Republica Kârgâză (sauKârgâzstan[6][7], denumire scrisă uneori cuî în loc deâ, sau sub formeleKirghizstan,Kirghiztan; înkirghizăКыргызстан, înrusăКиргизия) este o țară dinAsia Centrală. Se învecinează lanord cuKazahstanul, lavest cuUzbekistanul, laest cuChina, iar în sud-vest cuTadjikistanul. Kârgâzstanul este un stat fără ieșire la mare și muntos. Capitala esteBișkek. Kârgâzstanul făcea parte dinUniunea Sovietică până în1991, când a devenit independent. Țara a rămas relativ stabilă în anii 1990, deși a devenit din ce în ce mai autocratică șiautoritară în ultimii ani ai regimului luiAskar Akaev.
Statul kirghiz a atins întinderea teritorială maximă după înfrângerea HanatuluiUigurilor în840 e.n. După aceea, kirghizii au avansat până la munțiiTian-Șan și au dominat acel teritoriu timp de aproximativ 200 de ani.
În secolul al XII-lea, însă, dominația kirghiză s-a limitat lamunții Altai șimunții Saian din cauza expansiuniimongolilor. Odată cu creștereaImperiului Mongol în secolul al XIII-lea, kirghizii au migrat spre sud, dar au fost cuceriți deGinghis Han în 1207.
Izvoarele chinezești și musulmane din secolele al VII-lea–al XII-lea descriu pe vechii kirghizi ca fiind oameni cu păr roșcat, pielea albă și ochi albaștri, trăsături ce au fost interpretate ca sugerând originislave. Dat fiind că aceste studii au fost publicate în perioada sovietică, originea slavă a poporului kirghiz nu beneficiază de multă credibilitate[9][10] Din cauza migrărilor, cuceririlor, căsătoriilor mixte și asimilării, numeroase grupuri etnice kirghize care locuiesc astăzi Asia Centrală și de Sud-Vest au origini amestecate, provenite adesea din fragmente ale numeroaselor triburi diferite, deși vorbesc limbi similare.
La începutul secolului al XIX-lea, partea sudică a ceea ce este astăzi Kârgâzstan a fost cucerită deHanatul Kokand. Teritoriul, denumit în rusăKirgizia, a fost inclus oficial înImperiul Rus în1876. Cucerirea rusească a fost întâmpinată cu revolte împotriva autorității țariste, și mulți kirghizi au ales să se refugieze înMunții Pamir și înAfganistan.
Reprimarea revoltei din1916 dinAsia Centrală a determinat emigrarea multor kirghizi înChina. Întrucât numeroase alte grupuri etnice din regiune au ajuns să trăiască în mai multe state învecinate într-o vreme când frontierele erau mai permeabile și mai puțin reglementate, trecerea înainte sau înapoi peste munți era frecventă, în funcție de țara în care viața era considerată a fi mai bună.
În anii1920, viața culturală, educativă și socială a Kârgâzstanului s-a dezvoltat considerabil. Analfabetismul a fost drastic redus, și a fost impusă limba rusă. Multe aspecte ale culturii naționale kirghize au fost păstrate în ciuda suprimării activității naționaliste în timpul luiStalin.
Primii ani deglasnost nu au avut efecte asupra climatului politic din Kârgâzstan. Cu toate acestea, presa republicii a putut adopta idei mai liberale, iar Uniunea Scriitorilor a înființat o nouă publicație,Literaturnî Kirghizstan. Grupurile politice neoficiale au rămas interzise, dar în 1989 s-au putut înființa organizații pentru tratarea problemei lipsei locuințelor.
În1989 au apărut proteste împotriva politicii discriminatorii a guvernului sovietic, care se manifestau prin îndepărtarea etnicilor kirghizi din marile orașe și colonizarea cu ruși sau cu locuitori din alte zone ale Uniunii Sovietice (conform ultimului recensământ sovietic din 1989, etnicii kirghizi reprezentau aproximativ 22% din populația orașului Frunze (Bișkek), peste 60% fiindruși,ucraineni și oameni din alte țărislave. Kârgâzstanul a fost cea mai rusificată republică a URSS, conform acestui recensământ, peste 36% din cetățenii kirghizi declarând rusa ca prima lor limbă).[11]
În iunie1990, tensiunile etnice întreuzbeci și kirghizi au ieșit la suprafață înProvincia Oș, unde uzbecii erau majoritari. Au izbucnit confruntări violente, care au durat până în august 1990.Până în 1990, Mișcarea Democratică din Kârgâzstan (KDM) devenise o forță politică susținută în Parlament.Askar Akaev, președintele liberal al Academiei Kirghize de Științe, a fost ales președinte în octombrie 1990. În ianuarie1991, Akaev a reformat structurile guvernamentale și a numit un nou guvern compus mai ales din politicieni tineri și reformiști.
În decembrie 1990, Sovietul Suprem a votat schimbarea denumirii republicii în Republica Kârgâzstan. În februarie 1991, numele capitalei, Frunze, a fost schimbat înapoi la vechiul numeBișkek. În ciuda acestor schimbări de formă, realitățile economice lucrau împotriva secesiunii față de URSS. Într-un referendum privind păstrarea Uniunii Sovietice în martie 1991, 88,7% din votanți au aprobat propunerea de a păstra Uniunea Sovietică sub forma unei „federații înnoite”.
La 19 august 1991, cândComitetul de Stat de Urgență a preluat puterea laMoscova, a fost o tentativă de a-l înlătura de la putere pe Akaev din Kârgâzstan. După eșecul loviturii de stat, Akaev și vicepreședintele German Kuznețov și-au anunțat demisiile dinPartidul Comunist al Uniunii Sovietice, împreună cu întregul birou și secretariat. După aceasta, Sovietul Suprem a votat pentru declararea independenței la 31 august 1991.
În octombrie 1991, Akaev a candidat fără adversari și a fost ales președinte al noii republici independente prinvot direct, și a primit 95% din voturi. Împreună cu reprezentanții a șapte alte republici, el a semnat Tratatul Noii Comunități Economice. În cele din urmă, la 21 decembrie 1991, Kârgâzstan, împreună cu celelalte foste republici sovietice din Asia Centrală, a aderat laComunitatea Statelor Independente. Kârgâzstan a obținut independența deplină în 25 decembrie 1991. A doua zi, pe 26 decembrie 1991, Uniunea Sovietică a încetat să mai existe. În 1992, Kârgâzstan a aderat laONU și laOSCE.
„Revoluția Lalelelor”, de după alegerile parlamentare din martie 2005, l-a obligat pe președintele Akaev să demisioneze la 4 aprilie 2005. Liderii opoziției au format o coaliție și un nou guvern condus de președinteleKurmanbek Bakiev și de primul ministruFeliks Kulov.
Stabilitatea politică a rămas subțire, însă, diferite grupări și facțiuni suspectate de legături cu crima organizată dând lupte pentru putere. Trei dintre cei 75 de membri ai Parlamentului aleși în martie 2005 au fost asasinați, și alt parlamentar a fost asasinat la 10 mai 2006 la scurt timp după ce a câștigat locul în Parlament al fratelui său în alegeri parțiale. Printre problemele principale din Kârgâzstan se numără privatizarea întreprinderilor de stat, expansiunea influenței occidentale, relațiile interetnice și terorismul.
La 6 aprilie 2010, au izbucnit revolte în orașul Talas, și s-au răspândit a doua zi în capitala Bișkek. Birourile președinteluiKurmanbek Bakiev au fost atacate, precum și posturile de radio și televiziune de stat. Ca rezultat, Bakiev a declarat stare de urgență. Cel puțin 40 de oameni au murit ca rezultat al luptelor cu poliția.[12] Guvernul a demisionat și s-a înființat un guvern provizoriu condus de fosta ministră de externeRoza Otunbaeva.[13][14]
Kârgâzstan este o țară fără ieșire la mare aflată înAsia Centrală, învecinată cuKazahstan,China,Tadjikistan șiUzbekistan. Regiunea muntoasăTian Shan acoperă peste 80% din suprafața țării (Kârgâzstan este uneori denumit „Elveția Asiei Centrale”, din această cauză),[15] restul fiind formată din văi ale râurilor.
LaculIssîk-Kul din nord-estul munților Tian Shan este cel mai mare lac din Kârgâzstan și al doilea lac montan ca suprafață din lume dupăTiticaca. Cele mai înalte vârfuri muntoase se află în masivul Kakșaal-Too, de la granița cu China.Vârful Jengiș Ciokusu, la 7.439 m, este cel mai înalt punct al țării. Căderile masive de zăpadă din timpul iernii duc adesea la inundații primăvara.
Kârgâzstanul deține resurse de metale, printre careaur șimetale rare. Din cauza terenului predominant muntos, sub 8% din pământ este cultivat, acesta fiind concentrat în zonele joase din nord și pe Valea Fergana. Orașul nordicBișkek este capitala și cel mai mare oraș, cu aproximativ 900.000 de locuitori (în 2005). Al doilea oraș este vechiul orașOș, aflat în Valea Fergana lângă granița cu Uzbekistan. Principalul râu esteKara Daria, care curge spre vest prin Valea Fergana înspre Uzbekistan, țară pe teritoriul căruia se află confluența lui cu un alt important râu kirghiz,Narînul.
Dincolo de confluență, se formează râulSîr Daria, care se vărsa înLacul Aral. Apele sale au fost însă dirijate în întregime spre irigarea plantațiilor de bumbac dinTadjikistan,Uzbekistan și din sudulKazahstanului.Râul Ciu curge și el pe teritoriul Kârgâzstanului, înainte de a intra în Kazahstan.
Clima variază de la regiune la regiune.Valea Fergana din sud-vest are unclimat subtropical cu veri extrem de calde, cu temperaturi de 40 °C. Dealurile din nord au climă temperată, munții Tian Shan având climat alpin, similar celui polar în zonele cele mai înalte. În cele mai reci zone, temperaturile sunt sub zero timp de aproximativ 40 de zile iarna, și chiar unele zone deșertice au parte de ninsori în această perioadă a anului.
Kârgâzstanul este împărțit în șapte regiuni administrate fiecare de un guvernator numit de guvern. Capitala,Bișkek, și al doilea oraș principal,Oș, sunt orașe independente (shaar) cu statut egal cu cel al unei provincii.
Provinciile Kârgâzstanului
Provinciile și orașele independente sunt după cum urmează:
Fiecare provincie este împărțită în mai multe raioane, administrate de oficiali numiți de guvern (akim). Comunele rurale (ayıl ökmötü), formate din până la 20 de sate, au propriii lorprimari și consilieri locali aleși de comunitate.
Kârgâzstanul are o singură exclavă, micul sat Barak[16] (627 locuitori), dinValea Fergana. Satul este înconjurat de teritoriu uzbec. El se află pe drumul dintreOș (Kârgâzstan) și Khodjaabad (Uzbekistan) la aproximativ 4 km nord-vest de granița kârgâzo-uzbecă în direcțiaAndijan.[17] Barakul face parte, administrativ, dinraionul Kara-Suu dinprovincia Oș.
Există patru enclave uzbece în Kârgâzstan. Două dintre ele sunt orașeleSoh (suprafața 325 km² cu 42.800 locuitori în 1993; 99% sunt tadjici, restul uzbeci) șiShohimardon (suprafața 90 km² și 5.100 locuitori în 1993; 91% din locuitori sunt uzbeci, restul kirghizi); celelalte două sunt mici teritorii dinChong-Kara (o fâșie de 3 km lungime și 1 km lățime) șiJangy-ayyl (un petec de pământ de 2–3 km diametru). Chong-Kara se află perâul Soh, între granița cu Uzbekistanul și enclava Soh. Jangy-ayyl este la 60 km est deBatken, într-o proiecție spre nord a graniței kârgâzo-uzbece lângăHalmion.
Mai sunt două exclave care aparținTadjikistanului:Voruh (exclavă cu o suprafață de 95–130 km² și o populație între 23.000–29.000 locuitori, 95% tadjici și 5% kirghizi, în 17 sate), aflată la 45 km sud deIsfara pe malul drept alrâului Karafșin, și o mică așezare lângă gara kirghizăKairagaci.
În ciuda susținerii din partea creditorilor occidentali, inclusiv aFondului Monetar Internațional (FMI), aBăncii Mondiale și aBăncii Asiatice pentru Dezvoltare, Kârgâzstan a avut dificultăți economice după obținerea independenței. La început, ele au fost cauzate de destrămarea blocului comercial sovietic și de pierderea de piețe de desfacere, ceea ce a frânat tranziția spre o economie de piață.
Economia kirghiză a fost grav afectată de prăbușirea Uniunii Sovietice și de pierderea acestei vaste piețe. În 1990, aproximativ 98% din exporturile Republicii Kirghize erau către alte republici sovietice. Astfel, performanțele economice ale țării la începutul anilor 1990 au fost mai slabe decât orice altă republică sovietică, cu excepțiileArmeniei,Azerbaidjanului șiTadjikistanului, țări devastate de războaie. Întreprinderile și fermele de stat s-au prăbușit odată cu dispariția piețelor tradiționale din fosta URSS. După aceea, performanța economică s-a îmbunătățit ușor, rămânând însă dificultăți în echilibrarea balanței fiscale și în adecvarea serviciilor sociale.
Agricultura este un important sector economic în Kârgâzstan. La începutul anilor 1990, sectorul agricol privat aducea între o treime și o jumătate din unele produse. În 2002, agricultura reprezenta 35,6% din PIB și folosea aproape jumătate din forța de muncă. Relieful Kârgâzstanului este unul muntos, propicecreșterii animalelor, care este principala activitate agricolă, rezultând o abundență delână,carne și produselactate. Plantele cultivate în țară suntgrâul,sfecla de zahăr,cartoful,bumbacul,tutunul, diverselegume șifructe. Mare parte din agricultură se practică manual sau cu animale de povară. Industria alimentară este o componentă-cheie a industriei.
Bazarul Dordoy
Kârgâzstan are bogății minerale, dar resursele depetrol șigaze naturale sunt limitate, acestea provenind în principal din import. Printre resursele minerale se numără zăcăminte decărbune,aur,uraniu,stibiu și alte metale.Metalurgia este o componentă industrială importantă. Guvernul a încurajat investițiile străine în extragerea și prelucrarea aurului. Resursele hidrografice semnificative și relieful muntos permit producția și exportul de energie hidroelectrică.
Piramida distribuției pe vârste în Kârgâzstan (2005)
Populația Kârgâzstanului este estimată la 5,2 milioane de locuitori în 2007.[18] Dintre aceștia, 34,4% aveau vârste sub 15 ani și 6,2% peste 65 de ani. Țara este predominant rurală: doar o treime din populație trăiește în zone urbane. Densitatea medie a populației este de 29 de locuitori/km²).
Principalul grup etnic al țării îl reprezintăkârgâzii, un popor turanic, care reprezintă 69% din populație (în 2007). Principalele minorități suntrușii (9%) concentrați în partea de nord a țării șiuzbecii (14,5%) predominant în sud. Alte minorități mici sunttătarii (1,9%),uigurii (1,1%),tadjicii (1,1%),kazahii (0,7%), șiucrainenii (0,5%).
Kârgâzstan și-a schimbat semnificativ componența etnică de la obținerea independenței. Procentajul de etnici kirghizi a crescut de la aproximativ 50% în 1979 până la aproape 70% în 2007, pe când procentajul de grupuri etnice europene (ruși, ucraineni și germani) și cel de tătari a scăzut de la 35% la 10%.[18][19]
Kârgâzii erau păstori seminomazi, care trăiau îniurte și creșteauoi,cai șiiaci. Această tradiție nomadă este continuată printranshumanța practicată de familiile de păstori.
v•d•mCele mai mari orașe dinKârgâzstan Recensământul Populației și Locuințelor din 2009 (de jure populației)[20]
Populația Kârgâzstanului este formată în procent de 80% dinmusulmani, 17%ruși ortodocși și 3% alte religii.[21]
În perioada sovietică, statul a încurajat ateismul. După aceea, Kârgâzstan a devenit stat secular, deșiislamul a exercitat o influență crescândă în viața politică.[22] Au existat mai multe tentative de incriminare apoligamiei și de a aranja călătorii gratuite înhajj (pelerinaj laMecca) pentru oficiali.[22] Kârgâzstan este o țară în care predominăislamul sunnit.[23]
Deși mulți kirghizi care se declară musulmani nu sunt practicanți ai islamului, personalitățile publice și-au exprimat suportul pentru promovarea valorilor religioase. De exemplu, avocatul pentrudrepturile omului Tursunbay Bakir-Ulu a observat: „În această eră a independenței, nu este de mirare această întoarcere la rădăcinile spirituale, nu doar pentru Kârgâzstan, ci și pentru alte republici postcomuniste. Ar fi imoral să dezvoltăm o societate de piață fără o dimensiune etică.”[22]
Bermet Akaeva, fiica luiAskar Akaev, fostul președinte al Kârgâzstanului a afirmat în iulie2007 într-un interviu că islamul prinde rădăcini în țară.[24] Ea a pus accent pe faptul că s-au construit multemoschei și pe faptul că mulți kirghizi sunt din ce în ce mai înclinați spre a-și dedica viețile Islamului, ceea ce, în opinia ei, „nu este un lucru rău în sine. Ne păstrează societatea mai morală, mai curată”.[24]
Cimitir musulman
Cealaltă mare religie practicată în Kârgâzstan estecreștinismul ortodox, practicat mai ales deruși șiucraineni. O mică minoritate de germani practică luteranismul, anabaptismul și romano-catolicismul.[25]
Mai există și câteva tradițiianimiste, precum și influențe dinbudism, cum ar fi legarea steagurilor de rugăciune de copaci sacri, deși această practică este văzută și ca provenind din islamulsufist.[26]
La 6 noiembrie 2008, parlamentul kirghiz a adoptat o lege prin care a ridicat pragul minim de aderenți pentru recunoașterea unui cult religios de la 10 la 200. De asemenea, aceeași lege incrimina „acțiunile agresive cu scop deprozelitism”, a interzis activitățile religioase în școli și activitățile religioase ale organizațiilor neînregistrate.[27][28]
^"Kyrgyz MPs set presidential election for Oct 30". Reuters. 30 June 2011. Retrieved 2011-10-30.
^V.V. Bartold,The Kyrgyz: A Historical Essay, Frunze, 1927. Retipărit în V.V. Bartold,Collected Works, Volumul II, Partea 1, Izd. Vostocinoi Literaturî, Moscova, 1963, p. 480ru
1 În întregime în Asia, dar din punct de vedere istoric este considerat european ·2 Parțial sau în întregime în Asia, în funcție de definirea graniței ·3 Stat transcontinental Țări după continent:Africa·America de Nord·America de Sud·Asia·Europa·Oceania
.svg)
.svg)
