| Jordan | |
 | |
| Denumire completă | Jordan Grand Prix |
|---|---|
| Sediu | Silverstone,Northamptonshire,Anglia |
| Licență |  Irlanda |
| Fondator(i) | Eddie Jordan |
| Piloți notabili |  Jean Alesi Rubens Barrichello Giancarlo Fisichella Heinz-Harald Frentzen Damon HillEddie Irvine Tiago MonteiroMichael SchumacherRalf Schumacher Jarno Trulli |
| Denumire următoare | Midland F1 Racing |
| Evoluția în Campionatul Mondial de Formula 1 | |
| Ani activi | 1991-2005 |
| Motoare | Ford,Yamaha,Hart,Peugeot,Mugen-Honda,Honda,Toyota |
| Curse | 250 |
| Titluri la constructori | 0 |
| Titluri la piloți | 0 |
| Victorii | 4 (1,6%) |
| Pole-uri | 2 (0,8%) |
| Tururi rapide | 2 (0,8%) |
| Podiumuri | 19 (7,6%) |
| Puncte | 291 |
| Prima cursă | MP al Statelor Unite din1991 |
| Prima victorie | MP al Belgiei din1998 |
| Ultima victorie | MP al Braziliei din2003 |
| Ultima cursă | MP al Chinei din2005 |
Modificătext  | |
Jordan Grand Prix a fost unconstructor deFormula 1 care a concurat în Campionatul Mondial din1991 până în2005. Echipa a fost numită după omul de afaceri și fondatorul irlandezEddie Jordan și avea sediul laSilverstone, Regatul Unit, dar a concurat cu olicență irlandeză.[1]
Înainte de a intra în Formula 1, echipa concurase deja în clasele inferioare de curse precum Formula 3 și Formula 3000. Jordan a avut un prim sezon solid în Formula 1, clasându-se la finalul sezonului1991 pe locul 5 în clasamentul constructorilor. Primul podium din palmaresul constructorului a fost obținut de brazilianulRubens Barrichello laMarele Premiu al Pacificului din1994, cu o clasare pe locul 3. Prima victorie a echipei a venit laMarele Premiu al Belgiei din1998, fiind obținută deDamon Hill. De asemenea, în aceeași cursă,Ralf Schumacher a terminat pe locul 2, marcând astfel singura finalizare 1-2 din istoria echipei. Sezonul1999 a fost cel mai bun pentru Jordan, sezon în care echipa s-a luptat chiar pentru campionatul piloților prinHeinz-Harald Frentzen. A încheiat anul pe locul 3 în campionatul constructorilor după ce Frentzen a obținut două victorii și alte patru clasări pe podium.
Începutul anilor 2000 a adus dificultăți financiare, astfel încât echipa nu s-a mai putut lupta cu giganții din față. Ultima victorie a fost obținută laMarele Premiu al Braziliei din2003 de cătreGiancarlo Fisichella. La începutul lui 2005, echipa a fost vândută către Midland Group, care a ales să concureze pentru unultim sezon sub numele „Jordan”, înainte de a redenumi echipa caMF1 Racing pentru sezonul2006. Ultimul podium a venit laMarele Premiu al Statelor Unite din2005 după ceTiago Monteiro a terminat pe locul 3 într-o cursă controversată în care au luat startul doar trei echipe.
Pe parcursul perioadei petrecute în Formula 1, Jordan a participat în 250 de curse, dintre care a câștigat patru, a obținut douăpole-uri, a realizat de două ori cel mai rapid tur al cursei și a obținut 19 podiumuri.
.jpg)
Eddie Jordan a avut o scurtă perioadă ca pilot de curse la sfârșitul anilor 1970 înainte de a fonda Eddie Jordan Racing la începutul anilor 1980.[2] Echipa a ajuns pentru prima dată în ochii publicuui în campionatul britanic de Formula 3 din 1983, cu un duel între pilotul de testare al Jordan,Ayrton Senna, și pilotul Jordan-Ralt,Martin Brundle. Brundle a fost depășit de brazilian în ultima rundă a campionatului. Echipa a promovat laInternational Formula 3000 în 1988, câștigând prima cursă din categorie cuJohnny Herbert la volan. În 1989, Jordan a câștigat campionatul piloților F3000 alături de viitorul star de Formula 1Jean Alesi. Echipa i-a mai avut în componență și pe viitori piloți de F1 precumMartin Donnelly șiEddie Irvine în F3000.
Succesul lui Jordan în formulele inferioare a inspirat crearea unui program de Formula 1 pentru sezonul1991 și schimbarea numelui în „Jordan Grand Prix”. Primul pilot care a testat o mașină Jordan de F1 a fostJohn Watson. Jordan i-a semnat italianul veteranAndrea de Cesaris și belgianulBertrand Gachot pentru a concura cu primele sale mașini, care erau propulsate de motoareFord. Echipa a avut un sezon de debut foarte solid, terminând pe locul 5 în Campionatul Constructorilor, de Cesaris terminând pe locul 9 în Campionatul Piloților. De Cesaris se afla pe locul al doilea pentru o mare parte dinMarele Premiu al Belgiei și chiar se apropia de liderulAyrton Senna până când mașina a suferit o defecțiune mecanică în ultimele tururi. Gachot a fost trimis la închisoare la mijlocul sezonului pentru că a atacat un șofer de taxi și a fost înlocuit pentru Marele Premiu al Belgiei de cătreMichael Schumacher. Echipa a primit 150.000 de dolari de laMercedes-Benz pentru că i-a oferit tinerei vedete germane de mașini sport experiență în cursele de Mare Premiu.[3] În ciuda acordului de principiu al Jordan cu Mercedes de a-l păstra pe Schumacher pentru restul sezonului, pilotul german a semnat cuBenetton-Ford pentru următoarea cursă. Jordan a cerut o ordonanță în instanțele din Regatul Unit pentru a-l împiedica pe Schumacher să conducă pentru Benetton, dar a pierdut cazul, deoarece aceștia nu semnaseră încă un contract.[4] Pilotul înlăturat de la Benetton,Roberto Moreno, și viitorul câștigător al titlului Champ Car,Alessandro Zanardi, au condus ulterior a doua mașină a echipei. Succesul obținut Jordan a venit literalmente la un preț mare. Echipa a fost nevoită să treacă la motoareYamaha mai ieftine pentru sezonul1992. CuMaurício Gugelmin șiStefano Modena la volan, echipa a avut dificultăți majore și nu a reușit să marcheze niciun punct până la ultima cursă a sezonului.
Pentru1993, echipa a schimbat furnizorul de motoare, trecând de data aceasta laHart. Din nou, sezonul a început cu doi piloți noi,Ivan Capelli și debutantul brazilianRubens Barrichello. Capelli a plecat după două curse și alți cinci piloți au făcut echipă cu Barrichello în timpul campaniei din 1993. Jordan a avut doar o îmbunătățire moderată, marcând trei puncte. Semnele de stabilitate începeau să se arate aproape de sfârșitul sezonului când lui Barrichello i s-a alăturatEddie Irvine, un fost pilot al Jordan din F3000. Irvine a terminat pe locul șase și și-a asigurat un punct în cursa sa de debut din Formula 1 de laSuzuka, după ce s-a luptat memorabil împotriva lui Ayrton Senna de laMcLaren, pentru a-l depăși peDamon Hill. După ce cursa s-a terminat, Senna, înfuriat de ceea ce a considerat un condus periculos din partea lui Irvine în condiții meteorologice nefavorabile, a intrat cu năvală în garajul Jordan și l-a lovit pe Irvine în față după ce acesta l-a împins într-o discuție aprinsă.[5]
.jpg)
Barrichello șiIrvine au continuat la echipă și pentru sezonul1994, păstrându-se și parteneriatul cu furnizorul de motoareHart. Irvine a avut un început prost de sezon, primind o interdicție de trei curse pentru condus nesportiv. Barrichello i-a adus echipei prima clasare pe podium în Japonia laMarele Premiu al Pacificului, dar a fost aproape să își piardă viața în cursa următoare dinSan Marino într-un accident înspăimântător suferit în calificări. Echipa a depășit aceste dificultăți și a revenit la forma inițială, repetând locul cinci în Campionatul Constructorilor cu 28 de puncte,[4] o realizare notabilă a unei echipe cu buget redus și cu un motor proiectat și construit deDarrell O'Brien/Hart Engineering. Barrichello a obținut primulpole position al lui Jordan după o sesiune de calificări pe ploaie pentruMarele Premiu al Belgiei și a terminat pe locul 6 în Campionatul piloților cu 19 puncte.
Jordan a trecut la motoarelePeugeot în1995, după ce aceștia au petrecut un sezon cu echipaMcLaren, care a trecut la motoareleMercedes-Benz. În timpul Marelui Premiu al Canadei din acel an, atât Barrichello, cât și Irvine au terminat pe podium, terminând pe locul al doilea, respectiv al treilea. A fost punctul culminant al unui an nespectaculos, dar relativ solid pentru Jordan, deoarece au rămas la mijlocul clasamentului pentru a termina pe locul 6 în campionat.
Când Irvine a plecat în1996 pentru a deveni coechipierul luiMichael Schumacher laFerrari, Jordan l-a înlocuit cu veteranulMartin Brundle, fostul câștigător de la Le Mans și campion mondial de mașini sport. Echipa nu a reușit să urce din nou pe podium, dar ambii piloți au obținut mai multe clasări pe locul patru, astfel încât Jordan a terminat pe locul al cincilea în campionatul constructorilor. În 1996, echipa a adoptat, de asemenea, schema lor de culori galben strălucitor, care va deveni marca lor comercială.
Pentru1997, ambii piloți din anul precedent au părăsit echipa. Barrichello a plecat laStewart Grand Prix, nou-intrată în campionatul mondial, în timp ce Brundle a devenit comentator de Formula 1 pentru ITV. Jordan i-a înlocuit cu italianulGiancarlo Fisichella, care a concurat pentruMinardi în anul precedent, și tânărulRalf Schumacher, fratele lui Michael. Din nou, echipa a terminat pe locul 5 în campionat, Fisichella obținând două podiumuri. LaHockenheim, Fisichella s-a aflat la conducerea cursei, dar a pierdut în fața luiGerhard Berger înainte de a abandona, când radiatorul mașinii lui a suferit o perforație. Celălalt punct culminant al italianului a fost realizarea celui mai rapid tur laMarele Premiu al Spaniei. Un moment slab al sezonului a venit în Argentina, când Ralf Schumacher și-a eliminat coechipierul italian în timpul cursei, care a fost însă salvat de primul podium al lui Ralf.
În1998, echipa a făcut cea mai mare mutare de până acum, semnându-l pe fostul campion mondialDamon Hill, înlocuindu-l astfel pe Fisichella. Echipa și-a înlocuit și furnzizorul de motoare, trecând la motoareleMugen Honda în detrimentulPeugeot, care a mers laProst. Până la jumătatea sezonului, Jordan nu reușise să marcheze niciun punct din cauza problemelor de fiabilitate. În acel moment, l-au semnat pe Mike Gascoyne de laTyrrell pentru a întări echipa tehnică, iar directorul tehnic de lungă durată Gary Anderson a demisionat la câteva luni după.[6][7] Lucrurile s-au îmbunătățit foarte mult spre sfârșitul sezonului și laMarele Premiu al Belgiei, desfășurat pe ploaie din acel an, în care au terminat cursa doar șase mașini, Hill i-a adus lui Jordan prima victorie în Formula 1, care a fost și cea de-a 22-a victorie a lui Hill din carieră. Ralf Schumacher a îndulcit victoria, terminând și el pe locul doi. Cu toate acestea, s-a dezvăluit mai târziu că acestea au fost de fapt ordine de echipă - lui Schumacher i s-a ordonat să nu treacă de Hill. Furios de acest lucru, fratele său Michael i-a spus lui Jordan că Ralf nu va mai concura niciodată pentru echipă și, ulterior, a cumpărat contractul fratelui său pentru 2 milioane de lire sterline. Acest lucru l-a mulțumit pe Jordan din cauza scandalului și a modului de schimbare a lui Michael de la Jordan la Benetton în 1991.[8] Hill a terminat pe locul 6 în clasamentul piloților, cu Ralf pe locul 10. Manevra lui Hill asupra luiHeinz-Harald Frentzen din ultimul viraj al ultimului tur dinMarele Premiu al Japoniei i-a permis să termine cursa pe locul al patrulea și, de asemenea, i-a adus lui Jordan pe locul patru în Campionatul Constructorilor din 1998 (acest lucru a fost marcat de speculațiile precum că Frentzen i-a „oferit” poziția lui Hill, germanul confirmând mutarea la Jordan pentru 1999, după o carieră tumultoasă cuWilliams).
Cu Frentzen și Ralf Schumacher schimbând echipe pentru1999 (Frentzen la Jordan și Ralf la Williams), sezonul se va dovedi a fi un coșmar pentru Hill, care urma să se retragă la sfârșitul sezonului. Cu toate acestea, sezonul lui Frentzen a fost un succes imens, germanul obținând două victorii și unpole position. Pentru o scurtă perioadă de timp, Frentzen a avut șanse reale la titlul mondial, dar ghinionul și viteza superioară a mașinilorMcLaren șiFerrari i-au pus capăt speranțelor. Frentzen a terminat pe locul al treilea în Campionatul Piloților, iar echipa a terminat, de asemenea, pe locul trei în rândul Constructorilor. 1999 avea să fie cel mai bun sezon al echipei.
Pentru sezonul2000, Hill a fost înlocuit cuJarno Trulli, liber de contract după câțiva ani laProst șiMinardi. Viteza sa în calificări a impresionat în special, dar nu a reușit să marcheze vreun podium. Frentzen nu a reușit să reproducă succesul din 1999, iar echipa a revenit pe locul 6 în Campionatul Constructorilor. Echipa fusese aproape să obțină puncte majore la Monaco, dar ghinionul a intervenit: Trulli a fost înaintea eventualului câștigătorDavid Coulthard până când cutia sa de viteze s-a defectat, în timp ce Frentzen, aflat pe locul doi, a lovit zidul din virajulSainte Devote cu doar opt tururi înainte de final.
Ambii piloți au rămas la Jordan și pentru2001, dar s-a trecut la motoareleHonda de fabrică, care erau deja furnizate echipei rivaleBAR, după ce Mugen a părăsit sportul la sfârșitul anului 2000. Acest lucru a dus la o luptă pentru dreptul de a utiliza motoarele Honda pe termen lung. Frentzen a fost eliberat din echipă la mijlocul sezonului, o serie de dezacorduri cu șeful echipei, Eddie Jordan, fiind o posibilă explicație. Jordan însuși a spus că a renunțat la Frentzen pentru a-l aduce peTakuma Sato pentru2002, o încercare de a satisface Honda. Frentzen a fost înlocuit de pilotul de testareRicardo Zonta laMarele Premiu al Germaniei, dar de atunciJean Alesi, aflat în etapele finale ale carierei sale în Formula 1, a ocupat locul. În mijlocul tuturor neînțelegerilor, Trulli a terminat în puncte de patru ori, iar echipa a terminat pe locul 5 în Campionatul Constructorilor pentru a cincea oară, în fața rivalilor BAR.
Jordan s-a reorganizat în2002, Fisichella revenind la echipă, iarTakuma Sato a fost semnat în mare măsură datorită influenței Honda. Din cauza unei scăderi a banilor din sponsorizare, echipa a scăzut în performanță și în clasament. Fisichella s-a calificat adesea bine, un loc al șaselea pe grilă de la Montreal și un loc al cincilea pe grila de la Budapesta fiind punctele culminante ale sezonului. Cu toate acestea, din punct de vedere al rezultatelor, italianul a obținut doar trei clasări pe locul cinci și un loc al șaselea în Ungaria. Sato a arătat momente de sclipire, dar a reușit doar două puncte în cursa de acasă. În ciuda scăderii formei, Jordan a reușit totuși clasarea pe locul șase în campionat, cu două locuri înaintea principalilor rivali BAR.
Pentru2003,Honda a părăsit Jordan pentru a se concentra pe parteneriatul lor cuBAR. Jordan a trebuit să se descurce cu motoareleFordCosworth, iar sezonul nu a fost privit ca pe un succes. În ciuda faptului că a terminat doar pesteMinardi în clasamentul constructorilor, Jordan a reușit să câștige o cursă în 2003. Acest lucru a avut loc în circumstanțe bizare laMarele Premiu al Braziliei care a fost afectat de ploaie. În urma unui accident masiv pe linia de start/sosire, cursa a fost oprită cu steag roșul. După o inițială confuzie,Giancarlo Fisichella a fost clasat pe locul al doilea în spatele luiKimi Räikkönen, care a urcat pe ultima treaptă a podiumului. Cu toate acestea, o anchetăFIA câteva zile mai târziu a rezultat în schimbarea deciziei, Fisichella fiind declarat oficial câștigătorul cursei. Prin urmare, Fisichella nu și-a putut sărbători prima sa victorie din carieră pe podium, dar el și Räikkönen și-au schimbat trofeele într-o ceremonie improvizată la următoarea cursă din San Marino, în timp ceRon Dennis de laMcLaren i-a predat trofeul constructorilor luiEddie Jordan. În afară de victoria oportunistă, nici Fisichella, nici coechipierul debutantRalph Firman nu au reușit să obțină vreun fel de succes cu mașina EJ13. După ce Firman s-a accidentat în antrenamentele pentruMarele Premiu al Ungariei, Jordan a aliniat primul pilot maghiar din Formula 1,Zsolt Baumgartner. Firman a revenit pentru ultimele două evenimente, dar nu a reușit să-și mai adauge altceva punctului câștigat în Spania. Fisichella a reușit doar două puncte peste victoria sa și, nemulțumit de forma echipei, a plecat laSauber.
În iunie 2003, Jordan a dat în judecată compania de telefonie mobilăVodafone pentru 150 de milioane de lire sterline, susținând că compania a încheiat un contract verbal pentru o sponsorizare de trei ani, care însă a trecut apoi laFerrari. Jordan și-a retras acțiunea două luni mai târziu, fiind de acord să plătească costurile de judecată către Vodafone. Aceasta a fost o dublă lovitură financiară din care echipa nu și-a revenit niciodată. Judecătorul a fost extrem de critic la adresa lui Eddie Jordan, marcând acuzațiile împotriva Vodafone ca fiind „fără temei și false”.[9]
.jpg)
În2004, Jordan a avut grave dificultăți financiare, iar statutul lor pentru viitor era incert. Echipa i-a aliniat pe germanulNick Heidfeld, venit de laSauber, și pe debutantul italianGiorgio Pantano. Fost campion de F3000, Heidfeld a arătat potențial, dar nu a putut obține multe rezultate bune din cauza performanței inițiale slabe a mașinii. Sezonul lui Pantano a fost plin de probleme de sponsorizare. El a ratat cursa din Canada din cauza lipsei de finanțare,Timo Glock intervenind pentru a-l înlocui. Glock a reușit să marcheze două puncte la debut, terminând chiar înaintea lui Heidfeld, deși acestea au fost obținute după ce cele două mașiniToyota șiWilliams au fost descalificate pentru nereguli privind conductele de frână. Mai târziu în sezon, Glock l-a înlocuit definitiv pe Pantano. La fel ca și în sezonul precedent, echipa a terminat doar în fața luiMinardi în clasamentul constructorilor.
După deciziaFord de a scoateCosworth la vânzare, Jordan a rămas fără un furnizor de motoare pentru2005. Cu toate acestea, la scurt timp,Toyota a fost de acord să le furnizeze motoare identice cu cele din fabrică pentru mașinile Toyota. În 2005, după o întâlnire a constructorilor la Heathrow,Bernie Ecclestone i l-a prezentat peAlex Shnaider lui Eddie Jordan. Șase săptămâni mai târziu, Jordan a vândut echipa către Midland Group pentru 60 de milioane de dolari. În ziua în care a fost semnat contractul, Eddie a stat în biroul lui Ian Phillips și a plâns.[10]
_qualifying_at_USGP_2005.jpg)
Numele „Jordan” a fost păstrat pentru sezonul2005, înainte de a fi schimbat înMidland MF1 Racing pentru sezonul2006. Pe tot parcursul anului 2005, jurnaliștii s-au întrebat dacă Midland va rămâne în Formula 1 pe termen lung, circulând zvonuri că echipa era de vânzare și că fostul pilotEddie Irvine era interesat să o cumpere. Anul a asistat și la debutul a doi noi piloți,Narain Karthikeyan șiTiago Monteiro. 2005 a confirmat doar statutul lui Jordan în spatele grilei. Un ultim podium a venit în cursa extrem de controversată de laIndianapolis, Monteiro terminând pe locul 3, fiind urmat de coechipierul său pe locul 4, după ce majoritatea rivalilor nu au luat startul. Monteiro a reușit un excelent loc opt la Spa în condiții de ploaie pentru a oferi echipei ultimul punct din Formula 1. Cursa finală pentru echipă a fost una discretă, Monteiro terminând pe locul 11, Karthikeyan abandonând după un accident spectaculos.
| Legendă | |
|---|---|
| Culoare | Rezultat |
| Auriu | Câștigător |
| Argintiu | Locul 2 |
| Bronz | Locul 3 |
| Verde | Alte locuri care punctează |
| Albastru | Alte locuri |
| Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC) | |
| Purpuriu | A abandonat cursa (Ab) |
| Negru | Descalificat (DSC) |
| Alb | Nu a luat startul (NS) |
| Roșu | Nu s-a calificat (NSC) |
| Nu s-a precalificat (NSPC) | |
| Fără culoare | Retras înainte de calificări (Ret) |
| Exclus (EX) | |
| Nu a participat (celulă goală) | |
| Adnotare | Însemnătate |
| P | Pole position |
| R | Cel mai rapid tur |
| * | Nu a terminat, dar a parcurs mai mult de 90% din cursă |
Notă:
– Au fost acordate puncte înjumătățite la Marele Premiu al Australiei din 1991 deoarece a fost parcursă mai puțin de 75% din distanța programată din cauza vremii.
|no-pp= ignorat (ajutor)