Contele Lajos Batthyány de Németújvár (n.,Pozsony,Imperiul Austriac – d.,Pesta,Regatul Ungariei) a fost primul prim-ministru al Ungariei, exercitându-și mandatul în timpulRevoluției Maghiare din 1848-1849. A fostîmpușcat de un pluton de execuție laPesta în 6 octombrie 1849, în aceeași zi cucei 13 ofițeri revoluționari maghiari executați la Arad.
Tatăl său era contele József Sándor Batthyány (1777-1812), iar mama lui era Borbála Skerlecz (1779-1834). Părinții lui s-au separat la scurt timp după nașterea lui, iar mama lui s-a stabilit laViena, împreună cu Lajos și cu fratele lui. La moartea tatălui său, micul Lajos avea doar cinci ani, iar mama lui a moștenit o avere imensă și a dus o viață luxoasă. Educat inițial acasă de un profesor particular, Lajos a fost trimis apoi de mama lui la o școală internat. Și-a revăzut rar mama în anii următori. A crescut ca un copil aproape orfan și a dobândit un caracter dificil și rebel.
La vârsta de 16 ani Batthyány a absolvit studiile medii la școala-internatSchottengymnasium(en)[traduceți] din Viena, după s-a înscris pentru studii superioare laUniversitatea din Zagreb.[8] Începând din 1826 a urmat un stagiu militar de patru ani în Italia, unde a fost avansat locotenent și a obținut licența în drept. În această perioadă a dus o viață frivolă și a acumulat mari datorii în așteptarea vârstei când va intra în posesia moștenirii, pe care a obținut-o la vârsta de 24 de ani după o ceartă lungă cu mama lui. S-a întors în 1830 la moșiile sale dincomitatul Vas și s-a familiarizat cu cultura și limba maghiară.
În același an, 1830, a devenit membru ereditar alCamerei Superioare a Parlamentului Ungariei, fără a avea în acel moment ambiții politice.
În decembrie 1834 s-a căsătorit cuAntónia Zichy (fiica lui Károly Zichy și a Antóniei Batthyány). Au avut trei copii: Amália Batthyány (1837-1922), Ilona Batthyány (1842-1929) și Elemér Batthyány (1847-1932). Potrivit prietenilor săi, soția lui, Antónia, l-a încurajat pe Lajos Batthyány să-și asume responsabilități mai mari în domeniul politic. Cumnata lui, Karolina Zichy, era soția conteluiGyörgy Károlyi (1802-1877), comite, om politic și președinte alAcademiei Maghiare de Științe. Aceste două familii s-au aflat apoi în centrul vieții publice, politice și culturale din Ungaria.
Batthyány a devenit mai implicat în politică începând cu Dieta de la Pozsony din 1839-1840 și a fost lider al opoziției. El a elaborat un plan precis de reforme. Batthyány i-a sfătuit pestenografi să înregistreze întocmai discuțiile purtate în Camera Superioară a Ungariei începând din anul 1840.
Batthyány a împărtășit ideile politice și economice ale conteluiIstván Széchenyi. La începutul anilor 1830 a promovat creșterea cailor în Ungaria, apoi și a altor animale, și a fondat Asociația Economică Maghiară. Batthyány, urmând sfatul lui Széchenyi, a susținut creștereaviermilor de mătase: a plantat mai mult de 50.000 deduzi la ferma lui cu scopul de a crește viermi de mătase. Asociația Economică dincomitatul Vas, cu sediul laSzombathely, a fost fondată cu sprijinul lui Batthyány.
În ciuda adeziunii inițiale la ideea lui Széchenyi că noua mișcare reformistă trebuia condusă de tinerii nobili maghiari, Batthyány s-a apropiat de avocatulLajos Kossuth și a început să colaboreze îndeaproape cu aceasta din 1843.
În sezonul parlamentar 1843-1844 Batthyány a fost liderul opoziției pentru întregul parlament și a criticat politica internă și externă aMonarhiei Habsburgice.
După dizolvarea parlamentului Batthyány s-a mutat la Pesta și a fost ales în 1845 ca președinte al Biroului Electoral Central. El a îndeplinit în acea perioadă un rol important în numeroase asociații economice (printre care Asociația Comercială și Asociația producătorilor de zahăr din Ungaria) și a înființatVédegylet (într-o traducere aproximativă: „Societatea de Apărare”). Pe 15 martie 1847 a avut loc fuziunea mișcărilor politice reformatoare maghiare și a fost fondat astfel Partidul Opoziției (Ellenzéki Párt). Primul președinte al partidului a fost ales contele Batthyány.
Batthyány l-a sprijinit pe Kossuth atât moral, cât și financiar. Kossuth a devenit reprezentant alcomitatului Pesta în dieta din 1847. Apoi Batthyány a fost lider al opoziției în Camera Superioară, în timp ce Kossuth a avut același rol înCamera Inferioară.
Batthyány a făcut parte din delegația maghiară care s-a întâlnit cu împăratulFerdinand I al Austriei. Delegații maghiari au cerut o autonomie mai mare pentru Ungaria și formarea unui guvern maghiar, care să fie autoritatea politică supremă pe teritoriul Ungariei. Împăratul și-a dat acordul în 17 martie 1848 și l-a însărcinat pe contele Batthyány să formeze un guvern. Pe 23 martie 1848, în calitate deșef al guvernului, Batthyány a prezentat Dietei lista miniștrilor primului guvern al Ungariei.
Prima sarcină a noului guvern a fost să stabilească măsurile politice care trebuiau implementate. După ce acestea au fost convenite, guvernul a început punerea lor în practică pe 11 aprilie 1848. La acel moment situația politică internă și externă a Ungariei era instabilă, iar Batthyány s-a confruntat cu multe probleme. Prima și cea mai importantă acțiune a guvernului a fost organizarea forțelor armate și a administrației locale. El a insistat că armata austriacă, atunci când se află pe teritoriul Ungariei, trebuie să respecte constituția maghiară, iar această solicitare a fost admisă de autoritățile Imperiului Austriac. El a încercat să-i repatrieze pe militarii imperiali recrutați de pe teritoriul Ungariei. A înființat gărzile naționale, a căror misiune era să asigure menținerea ordinii publice interne. În mai 1848 a început să organizeze oarmată revoluționară maghiară independentă. Batthyány a preluat controlul gărzilor naționale până la întoarcerea în țară a generaluluiLázár Mészáros. În același timp, el a fost ministru de război.
Batthyány a fost un conducător foarte capabil, dar s-a aflat în mijlocul unui conflict între monarhia austriacă și separatiștii maghiari. În ciuda devotamentului lui Batthyány față demonarhia constituțională austriacă și de păstrarea constituției, împăratul a fost nemulțumit de activitatea lui. Pe 29 august, cu acordul parlamentului, Batthyány șiFerenc Deák s-au dus la împărat pentru a-l ruga să le ceară sârbilor să capituleze și să-l oprească pe feldmareșalulJelačić, comandantul trupelor imperiale din Croația, care plănuia să atace Ungaria. În același timp, Batthyány i-a propus lui Jelačić separarea pașnică a Croației - care făcea parte din teritoriile supuse Coroanei Ungariei - de Ungaria. Eforturile politice ale lui Batthyány nu au avut succesul scontat: chiar dacă împăratul l-a eliberat formal pe Jelačić de atribuțiile sale, armata lui Jelačić a invadat Ungaria pe 11 septembrie 1848.
Această situație a cauzat demisia lui Batthyány și a membrilor guvernului său, cu excepția miniștrilor Kossuth, Szemere și Mészáros. Mai târziu, la cerereaarhiducelui Ștefan, palatinul Ungariei, Batthyány a devenit din nou prim-ministru. Pe 13 septembrie Batthyány a solicitat declanșarea unei revolte populare maghiare și i-a cerut palatinului să o conducă. Cu toate acestea, palatinul a demisionat din funcție la ordinul împăratului și a părăsit Ungaria.
Împăratul nu a recunoscut noul guvern pe 25 septembrie și l-a numit pe feldmareșalul conte Philipp Franz von Lamberg în funcția de comandant al armatei maghiare. Trei zile mai târziu, Lamberg a fost asasinat de rebelii maghiari la Pesta. Între timp, Batthyány s-a deplasat din nou la Viena pentru a căuta un nou compromis cu împăratul.
Eforturile lui Batthyány de a organizaArmata Revoluționară Maghiară au avut totuși succes: noua armată i-a învins pe croați în Bătălia de la Pákozd din 29 septembrie 1848.
Dându-și seama că nicio înțelegere cu împăratul nu ma era posibilă, Batthyány a demisionat din nou din funcția de prim-ministru pe 2 octombrie 1848 și l-a desemnat ca succesor peMiklós Vay, care a refuzat propunerea. În același timp, el a demisionat, de asemenea, din Parlament.
Batthyány s-a alăturat ca simplu soldat gărzii naționale conduse deJózsef Vidos și a luptat împotriva brigăzii imperiale conduse de generalulKuzman Todorović, dar pe 11 octombrie 1848 a căzut de pe cal și și-a rupt brațul.
După ce s-a însănătoșit, Batthyány și-a reluat activitatea politică și s-a opus refugierii Parlamentului laDebrețin. La propunerea sa Parlamentul a trimis o delegație maghiară (din care făcea parte Batthyány) care să se întâlnească cu generalulAlfred de Windisch-Grätz pentru a-i cunoaște intențiile. Generalul austriac nu a vrut să se întâlnească cu Batthyány, ci doar cu ceilalți membri ai delegației.
Pe 8 ianuarie 1849 Batthyány s-a întors la Pesta, fiind capturat în Palatul Károly și întemnițat în cazarma dincetatea Buda. Atunci când Armata Revoluționară Maghiară s-a apropiat de Pesta, Batthyány a fost scos din castelul Buda și transportat la Pozsony, de unde a fost dus apoi laLjubljana și Olmütz (aziOlomouc, Republica Cehă). Ungurii au încercat să-l salveze de mai multe ori, dar Batthyány le-a cerut să nu o facă. Batthyány a insistat permanent că acțiunile sale au fost legitime și că tribunalul militar nu avea competența să-l judece.
Pe 16 august 1849 Tribunalul Militar din Olmütz a stabilit sentința lui Batthyány. Inițial membrii tribunalului au vrut să-l condamne pe Batthyány doar la o pedeapsă cu închisoarea și să-i confiște averea, dar la presiuneaprințului Schwarzenberg și a administrației imperiale austriece l-au condamnat la moarte.
Batthyány a fost transportat la Pesta pentru a putea cere grațierea feldmareșaluluiHaynau, guvernatorul militar al Ungariei, dar acesta din urmă a confirmat sentința de condamnare la moarte pe 3 octombrie 1849 și a decis ca fostul prim-ministru maghiar să fiespânzurat. În ultima ei vizită, soția lui Batthyány i-a strecurat clandestin un pumnal. Batthyány a încercat să se sinucidă, tăindu-și vena jugulară, dar nu a reușit. Din cauza cicatricilor de pe gât, curtea marțială a hotărât schimbarea modului de aplicare a pedepsei din spânzurare înexecutare prin împușcare.
În seara zilei de 6 octombrie Lajos Batthyány a fost drogat și condus în curtea interioară a Noii Clădiri. Pierduse mult sânge în urma tentativei de suicid și a trebuit susținut de doi oameni. A fost ușurat să vadă că nu va fi spânzurat. GeneralulJohann Kempen, comandantul districtului militar Buda și Pesta,[9] a înțeles că era foarte greu să execute sentința în aceste circumstanțe. Nedorind să întârzie punerea în aplicare a sentinței, a hotărât să-l împuște în cap. Batthyány a îngenunchiat în fața plutonului și a strigat: "Éljen a haza! Rajta, vadászok!" („Trăiască patria! Haideți, vânători!”).[10]
Lajos Batthyány a fost înmormântat în cripta bisericii franciscane din Pesta. După încheiereaCompromisului austro-ungar din 1867, rămășițele sale pământești au fost mutate în 1870 într-unmausoleu nou-construit încimitirul Kerepesi.
Discursurile parlamentare ale lui Batthyány sunt păstrate în ziarele și în jurnalele politice contemporane. Eseul său cu privire la cultivareasfeclei de zahăr a fost tipărit în periodicul Magyar Gazda în anul 1842.
| Contele Lajos Batthyány de Németújvár | Tatăl: contele Sándor József Batthyány de Németújvár | Bunicul patern: contele Miksa Batthyány de Németújvár | Străbuniul patern: contele Zsigmond Batthyány de Németújvár |
| Străbunica paternă: Rozália von Lengheim | |||
| Bunica paternă: Magdolna Flässer | Străbunicul patern: | ||
| Străbunica paternă: | |||
| Mama: Borbála Skerlecz de Lomnicza | Bunicul matern: Ferencz Skerlecz de Lomnicza | Străbunicul matern: Sándor Skerlecz de Lomnicza | |
| Străbunica maternă: Anna Frosty deBarkócz | |||
| Bunica maternă: Rozália Kis deNemeskér | Străbunicul matern: Sándor Kis de Nemeskér | ||
| Străbunica maternă: Zsófia Daróczy de Királydarócz |
|titlelink= (ajutor)| Funcții politice | ||
|---|---|---|
| Precedat de Arhiducele Ștefan ca palatin al Ungariei | Prim-ministrul Ungariei 1848 | Succedat de Bertalan Szemere |
| Precedat de funcție nou creată | Ministrul de război Interimar 1848 | Succedat de Lázár Mészáros |
| Precedat de Lajos Kossuth | Ministrul finanțelor Interimar 1848 | Succedat de Ferenc Duschek |
| Precedat de József Eötvös | Ministrul religiei și educației Interimar 1848 | Succedat de Mihály Horváth |
.svg)
