Johann Friedrich provine dintr-o veche familie burgheză dinSuebia. O legendă a familiei spune, că în jurul anului 1350 un anumit Urbanus Lentulus din Roma a fost gonit din cauza credinței sale deviante și s-a stabilit înKirchheim unter Teck ca simplu cioban. Istoric apare deja la începutul secolului al XVI-lea Michael Gmelin. Fiul lui a fost pastorul luteran Wilhelm (1573-1635), protopărintele familiei. Din el se trage de acea și tatăl lui Johann Friedrich, renumitul medic, botanist și chimist Philipp Friedrich Gmelin (n. 19 august 1721, Tübingen – d. 9 mai 1768 Tübingen) precum unchiul, faimosul naturalist și cercetător alSiberiei Johann Georg Gmelin (n. 10 august 1709, Tübingen – d. 20 mai 1755 Tübingen).
Viitorul savant a fost primul fiu al lui Philipp Friedrich din căsătoria (1747) cu Marie Elisabeth Weihenmaier (1723-1773), fiica unuiprelat.
Johann Friedrich s-a căsătorit la 15 aprilie 1779 cu Rosine Luise (n. 15 septembrie 1755,Nürtlingen – d. 18 mai 1828, Göttingen), fiica primarului de Nürtlingen Johann Gottlieb Schott. Soții au avut trei copii, pe Ludwig (1783-1787), Eduard (n. 10 octombrie1786, Göttingen - d. 20 martie Tübingen)[4] șiLeopold (1788-1853), chimist și profesor universitar.[5]
Johann Friedrich Gmelin pe la 1780Mormântul soţilor Gmelin
În anul 1769, Gmelin și-a luat doctoratul laUniversitatea Eberhard Karl din Tübingen cu temaIrritabilitatem vegetabilium in singulis plantarum partibus exploratam ulterioribusque experimentis confirmata („Iritabilitatea plantelor leguminoase detectată în fiecare din părțile plantei și confirmată ulterior prin experimente”).[6] Conducător de doctorat a fost tatăl lui, Philipp Friedrich. Apoi a fost angajat, în 1772, mai întâi la aceiași universitate ca profesor asociat de medicină, după acea, în 1775, laUniversitatea Georg-August din Göttingen ca profesor asociat defilozofie, iar după 3 ani, ca profesor titular, inițial numai dematematică, dar după scurt timp și pentru scaunele debotanică,chimie șimineralogie. Tot în 1778, a devenit membru al „Academiei de Științe din Göttingen”.[7][8] Deja cu patru ani mai înainte, în 1774, a fost ales membru alAcademiei Leopoldine.[9]
În 1783, Gmelin a înființat unul din primele laboratoare publice în casa sa, la Hospitalstrasse din Göttingen, unde, în 1805, elevul luiFriedrich Stromeyer a introdus pentru prima dată o practică de chimie pentru studenți.
Gmelin a lucrat în primul rând ca autor de manuale pentru chimie, farmacie, mineralogie și botanică. În acest domeniu a publicat de exempluAllgemeine Geschichte der Gifte („Istoria generală a toxinelor”) în 2 volume (1776-77),Grundriß der Mineralogie („Schiță bazală a mineralogiei”, 1790),Grundriß der Pharmazie („Schiță bazală afarmaciei”, 1792) șiGeschichte der Chemie („Istoria chimiei”) în 3 volume (1797-1799). Din punct de vedere forestier, eseul lui cu privire la uscarea lemnului pringândacul de scoarță (Scolytinae) din 1787 (Abhandlung über die Wurmtrocknis) a fost de o prezentare aprofundată. În primul rândgradația acestor insecte provocase o pagubă enormă în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, transformând întregulHarz Superior, anterior plin de păduri, într-o goliciune (vezi cartea sub „publicații”).[10] Între 1788 și 1793 a publicat o ediție extinsă a marii opereSystema Naturae a luiCarl von Linné, pe care a desemnat-o ca cea de-a 13-a ediție.
Vasili Mihailovici Severgnin (rusă: Василий Михайлович Севергин, 1765-1826), profesor universitar, chimist,geolog și mineralog rusesc, a scris despre profesorul său, că el a fost un om de știință „cu cea mai extinsă cunoaștere a materiilor. Scrierile sale sunt scrise cu o precizie rară, emoție și înțelegere, diligență și informații extinse pe care le vedem peste tot.”[12] Marele savant a murit mult prea devreme, la vârsta de doar 56 de ani în Göttingen.
Artemisia gmelinii din genul de planteArtemisia a fost denumită după el.
La 16 februarie 1983, Societatea Chimiștilor Germani (Gesellschaft Deutscher Chemiker e.V.) a creat „Premiul Johann Friedrich Gmelin” (Johann Friedrich Gmelin-Preis) până în anul 2003.[15]
Gmelin a fost membru multor societăți, între altele:
Gmelin:Allgemeine Geschichte der pflanlichen Gifte, 1777
Abhandlung von den giftigen Gewächsen, welche in Deutschland und vornämlich in Schwaben wachsen, Editura Widmanstätterische Erben, Graz 1774
Allgemeine Geschichte der Gifte, 2 vol., Editura Weygandsche Buchhandlung, Leipzig 1776-77[3]
Allgemeine Geschichte der Pflanzengifte, Editura Gabriel Nicolaus Raspe, Nürnberg 1777[4]
Allgemeine Geschichte der mineralischen Gifte, Editura Gabriel Nicolaus Raspe, Nürnberg 1777.[5]
Des Ritters Carl von Linné vollständiges Natursystem des Mineralreichs, nach der zwölften Lateinischen Ausgabe - In einer freyen und vermehrten Übersetzung von J. F. Gmelin, 4 volume, Editura Gabriel Nicolaus Raspe, Nürnberg 1777-1779[6]
Johann Friedrich Gmelins Einleitung in die Chemie zum Gebrauch auf Universitäten, Editura Gabriel Nicolaus Raspe, Nürnberg 1780[7]
Einleitung in die Pharmacie, Editura Gabriel Nicolaus Raspe Nürnberg 1781[8]
Beyträge zur Geschichte des teutschen Bergbaus, Editura Gabriel Nicolaus Raspe Nürnberg 1783
Ueber die neuere Entdeckungen in der Lehre von der Luft, und deren Anwendung auf Arzneikunst, Editura Gabriel Nicolaus Raspe Nürnberg 1784
Grundsätze der technischen Chemie, Editura Gabriel Nicolaus Raspe Nürnberg 1786
Abhandlung über die Wurmtrocknis, Editura Crusiusische Buchhandlung, Leipzig 1887[9]
Caroli a Linné systema naturae per regna tria naturae, secundum classes, ordines, genera, species, cum characteribus, differentiis, synonymis, locis ... Editio decima tertia, aucta, reformata, Editura Georg Emanuel Beer, Leipzig 1788-1793 în 3 volume și mai multe părți:
Partea 2:Regnum Vegetabile', p. 885-1661 (1792)[17]
Volumul 3:Regnum Lapideum, p. 1-476 3 plăci (1793)[18]
Grundriß der Mineralogie, Editura Johann Georg Rosenbusch, Göttingen 1790
Grundriß der Pharmazie, Editura Johann Georg Rosenbusch, Göttingen 1792
Apparatus Medicaminum tam simplicium quam praeparatorum et compositorum in Praxeos Adiumentum consideratus, cu mai multe plăci, Editura Dieterich, Göttingen 1795-1796[19]
Geschichte der Chemie, 3 volume, Editura Johann Georg Rosenbusch, Göttingen 1797-1799
Allgemeine Geschichte der thierischen und mineralischen Gifte, Editura Johann Karl Müller, Erfurt 1806[20]
A tradus lucrarea lui Alexander Russell în 2 volume al „Istoriei naturale de Aleppo” (1797)[16]
^Moriz Gmelin: „Der Stammbaum der Familie Gmelin”, Editura G. Braun’sche Hofbuchhandlung, Karlsruhe 1877, p. VIII, XXIII-XXIV, p. 94-95Genealogia Gmelin
^Nikolai Karamzin: „Istoria statului rus”, Sankt Petersburg: 1818, p. 260
^Frank Gill (ed.), David Donsker, (ed.): „IOC World Bird List Version 5.4”, International Ornithologists' Union,Lista globală a pasărilor
^R. I. Vane-Wright: „The butterflies named by J. F. Gmelin (Lepidoptera: Rhopalocera), în: „Bulletin of the British Museum (Natural History),Entomology”, nr. 32, Londra 1975, p. 17-64
^Karl Heinrich Ludwig Pölitz:Handwörterbuch der Wissenschaften und Künste: Nach ihrer allmähligen ..., vol. 1, Editura Montag- und Weßische Buchhandlung, Regensburg 1805, p. 456
August Hirsch (ed.), Albrecht Ludwig Agathon Wernich (ed.) Ernst Julius Gurlt (ed.):Biographisches Lexikon der hervorragenden Ärzte, Editura Urban & Schwarzenberg, Viena-Leipzig 1884; vol. 2, p. 776-777
Biographie universelle ancienne et moderne, vol. 16, Editura Michaud, Paris 1843, p 648-649
Charles-Louis-Fleury Panckoucke:Dictionaire des Sciences Medicales - Biographie Medicale, vol. 4, Editura C. L. F. Panoucke, Paris 1822, p. 454-456
Materiale media legate deJohann Friedrich Gmelin laWikimedia Commons
.svg)
