| Krikor H. Zambaccian | |||
 Colecționarul Krikor H. Zambaccian, portret deCamil Ressu aflat laMuzeul de Artă din Craiova | |||
| Date personale | |||
|---|---|---|---|
| Născut | 6 februarie1889 Constanța,Regatul României | ||
| Decedat | 18 septembrie1962, (73 de ani) București,România | ||
| Părinți | Hagop K. Zambaccian[1] Anita H. Zambaccian | ||
| Frați și surori | Onik Zambaccian | ||
| Căsătorit cu | Arșaluis Zambaccian | ||
| Cetățenie |  România | ||
| Etnie | armeană | ||
| Ocupație | colecționar de artă[*] istoric de artă | ||
| Limbi vorbite | limba română | ||
| Activitate | |||
| Domeniu artistic | biograf,pictură,eseist,critic de artă | ||
| Studii | Institutul Superior de Comerț de laAnvers | ||
| Opere importante | 1. A scris monografiile luiNicolae Grigorescu,Gheorghe Petrașcu,Nicolae Tonitza,Theodor Pallady 2. „Însemnările unui amator de artă” 3. „Pagini de artă” | ||
| |||
Modificădate / text  | |||
Krikor H. Zambaccian (n.6 februarie1889,Constanța – d.18 septembrie1962,București) a fost un colecționar și critic de artă român, de etniearmean. A fost membru corespondent alAcademiei Române. A scris monografiile luiNicolae Grigorescu,Gheorghe Petrașcu,Nicolae Tonitza, precum și volumele de eseuri „Pagini de artă”, „Însemnările unui amator de artă”, etc.
Sprijinitor al multor artiști de seamă, Zambaccian a adunat o valoroasă și bogată colecție de tablouri, care se regăsește înMuzeul Zambaccian. Mai mult decât atât, Krikor Zambaccian a inventat conceptul de consignație de artă după cel de-al doilea Război Mondial, deschizând primul magazin de acest tip peCalea Victoriei, înBucurești, denumitRomarta (Arta Românească).[2].
Krikor H. Zambaccian s-a născut înConstanța într-o familie dearmeni, Hagop K. Zambaccian și Anita. A avut un frate Onik care a fost tatăl luiMarcel Zambaccian. Tatăl lui Krikor (n. 1860), era originar dinCezareea Capadociei și era de meserie contabil la o casă de negoț de fire și țesături de import dinOccident. Primul contact cu viața antică prin teatru, așa cum declară el însuși, a avut-o la vârsta de unsprezece ani cu ocazia unei reprezentanțe a pieseiOvidiu deVasile Alecsandri dată de o trupă de artiști dinIași, din care făceau parte șiAglaia Pruteanu șiState Dragomir.
Krikor a făcut cursurile secundare laBucurești, în același timp ducând o viață boemă în care frecventa festivitățile de laAteneu, expoziții de artă șiPinacotecă. Ajunge astfel la vârsta de șaisprezece ani, când era extaziat deWagner șiBeethoven dar nu înțelegea grandoarea luiMichelangelo,Rembrandt sauVelasquez. Prima sa achiziție a fost o cromolithografie numită Beethoven, dupăBalastrieri, pe care a cumpărat-o cu cinci lei și a agățat-o deasupra patului. A doua achiziție a sa, a fost un ghips executat de către un italian ambulant ce reprezenta masca lui Beethoven și care a costat doi lei. Cele două piese au reprezentat începutul de colecție a lui Krikor.[3]
Primul contact cu arta l-a reprezentat mărcile jubiliare ale Olimpiadei din 1896 care erau 11 reproduceri de statui antice. Cu ocazia expozițiilor de pictură care se organizau laConstanța a achiziționat o marină deDimitrie Florian pentru cincizeci de lei și două acuarele de Gore Mircescu. Cu ocazia Expoziției Jubiliare care s-a organizat laPalatul Artelor din anul 1906, lui Krikor H.Zambaccian i-a venit ideea de a achiziționa lucrări deNicolae Grigorescu, Vermont, Verona și Kimon Lughi. Pentru îndeplinirea acestui deziderat, Krikor îi cere tatălui său 500 lei și îi arată cronicile gazetelor de critică și cumpără peisajul numit "Seceriș".[4]
În anul 1907 se înscrie la Institutul superior de comerț dinAnvers și mai apoi la cel de laParis. Aici ia contact cu arta occidentală fiind puternic impresionat deCézanne și curentulimpresionist. Cumpără cărți de artă, ia contact cu mediile artistice, vizitează expoziții și muzee, frecventează saloanele literare și cafenelele unde se întâlneau artiștii. Îi cunoaște în această perioadă pe Matisse, Derain, Bonnard și Dufy. Întorcându-se laBucurești, frecventează mediile artistice ale anilor 1920 - 1950, interval în care colecționează lucrări de artă contemporană ale pictorilor deja consacrați, dar și ale unora debutanți, care după încetarea primului război mondial se încadrau înSocietatea Arta Română. În perioada 1914 - 1918 achiziționează lucrări semnate deIon Theodorescu-Sion și C. Ressu.[3]
Krikor H. Zambaccian achiziționează multe lucrări ale artiștilor tineri:Nicolae Tonitza,Iosif Iser,Alexandru Ciucurencu,Gheorghe Petrașcu,Theodor Pallady șiIon Andreescu. De la Petrașcu cumpără, începând din 1925, "Autoportret" cu suma de 50.000 lei și o natură moartă pentru 35.000 lei. Krikor considera că arta lui Petrașcu este similară cu cea a luiFrancisco Zurbarán șiJosé de Ribera.[4]
În 1927 cumpără "Iarna la Barbizon" a lui Andreescu cu 150.000 lei, o sumă uriașa în acea vreme, echivalentul contravalorii unui apartament. După un timp achiziționează peisaj "Pădurea desfrunzită" de același autor. Colecția sa de tablouri s-a îmbogățit succesiv cu lucrări ca "Intrarea în pădurea de laFontainebleau" (100,000 lei) și "Portret de femeie bălaie", "Pe malulSiretului" și "Peisaj laPosada" semnate de Nicolae Grigrorescu. Acestora le-au urmat "Peisaj de laMoinești", "Tufănele cu ulcică", "Lăutul", "Trandafiri albi", "Flori pe scări", "Autoportret", "Cap de copil" și "Laura Cocea" semnate deȘtefan Luchian. Theodor Pallady a întregit colecția cu "Pont Neuf" și "Noutățile zilei" precum și altele pe care Zambaccian le cumpăra cu fiecare ocazie de expoziție pe care Pallady o făcea.Nicolae Tonitza îi vinde "Nud", "Katiușa Lipoveanca", "Portretul lui Gala Galaction", "Nud pe fond decorativ", "Nina în interior verde", "Nud de adolescentă șezând", "Copil în roșu".[3][4]
A fost foarte bun prieten cu I. Theodorescu-Sion, Oscar Han, Theodor Pallady, C. Ressu, Gheorghe Petrașcu și Nicolae Tonitza.[3][4]
Krikor H. Zambaccian a fost un adevăratMecena al timpului său și un foarte valoros critic de artă. El a întrunit în timpul vieții sale una dintre cele mai bogate, valoroase și frumoase colecții de artă dinRomânia. Colecția cuprindea o mulțime de lucrări desculptură,pictură, grafică și mobilier. Toată colecția sa a donat-o statului român pe parcursul a trei etape după cum urmează: prima a cuprins lucrări donate în anul1947 (205 picturi, 38 sculpturi, 8 piese de mobilier și casa sa din Strada Ing. Al. Davidescu Nr. 21 Bis, din București)[1], a doua în anul1957 și ultimele exponate au fost dăruite în anul1962. Pe lângă toate lucrările și obiectele pe care le-a donat, Krikor Zambaccian a cedat statului și drepturile sale de proprietate asupra casei în care a locuit și care a fost folosită și ca spațiu de expunere a colecțiilor sale. Casa a fost construită pe baza planurilor arhitectului C.D. Galin și, ea, a fost deschisă amatorilor de artă câte o zi pe săptămână, începând din anul1942. În vederea măririi spațiului de expunere a obiectelor de artă, Krikor a efectuat ample lucrări de reamenajare în anul 1957.[5]
Colecția lui Krikor Zambaccian este constituită din obiecte de artă românească de o calitate excepțională și ea se erijează practic într-o importantă și valoroasă istorie a picturii românești. Ea cuprinde capodopere de netăgăduit a maeștrilor dinsecolul al XIX-lea și începutulsecolului al XX-lea cum au fostLuchian (Lăutul, Scară cu flori, Tufănele în ulcică),Theodor Aman (Autoportret),Ion Andreescu (Iarna la Barbizon),Nicolae Grigorescu (Intrare în pădurea Fontainbleau, Peisaj din Bretagne, Portret de femeie). Perioada interbelică este reprezentată în colecție prin capodopere semnate de cătreTheodor Pallady (Natură statică cu mănușă neagră),Nicolae Tonitza (Katiușa lipoveanca, Nina în verde),Gheorghe Petrașcu (Autoportret cu beretă roșie, Natură statică, Portretul lui Zambaccian),Camil Ressu,Iosif Iser,Nicolae Dărăscu.[5]
Ca Mecena al epocii sale, Krikor H. Zambaccian descoperea și lansa pictori și sculptori, dădea comenzi speciale artiștilor aflați la începutul carierei și achiziționa cele mai valoroase opere create de aceștia, precumAlexandru Padina,Ion Țuculescu,Corneliu Baba,Alexandru Ciucurencu,Horia Damian. Sculpturile existente ca exponate în colecția sa erau create deBrâncuși (Cap de copil),Milița Petrașcu,Dimitrie Paciurea (Bust de femeie),Cornel Medrea șiOscar Han (Arcașul).[5]
În anul 2008, casa sa aflată în postura de Muzeu a intrat într-un proces de renovare și consolidare a clădirii și o mare parte din lucrări au fost restaurate. Astăzi, pe lângă lucrările de artă românească sunt expuse și pânze ale școlii franceze reprezentate de cătreCorot,Alfred Sisley,Delacroix,Renoir,Paul Cézanne,Henri Matisse,Picasso,Maurice Utrillo,Pierre Bonnard,Albert Marquet,Pissarro.[5]
Muzeul Zambaccian a fost inaugurat în anul1947 și Krikor Zambaccian a fost decorat de cătreRegele Mihai.
În cartea saÎnsemnările unui amator de artă, marele colecționar face la final o declarație de donație și dragoste față de arta românească, după cum urmează:
| “ | La începutul anului1947, în luna martie, m-am hotărât să dăruiesc colecția mea deartă românească... E în dragostea aceasta a formelor și a culorilor ceva care depășește pe cea a simțurilor singure, ceva care purifică și ne poartă spre seninătate. Am ajuns să înțeleg înțelepciunea celor vechi, prin liniilePartenonului. Mi-am dat seama de năzuințeleRenașterii, prin fresca luiRafael, "Școala din Atena", aceste opere ne uimesc după cum ne înmărmurește exactitatea mișcării astrelor pe bolta cerească. Voi, care v-ați antrenat în subtilitățile paletei și v-ați legănat în ritmuri, veți conveni cu mine că dragostea de formă și de lumină sunt atracții tot atât de puternice ca și cea planetară. M-am întrebat uneori dacă omenirea va ajunge să mai dea un Partenon, dacă se mai poate depăși ceea ce este unic, dacă se mai pot realiza fresce ca cele ale luiMichelangelo de laVatican? Răspunsul mi l-au dat operele unor contemporani, căci nu mai e nevoie să repetăm formele celor vechi, dar să rămânem în spiritul lor. Pe meleagurile noastre a luminatLuchian și dacă mi se va atribui un merit va fi și acela că i-am închinat un altar. Am dăruit poporului colecția mea de artă, deoarece și talentele pe care le-am întrunit sunt ale poporului, ele fac mândria lui, altfel aș fi trădat și poporul și pe artiștii cărora le-am cules rodul. Pe pragul unei lumi noi, aduc acestui popor, izvor nesecat de energii și elanuri, în mijlocul căruia am văzut lumina zilei, omagiul meu recunoscător pentru ideile generoase pe care mi le-a inspirat. | ” |
| “ | Krikor Zambaccian era un maniac. Iubea tablourile mai mult decât propria familie. Dacă ar fi fost să aleagă între a a da un tablou la care ținea foarte mult sau a i se tăia degetele de la mână, [ar] opta pentru tăierea degetelor. Tata era altfel, era cel care dirija banii familiei. Exasperat de excesele lui Krikor, care dezechilibra bugetul afacerilor, tata a vrut, la un moment dat, să-și retragă cota parte și să-l lase pe frate-său singur. Nu l-a lăsat însă bunica.[7] | ” |
