Joseph „Satch” Satriani (n.,Westbury(d),Hempstead(d),New York,SUA)[5] este un chitaristamerican, cel mai bine cunoscut specialist în rock-ul instrumental, nominalizat laPremiile Grammy de mai multe ori. La începutul carierei, Satriani a lucrat ca instructor/profesor de chitară, iar unii elevi de-ai săi au ajuns nume importante ale muzicii rock, cum ar fiSteve Vai sauKirk Hammett. Satriani a fondat turneul G3, cântând și cu mulți alți muzicieni (e.g. chitariștiiEric Johnson sauJohn Petrucci de laDream Theater).
Născut înWestbury(d),New York, Satriani începe să cânte la chitară încă de la vârsta de 14 ani, fiind puternic influențat de moartea luiJimi Hendrix. Conform declarațiilor sale, Satriani a auzit oribila veste în timpul unui antrenament de fotbal, fapt care l-a făcut să renunțe la acest sport pentru a deveni chitarist.[6] In 1974, Satriani incepe să studieze stilul de muzicăjazz impreună cuBilly Bauer(d) șiLenny Tristano. După o scurtă perioadă acesta începe să predea lecții de chitară unuia dintre cei mai buni studenți ai săiSteve Vai (atunci ambii adolescenți respectiv elevi de liceu). În același timp studiază muzica laFive Towns College(d).
Satriani își începe cariera muzicală înSan Francisco într-o trupă numită The Squares. Mai apoi este invitat să cânte în trupăGreg Kihn Band(d) care se afla într-un moment critic al carierei, însă a cărei generozitate l-a ajutat pe Satriani să își plătească imensa datorie de la realizarea primului album.
În 1987 cel de-al doilea album intitulat "Surfing With The Alien(d)" aduce noi hituri la radio și este primul album instrumental care ajunge în topuri după mulți ani. În 1989 Satriani lansează albumul intitulatFlying in a blue dream(d), speculându-se că pentru crearea acestui album artistul a fost inspirat de moartea tatălui său din același an. Cântecul "One big rush" a fost folosit ca soundtrack pentru filmul luiCameron Crowe(d), "Say anything...".
În 1992, Satriani lansează albumul "The Extremist" care este apreciat de critici. Unul dintre cântecele de pe acest album intitulat "Summer Song" a avut mai multă popularitate și datorită firmeiSony, care a folosit cântecul pentru o campanie publicitară. În anul 1993, Satriani s-a alăturat trupei Deep Purple ca înlocuitor temporar al chitaristuluiRitchie Blackmore în turneul japonez al trupei. Concertele au fost un succes, iar lui Satriani i s-a oferit invitația de a rămâne permanent în trupa Deep Purple, însă acesta a refuzat oferta în detrimentul unei cariere solo și a unui contract semnat cuSony(d). În anul 1996 Satriani pune bazeleG3(d), un concert care avea la bază trei chitariști. Versiunea originală a acestui concert i-a avut la bază pe Satriani, Vai șiEric Johnson(d). Turneul G3 a continuat în mod periodic, cu Satriani ca singurul membru permanent. Pe lângă Vai și Johnson, alți chitariști de renume internațional au contribuit la acest proiect:Yngwie Malmsteen,John Petrucci(d),Kenny Wayne Shepherd(d),Robert Fripp,Andy Timmons(d),Uli Jon Roth(d),Michael Schenker(d),Adrian Legg(d),Paul Gilbert(d),Steve Morse șiSteve Lukather(d). În anul 1998 Satriani lansează albumul "Crystal Planet(d)", urmat de albumul "Engines of creation(d)".
În 2002 Satriani lansează albumul "Strange beautiful music" iar in 2004 albumul "Is there love in space?". În Mai 2005, Satriani include in turneu pentru prima oara și India, având concerte în orașe precumCalcutta,Mumbai sauDelhi. În 2006, Satriani lansează albumul "Super Colossal(d)". Tot în acest an el va apărea ca susținător oficial alLittle Kids Rock(d), o organizație non-profit care donează instrumente muzicale și oferă lecții gratuite pentru copiii din școlile Statelor Unite.
În data de 7 august 2007, relansarea albumului "Surfing With the Alien" va celebra cei 20 de ani trecuți de la lansarea acestuia din 1987. Următorul album initulat "Professor Satchafunkilus and the Musterion of Rock(d)" va fi lansat în 1 aprilie 2008.[7]În 29 mai 2008, o nouă trupă numităChickenfoot a luat naștere, Satriani fiind chitaristul acestei trupe. Împreună cuSammy Hagar(d),Michael Anthony(d) și toboșarul de laRed Hot Chili Peppers,Chad Smith(d), Satriani a lansat albumuldebut album(d) în data de 5 iunie 2009.[8] Cel de-al doilea album al trupei Chickenfoot s-a numit "III".
În 5 octombrie 2010, cel de-al 13-lea albumBlack Swans and Wormhole Wizards(d) este lansat sub egida Joe Satriani.[9] Urmează la 7 mai 2013[10]"Unstoppable Momentum(d)", iar cel mai recent album al său se numește "Shockwave Supernova", lansat la 24 iulie 2015. Pe 16 septembrie 2017, Satriani a anunțat lansarea următorului său album de studio, What Happens Next, prin intermediul rețelelor de socializare. Albumul a fost lansat pe 12 ianuarie 2018 în colaborare cu fostul basist al grupului Deep Purple- Glenn Hughes- și cu bateristul grupului Red Hot Chili Peppers, Chad Smith.
Satriani este considerat un chitarist cu o tehnică aparte. De-a lungul carierei, acesta a abordat mai multe stiluri și tehnici, incluzând legatouri. Încă de la început Satriani a fost influențat de artiști precumJimi Hendrix,Eric Clapton,Jimmy Page,Ritchie Blackmore sauJeff Beck.
Sub egidaIbanez(d) Satriani a lansat mai multe chitare și amplificatoare pe care le folosește în fiecare concert. Câteva exemple de chitare Ibanez din seria Joe Satriani sunt: JS1000, JS1200, JS2400, JSBDG, sau JS20th.Pedalele folosite pentru efecte, includ firma Vox și cunoscuta pedală Wah-wah. Satriani a mai semnat un parteneriat cu Planet Waves pentru a crea o linie de pene și curele pentru chitară, înfățișând desene proprii.
Deseori Satriani face trimitere la anumite teme și povești ale genului science fiction. "Surfing with the Alien," "Back toShalla-Bal(d)," și "The Power Cosmic 2000" se referă la personajulSilver Surfer(d) în timp ce "Borg Sex" are legătură cuStar Trek. Piesa "Crowd Chant" de pe albumul "Super Colossal", s-a numit inițial "Party on the Enterprise" . Acest cântec este folosit și ca o celebrare a golurilor în cadrul mai multor echipe de hockey sau fotbal din Statele Unite. Un alt cântec de pe "Super Colossal", "Redshift Riders", face referire la ideea că în viitor, când oamenii vor putea călători în tot universul, vor putea profita de efectul cosmologic și vor putea pivota pe lângă obiecte planetare de mari dimensiuni.[11] Piesa "I just wanna rock" de pe albumul "Professor Satchafunkilus and the Musterion of Rock", povestește despre un robot care în fuga sa dă peste un concert rock.[12]
Satriani se află pe locul doi în topul celor mai nominalizați artiști, fără a câștiga niciodată. Acesta se află la cea de-a 15-a nominalizare, pe locul întâi fiindBrian McKnight(d) cu 16 nominalizări.[13][14]