Johann Maria Philipp Frimont, conte dePalota, principe de Antrodocco (n.3 februarie1759, Fénétrange/Finstingen,Lorena - d.26 decembrie1831,Viena), a fost un general decavalerieaustriac.
După ce a absolvit colegiul din Pont-à-Mousson, Frimont a intrat în 1776, ca simplu soldat, în Regimentul austriac dehusari Nr. 8 „von Tersztyánszky”. În timpul războiului pentru succesiune dinBavaria (1778-1779) a fost înaintat la gradul de locotenent, iar în timpul războiului contraturcilor, în 1789, a fost înaintat la gradul de căpitan de cavalerie (Rittmeister).
Din 1792 până în 1800 s-a distins de mai multe ori în primulRăzboaiele napoleoniene, în special laMannheim, astfel că a fost avansat comandant al noului regiment de vânători călare „Anton Mignot de Bussy”.
În 1796, pe când era doar căpitan de cavalerie, după luptele de laFrankenthal a fost decorat cu Ordinul Maria Terezia (Maria-Theresia-Orden) în rang de cavaler.
În campania din 1800 s-a distins înBătălia de la Marengo din 14 iunie 1800, în apropierea localității italieneAlessandria, în calitate de comandant al cavaleriei, fapt pentru care, în anul următor a fost avansat la gradul de general maior.
În războiul din 1805 a slujit din nou Italia. Vitejia sa dovedită înBătălia de la Caldiero i-a adus laudeleArhiducelui Carol, duce de Teschen. Ca urmare, a fost numit la comanda Regimentului nr. 9 de husari și a fost avansat la gradul deFeldmarschallleutnant.
În 1809 a participat din nou la campania dinItalia. Pentru chibzuința și curajul de care a dat dovadă în bătălia de la Fontana Fredda, a primit a fost decorat cu OrdinulMaria Terezia (Kommandeurskreuz des Militär-Maria-Theresienordens) în rang de comandor.
În 1812 a comandat înRusia o divizie de cavalerie din cadrul Corpului de armată „Karl Philipp Fürst zu Schwarzenberg”.
În 1812 a fost avansat general de cavalerie și numit la comanda Corpului de armată „Carl Philipp von Wrede”, al 5-lea Corp de armată din Armata de arme întrunite. Alături de acest Corp de armată a avut un rol esențial la victoriile de la Brienne/La Rothiere și Arcis-sur-Aube. După Primul Tratat de pace de la Paris (1814), a fost numit guvernator al fortăreței de laMainz, iar în 1815 comandant suprem al armatelor austriece din Italia, cu care a învins armata condusă deJoachim Murat, apoi a avansat spre Franța, unde după ce l-a învins peLouis Gabriel Suchet, a cuceritGrenoble, iar la 11 iulie a capitulat și orașulLyon.
Frimont a fost numit comandant al trupelor austriece de supraveghere, staționate în Franța, pentru ca în 1819 să fie numit general la comanda trupelor dinVeneția, iar în 1821 comandat suprem al forțelor trimise să reprime revolta dinNeapole. Pe 24 martie 1821 a intrat victorios în Neapole, fapt pentru care, Ferdinand I,rege al Neapolelui, i-a conferit titlul de principe de Antrodocco și i-a dăruit 220.000 de ducați.
În 1825 a fost numit comandant al Uniunii Lombardo-Venețiene, a reprimat în 1831 rebeliunea dinModena și, în același an, a fost numit președinte al Consiliului Aulic de Război (Hofkriegsrat). Deoarece sănătatea sa era slăbită după atâția ani de războaie, a murit la scurt timp după sosirea sa la Viena.[4]
Pentru serviciile sale în slujba împăratului, la1 septembrie1819 Frimont a fost numit conte dePalota și, împreună cu această localitate, mai primește încă cinci sate.[5],[6]
Contele și-a investit o parte din cei 220.000 de ducați înPalota, o mică așezare dinComitatul Bihor, în prezent înjudețul Bihor, locuită deșvabi șiunguri, unde, pe domeniul cu careLeopold al II-lea, Împărat Roman i-a răsplătit fidelitatea, a ridicatbiserica, școala și mai multe clădiri.[7]
Contele Johann Maria Philipp Frimont a construitbiserica din Palota între anii 1825 și 1829 și a dotat-o cu clopote,orgă și mobilier. După dorința sa, slujbele se țin și astăzi, alternativ, înlimba germană șilimba maghiară.[8]
Johann Maria Philipp Frimont, conte de Palota și prinț de Antrodocco, este înmormântat într-o criptă din beciul bisericii pe care a ctitorit-o. Este îmbrăcat în mantia lui vișinie și ține la piept sabia poleită cu aur, în care a crezut toată viața. A dorit ca după ani de bătălii să se retragă cu familia la Palota. A murit însă și n-a apucat să-și vadă visul împlinit.[7]
|titlelink= (ajutor) | LaWikisursă există există texte originale legate de acest articol: |
