 | Acest articol (sau secțiunea de mai jos) conține greșeli deortografie sau depunctuație, folosește o exprimare alambicată sau stâlceștelimba română. Puteți consultamanualul de stil și contribui prin corectarea greșelilor. |
John Rogers Searle (AFI:/sɜrl/) (n.,Colorado,SUA – d.,Tampa,Florida,SUA) a fost unfilozof american. Principalele sale domenii de activitate suntfilozofia limbajului,filozofia minții,ontologie socială, precum și părți dinmetafizică. Searle a fost profesor de filozofie laUniversitatea Berkeley din California.
Primele studii ale lui Searle continuau eforturile de cercetare ale profesorilor săiJohn Langshaw Austin siPeter Frederick Strawson.Actele vorbirii lui Searle au dezvoltat analizele actelorperformative descrise de John Langshaw Austin. Searle s-a concentrat doar asupra actelorilocuționare, actele performate atunci când spui ceva.
In analiza propozițiile (veziSpeech Acts p. 22)
au fiecare acelașiconținut propozițional, Sam fumează, dar diferă din punctul de vederea alforței ilocuționare, fiind respectiv o afirmație, oîntrebare, unordin, sau o exprimare a uneidorințe.
Searle explica modul in care forța ilocuționară a unei propoziții poate fi descrisă ca respectând anumite reguli, anumite condiții. Aceste reguli trasează circumstanțele și scopurile fiecărui act ilocuționar. Searle propune patru tipuri generale de reguli.
De obicei o ilocuție are unconținut propozitional specificabil. De pilda, o cerere are un conținut viitor în timp ce o declarație poate avea orice tip de conținut. Unele ilocuții cum sunt urările nu au nici un asemenea conținut.
Anumite condiții de background sunt necesare pentru succesul oricărui act ilocuționar. de exemplu, pentru succesul unei cereri, este necesar ca cel care o primește să fie capabil să o îndeplinească, iar cel care o formulează să creadă in abilitatea sa de a o putea indeplini. Pentru ca o urare să aibă succes cei doi trebuie să se fi întâlnit sau măcar cunoscut. Searle numește toate acesteacondiții preparatorii.
O urare poate fi nesinceră. Dar pentru a mulțumi cuiva e necesar ca vorbitorul să fie sincer in aprecieri, si pentru a pune sincer o întrebare, el trebuie să-si dorească să primească un răspuns. Searle a numit astacondiția de sinceritate.
In cele din urmă și cea mai importantă condiție cere ca fiecare ilocuție să fie descrisă in termenii a exact ceea ce încercă să facă. Astfel o aserțiune contează exact pe prezumția că acel ceva se întâmplă cu adevărat. O întrebare contează doar ca o încercare de a obține o informație suplimentară. A mulțumi cuiva contează doar ca o exprimare a gratitudinii. Asta asumă intenția vorbitorului sauintentionalitatea propozitiei, idee care a devenit un focus in operele de maturitate ale lui Searle.
Argumentul împotriva a ceea ce el numește " AI puternic" este parte a unei poziții ceva mai largi, ce cuprinde relația dintre minte și corp. Searle se opune deopotrivădualismului sireductionismului în favoarea unei poziții pe care o numește " naturalism biologic." Punctul său de vedere caracterizează conștiința drept un fenomen emergent al organismului care are doar proprietăți fizice (analog modului în care presiunea unui gaz e o proprietate emergentă a milioanelor de molecule care se ciocnesc).
Camerei chinezestiIntenționalitatea sta în inima teoriei lui Searle aCamera chinezească argument împotrivaintelligenței artificiale care spune că din moment ce mințile posedă intenționalitate, dar computerele nu, computerele nu pot minți.
Searle a generalizat mai apoi aceasta descriere a forței ilocuționare si a tratat-o ca un caz specific alintentionalității. Făcând asta el a identificat o proprietate a fenomenelor intenționalității si a numit-odirecție de suprapunere (direction of fit). De exemplu, daca cineva vede o floare starea lui mentala se muleaza pe starea lumii. Direcția de suprapunere este dinspre minte către lume. Dar daca altcineva ridică mâna și vrea sa culeagă floarea scopul sau este ca lumea să se muleze peste starea lui mentală. Deci direcția de suprapunere este dinspre lume către minte.
El a utilizat termenulbackground, intr-un mod strict tehnic, in linii mari însă aceasta este contextul în care actul intențional se petrece. E foarte important faptul ca el include înțelegerea lumii de către actor, (subiect), inclusiv a modului in care ceilalti pot lua parte la activitățile intenționale.
Searle furnizează o bază teoretică puternică pentru utilizarea noțiunii de intenționalitate in contexte sociale ceva mai largi. Intenționalitatea e un termen tehnic care înseamnaproprietate. Intenționalitatea indică faptul că cineva a atașat un anume sens unui obiect, l-a încărcat cu o credință anume, o proprietate și asa mai departe. E un sens ceva mai larg decât cel al intenției înțeleasă in sens comun. In tratatulCollective intentions and actions Searle cauta sa explice intentiile colective ca o forma distincta de intentionalitate.
Searle dezvolta o notatie a intentiei colective care le leaga pe cele doua dar le tine in acelasi timo distincte. De aceea:
In final toate acestea la un loc conduc la concluzia ca:
Searle a aplicat recent analiza intenționalității laconstructe sociale. Interesul său merge în direcția în care anumite aspecte ale lumii noastre se nasc ca rezultat a intenționalității combinate a celor care se folosesc de ele. De exemplu, o bancnotă de zece leieste o bancnotă de zece lei doar în virtutea acesteiintenționalități colective. Și asta pentru că cei care o folosesc cred în valoarea ei economică. Asta în ciuda faptului că guvernul român se străduiește să-i dea valoare. Imaginați-vă că vreți să cumpărați ceva de la cineva care nu-i recunoaște valoarea. Până nu-l convingeți că are valoarea, bancnota nu e decât o bucată de hârtie colorată. Asemenea obiecte constructe sociale ne fac viețile mai ușoare. Chiar limba pe care o folosim, proprietatea sau relațiile cu ceilalți depinde de asemenea intenționalități.
Spre finalul cărțiiThe Construction of Social Reality (Construcția realității sociale) Searle prezintă argumente în favoarea unuirealism în filozofia modern.
.svg)
|title= (ajutor)All by John Searle:
Materiale media legate deJohn R. Searle laWikimedia Commons| Acest articol face parte din seriaFilozofi ai limbajului |
| Donald Davidson |Jacques Derrida |Gottlob Frege |Saul Kripke |Hilary Putnam |Bertrand Russell |John R. Searle |W.O. Quine |Ludwig Wittgenstein |
