A XXII-a ediție a Jocurilor Olimpice de iarnă s-a desfășurat în orașulSoci,[1]Rusia în perioada7 -23 februarie2014, câteva probe având loc însă în orașul-stațiuneKrasnaia Poliana. Au avut loc 98 de probe sportive în cadrul a 15 sporturi. AtâtJocurile Olimpice cât și celeParalimpice au fost organizate deComitetul de Organizare Soci (COS).
Construcțiile din cadrul pregătirilor pentru JO au inclus construirea de arene noi și modernizarea telecomunicațiilor, energiei și a infrastructurii transportului din zonă. De asemenea, un nou parc olimpic a fost construit pe coasta dinspreMarea Neagră a Văii Imeretin, cu alte locații de desfășurare aflate într-o zonă centrală. Arenele din Krasnaia Poliana au fost și ele noi.
Pregătirea acestui eveniment a iscat și câteva controverse: mutarea locuitorilor, istoria locației, nivelul ridicat de corupție, poluarea mediului înconjurător și chiar tratamentul asupra persoanelor din comunitateaLGBT.
Aceasta a fost prima ediție a Jocurilor Olimpice, cuThomas Bach în funcția de președinte alCIO.
Șapte orașe au concurat la CIO pentru a fi selectate drept orașe-gazdă a aceste ediții a JO de iarnă. În iunie 2006, orașeleAlmatî dinKazahstan,Borjomi dinGeorgia,Jaca dinSpania și capitalaBulgariei,Sofia nu au fost admise în selecția finală. În timp ce Almatî și Sofia s-au mai înscris la selecțiile pentru găzduirea JO de iarnă, pentru Jaca și Borjomi este prima oară. Motivul de respingere a candidaturii orașului Borjomi a fost distanța prea mare dintre acesta și capitalaTbilisi (200 km). Dacă vreunul dintre aceste orașe câștiga selecția, era pentru prima dată când se organiza vreo ediție a JO de iarnă în țările lor, în Spania mai organizându-se doarOlimpiada de vară din 1992. Sofia a fost respinsă din cauza răspunsului slab din parteaComitetului Olimpic Național Bulgar. Orașele care au intrat în finală au fostPyeongchang dinCoreea de Sud,Salzburg dinAustria și orașul câștigător,Soci dinRusia. După ce a fost respins de două ori, orașului Pyeongchang i s-a acordat șansa de a organizaJO de iarnă din 2018.
Organizarea celei de-a XXII-a ediție a Jocurilor Olimpice de iarnă a fost atribuităComitetului de Organizare al Jocurilor Olimpice de la Soci din 2014 (SOOC) care a fost fondat de Comitetul Olimpic Rus pe data de2 octombrie2007. În funcția de președinte a fost ales Alexander Zhukov.[5] Comitetul are diverse sarcini organizatorice: pregătirea competițiilor, operarea locurilor de desfășurare, îmbunătățirea infrastructurii și asigurarea financiară a Jocurilor. Cu ocaziaJocurilor Olimpice de iarnă din 2010 de laVancouver, membrii comitetului, Dmitri Tschernyschenko și Andrey Stroev au declarat într-un interviu că din punct de vedere financiar, situația este stabilă, în ciuda ratei mari a corupției din zonă și că au strâns peste un miliard de dolari din sponsorizări private.[6] Circa 30.000 de persoane au asigurat buna desfășurare a Jocurilor în timpul acestora.[7]
Pentru Jocurile Olimpice de iarnă, infrastructura transporturilor a fost înnoită, consolidată și extinsă. Drumurile, podurile și tunelurile au fost reabilitate astfel încât au accelerat traficul în zonă. Conform președintelui autorității pentru drumuri, în 2009 lipseau din buget 70 de milioane de euro, așa că lucrările puteau fi întârziate.[8] În plus, criza economică ar fi pus în pericol stadiul construirii locurilor de desfășurare, investitorii fiind pe cale să plece, „goniți” de aceasta, majoritatea arenelor fiind suportate de investitori privați. În prima jumătate a anului 2008, presa rusă a anunțat că 8 din cele 14 noi arene olimpice nu aveau încă investitori.[8] Pentru această ediție a JO, au fost construite aproximativ 800 de autobuze și autocare noi care după încheierea competițiilor sunt folosite în alte orașe.
Majoritatea atleților și invitaților au sosit cu avionul la Soci prinAeroflot, cea mai mare companie rusă de transport aerian. Aceasta prevede în programul de iarnă 2013-2014 precum și în timpul desfășurării JO, câte 5 zboruri dus-întors cu rutaMoscova-Soci, dar numărul acestora putea suplimentat la 12 în caz de nevoie. Clienții au putut beneficia de conexiune gratuităWi-Fi.[9]
Trenul este o parte importantă a procesului de transport. Din stațiunea Soci, și până la „Sanki Sliding Center” a fost disponibilă o rută de tren ce se întinde pe o distanță de 48 de kilometri, care parcurge 12 tuneluri și 48 de poduri. În total, linia are o lungime de peste 128 de kilometri. O altă linie leagă Soci de aeroportul local. Mai mult de jumătate dintre pasagerii aeronavelor au ajuns în stațiune cu trenul. Durata de parcurgere a fost estimată la mai puțin de o oră. Pe aceste rute funcționează trenuri „Lastochka”, bazate pe modelulSiemensDesiro, care rezistă la temperaturi între minus și plus 40 °C. În plus, acestea sunt dotate cu rampe pentru persoanele cu dizabilități și chiar oarbe care folosescalfabetul Braille.[9]
Principala companie care s-a ocupat cu dezvoltarea structurilor de telecomunicații în regiunea Soci a fost compania americanăAvaya care a investit în acest proiect aproximativ 580 de milioane de dolari. Avaya a reprezentat o parte vitală la capitolul tehnologie și a oferit suportul necesar pentru buna desfășurare a operațiilor: tehnicieni și echipament profesional. Operatorul rus de telefonie mobilă MegaFon a îmbunătățit structura telecom cu peste 700 de antene telecom cu internet 2G/3G/4G. Aceasta a fost prima ediție a JO la care a fost disponibilă conexiune de internet 4G la viteză de 10MB/s. Întreaga structură de telecomunicații a fost păstrată în Soci și după terminarea jocurilor, aceasta fiind una dintre cele mai avansate regiuni din Rusia din punct de vedere al rețelelor de telecomunicații.[9]
Logo-ul a fost compus de către agenția internațională de designInterbrand, iar în urma expertizei, a fost prezentat de către Comitetul Olimpic Rus la data de1 decembrie2009 laMoscova.[10] Este prima dată în istoria Jocurilor Olimpice când o siglă reprezintă un link de internet,sochi2014.ru. Elementele „Sochi” și „2014” sunt umplute cu culoare albastră în timp ce „.ru” nu are culoare, ci doar un contur de culoare albastră. Elementele întâi precizate sunt așezate unul sub altul, astfel încât oferă impresia uneiimagini în oglindă și reprezintă vârfulMunților Caucaz precum și adâncimeaMării Negre. Sub domeniul de internet este amplasat simbolul olimpismului, cele 5 cercuri. Sigla se adresează tinerilor și generației digitale care nu mai prezintă nicio barieră între națiuni și iubitorii spoturilor de iarnă.
Candidatura orașului Soci s-a lansat sub sloganul „Poartă către viitor” (Gateway to the Future) sub pretextul că JO 2014 reprezintă o poartă către o dezvoltare susținută pe plan sportiv, social, economic și ecologic. Conform președinteluiComitetului Olimpic Rus, Dmitry Chernichenko, aceste jocuri „vor schimba întreaga regiune”. Deși investițiile au fost estimate la 35 de miliarde de euro, experții străini s-au îndoit de stabilitatea și de compabilitatea ecologică a desfășurării unui asemenea eveniment într-un oraș cu climă subtropicală.[11]
Motoul final al JO a fost publicat în septembrie 2012 sub forma „Fierbinte. Rece. Al tău.” (Hot. Cool. Yours.) Dmitry Chernichenko a spus că acest moto descrie diversitatea Rusiei. Se referă și la „pasiunea pentru sport, sezonul rece și percepția în lume despre Rusia și despre JO”.[12]
Locuitorii orașului Soci și-au exprimat dorința ca mascota Jocurilor Olimpice de Iarnă din 2014 să fie delfinul pe schiuri,[13] desenat de pictorița dinIaroslav, Olga Beliaeva. Alegerea a avut loc pe data de2 martie2008, împreună cualegerea președintelui Federației Ruse la toate secțiile de votare din oraș printre cei 270 de mii de alegători. Totuși, după ce au fost anunțate rezultatele votului,purtătorul de cuvânt al comitetului orgazițional „Soci-2014” a remarcat că mascota oficiala a Jocurilor Olimpice de Iarnă nu urma să fie fi anunțată mai devreme de anul 2011.[14]
Până la data de1 septembrie2010, fiecare cetățean al Rusiei putea trimite o variantă proprie pentru mascota JO de la Soci. Au fost trimise peste 24.000 de propuneri. La data de21 decembrie2010 au fost afișate rezultatele primei etape prin vot online. Primul loc a fost ocupat la distanță de „Zoich”, urmat pe locul al doilea de „Mănușile fericite”. Deși a câștigat cu o majoritate, mascota „Zoich” nu a fost apropată deoarece membrii Comitetului Olimpic Rus au spus că această variantă a mascotei a fost creată de către niște membri oficiali pentru a atrage atenția asupra procesului de votare.[15]
Unsprezece propuneri au ajuns în marea finală a competiției. Pentru selecția mascotelor, a fost selectat un juriu împreună cu directorul general, finală care a fost transmisă pe postul național al Rusiei,Pervîi Kanal („Primul Canal”). Cele 11 propuneri au fost: mugurar, urs polar, leopard, micul Soare,Ded Moros (Moș Gerilă), băiatul focului, fetița gheții, ursul brun, iepurele, matrioșcele și delfinul.[15] La scurt timp înainte de vot, Ded Moros a fost eliminat din lista finaliștilor deoarece mascota aleasă ar fi intrat în cazul alegerii acestuia, în proprietateaComitetului Internațional Olimpic.
Votarea televizată a mascotelor a avut loc pe data de26 februarie2011, iar 1,4 milioane de telespectatori și-au exprimat votul. Primele trei locuri au fost ocupate deleopardul cu 28,4% (designerː Vadim Pak),ursul polar cu 18,3% (designerː Oleg Serdechny) șiiepurele cu 16,4% (designerː Silvia Petrova). Mascotele paralimpice alese au fost Băiatul focului („Raza de lumină”) și Fetița zăpezii („Fulg de nea”).[15]
Cele 1300 de medalii de aur, argint și bronz pentru Jocurile Olimpice și Paralimpice de iarnă din 2014 au fost produse de fabrica rusă de bijuterii „Adamas”.[16] Pentru acestea a fost nevoie de 3 kilograme de aur, 2 tone de argint și 700 de kilograme de bronz. O medalie de aur are în compoziție 525 de grame de argint și 6 grame de aur. Medaliile au un diametru de 10 cm și au un insert semi-cercular dintr-un policarbonat de mare transparență, folosit pentru prima dată la JO. Cei 25 de pași care trebuie urmați în cursul confecționării unei medalii s-au efectuat în 8 ore pentru fiecare medalie. Toate metalele au fost finanțate de guvernul rus, iar medaliile au fost confecționate doar de experți ruși.[17][18][19]
Torța olimpică a fost aprinsă pe data de29 septembrie2010 înOlimpia antică, începând o călătorie de șapte zile din Grecia până în Rusia. Defilarea torței olimpice a început laMoscova pe data de7 octombrie2013 și a parcurs 83 de orașe din Rusia, ajungând la Soci în ziua ceremoniei de deschidere, pe7 februarie2014.[20] Este cea mai lungă defilare a torței olimpice din istorie, aceasta parcurgând o rută de 64.000 de kilometri, de laKaliningrad în vest, la Chukotka în est.
Torța olimpică a ajuns și laPolul Nord pentru prima dată printr-un spărgător de gheață nuclear și tot pentru prima dată, a ajuns în spațiu laStația Spațială Internațională, fiind dusă de astronauții ruși Oleg Kotov și Serghei Riazansky.[21] Torța a atins și cel mai înalt punct dinEuropa,Muntele Elbrus și cea mai mare adâncime, laLacul Baikal.[22]
Torța olimpică este de culoare roșie, culoarea tradițională a sportului rus. Conceptul din spatele torței se bazează pe contrastele Rusiei. Combină motive din folcorul rus cu inovația noilor tehnologii. Forma torței dorește să dea impresia unei păsări magice, unui fenix. Aceasta permite flacărei să rămână aprinsă în cele mai grele condiții, specifice Rusieiː vânt și viscol puternic. Torța cântărește aproape 2 kilograme.[23]
Tabelul de mai jos prezintă probele și zilele în care sunt înmânate medalii (culoarea galbenă), probele eliminatorii (culoarea albastră) și ceremonia de deschidere (culoarea verde) și cea de închidere (culoarea roșie) a Jocurilor Olimpice.Datele sunt în conformitate cuOra Moscovei (UTC+04:00).
Cu o medie de temperatură de 8,3 °C în luna februarie și cu unclimat subtropical umed, Soci este cea mai călduroasă locație care a organizat vreodată o ediție aJocurilor Olimpice de iarnă.[33] Aceasta a fost a doisprezecea ediție consecutivă a JO care interzice fumatul pe perioada evenimentului: toate locațiile de desfășurare, barurile și restaurantele din Parcul Olimpic și zonele publice au fost interzise fumătorilor.[34]
Această schiță arată conceptul Parcului Olimpic cu toate locațiile aflate în jurul Medals Plaza
Parcul Olimpic Soci a fost construit pe coastaMării Negre de-a lungul Văii Imeretin, la aproximativ 4 km de granița cuGeorgia.[36][37] Locațiile au fost construite în jurul unui bazin de apă deschis pe care a fost construit „Medals Plaza” iar terasele din apropiere se află la o distanță de doar câțiva zeci de metri. Printre noile locații de desfășurare se numără:[38]
.svg)
.svg){kind=logo}
