației Culturale Române.
În 1990, Lena Constante publică în edituraLa Découverte, Paris, cartea autobiograficăL'évasion silencieuse.[6]
