Movatterモバイル変換


[0]ホーム

URL:


Sari la conținut
Wikipediaenciclopedia liberă
Căutare

Iuda Iscarioteanul

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de laIuda Iscariotul)
Iuda Iscarioteanul
Date personale
NăscutProvincia Iudeea,Imperiul RomanModificați la Wikidata
Decedatanii 30 d.Hr.Modificați la Wikidata
Ierusalim,Palestina romană⁠(d)Modificați la Wikidata
Cauza decesuluimoarte accidentală[*][1] (spânzurare[2])Modificați la Wikidata
EtnieevreicăModificați la Wikidata
Religieiudaism
creștinismModificați la Wikidata
Ocupațietrezorier[*]Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba aramaicăModificați la Wikidata
Sfinți
Modificădate / text Consultați documentația formatului
Sărutul lui Iuda, deGiotto di Bondone

Iuda Iscariotul sauIuda Iscarioteanul (n.  ?,Provincia Iudeea,Imperiul Roman – d. anii 30 d.Hr.,Ierusalim,Palestina romană⁠(d)) a fost, conformevangheliilor dinNoul Testament, unul din cei doisprezeceapostoli aleși deIsus să domnească peste triburile luiIsrael înÎmpărăția lui Dumnezeu (Matei 19:28). Numele de „Iscariot” (Ioan 6:71) ar indica fie proveniența sa din satul Karioth (cca 25 km sud-est de Hebron), fie apartenența sa la grupul revoluționar alsicarilor. El este, în general, un simbol al trădării.

Relatări despre viața și moartea lui Iuda

[modificare |modificare sursă]

Conform Evangheliei după Matei, Iuda l-a trădat peIsus pentru30 monede de argint.[3]

După răstignirea luiIsus, regretând fapta, a aruncat cele 30 monede în incinta Templului lui Irod dinIerusalim (Matei 27:5), după care s-ar fi spânzurat de un copac numit de atunci „copacul lui Iuda” (lat. „Cercis siliquastrum”). Oamenii Marelui Preot Caiafa (Kaiphas) ar fi cumpărat cu acei bani hotarul de pământ „Hakeldama”, folosit ca cimitir pentru străinii decedați înIerusalim (terenul ar fi fost situat la sud de Valea Hinnom și de vechea cetate a Ierusalimului).

Relatarea dinEvanghelia după Matei diferă de cea dinFaptele Apostolilor[4] conform căreia Iuda a crăpat în două, iar locul în care a fost înmormântat a fost cumpărat de Iuda însuși, nu de preoți. Existența acestor descrieri contradictorii ale morții lui Iuda a produs probleme pentru cercetătorii care priveau textul biblic ad litteram.[5] Această problemă l-a determinat peC. S. Lewis să respingă ideea că „orice afirmație din Scriptură trebuie să fie adevăr istoric.”[6] Mai multe încercări de a armoniza Biblia au fost făcute, cum ar fi cea a luiAugustin de Hipona, conform căruia Iuda s-ar fi spânzurat pe un câmp, frânghia s-a rupt mai târziu, iar din cauza căderii corpul său s-a rupt în două,[5][7] sau că relatările dinFaptele Apostolilor se referă la două evenimente diferite.[8]

Majoritatea cercetătorilor moderni sunt de acord că este vorba de o contradicție care nu poate fi reconciliată.[9][10][11] Cercetătorii sunt de acord ca autorulEvangheliei după Matei a ținut o expunere midrașică pentru a prezenta evenimentul drept împlinire a profețiilor din Biblia ebraică. Ei susțin că autorul a adăugat detalii imaginare, cum ar fi ceitreizeci de arginți și faptul că Iuda s-ar fi spânzurat, unei tradiții mai vechi despre moartea lui Iuda.[12]

Evanghelia după Iuda

[modificare |modificare sursă]

El este personajul central alEvangheliei după Iuda, care conform luiBart Ehrman nu este Evanghelia după Iuda, ci Evanghelia despre Iuda, adică vestea cea bună despre Iuda.[13]

Conform acesteievanghelii Iuda a fost discipolul care a înțeles cine este de faptIsus,[14] fiind discipolul preferat de El (Iuda nefiind ca cei unsprezece, care erau plini de toate imoralitățile),[15] și a făcut voia luiIsus dându-l pe mâna autorităților care i-au ucis trupul, eliberându-l astfel pentru a se întoarce în Împărăția luiBarbelo (Mama Divină).[16][17]

Conform evangheliei, nu moartea luiIsus ne mântuiește, ci cunoașterea secretă comunicată deIsus lui Iuda.[18]

Evanghelia după Iuda este produsul unui autor cu înclinații gnostice din cel de-al doilea secol d. Hr. Nu este vorba despre relatarea vreunui martor ocular, nici nu este scrisă de Iuda Iscarioteanul. În contrast, Evangheliile canonice au fost scrise în primul secol d.Hr. și, cel puțin două dintre ele au fost atribuite de către tradiția creștină unor martori oculari.[19] Cele patru evanghelii canonice nu au fost scrise de martori direcți la evenimentele relatate,[20] iar ele nici măcar nu susțin că ar fi scrise de martori direcți la acele evenimente.[21][22][23]

Note

[modificare |modificare sursă]
  1. ^Faptele Apostolilor 
  2. ^Evanghelia după Matei 
  3. ^„Vînzătorul le dăduse semnul acesta: ,,Pe care -l voi săruta eu, acela este; să puneți mîna pe el!” (Matei 26:48)).
  4. ^„Deci acesta a dobândit o țarină din plata nedreptății și, căzând cu capul înainte, a crăpat pe la mijloc și i s-au vărsat toate măruntaiele, ” (Faptele Apostolilor 1:18)
  5. ^abZwiep, Arie W.Judas and the choice of Matthias: a study on context and concern of Acts 1:15–26 (în engleză). p. 109. 
  6. ^Scrisoare către Clyde S. Kilby, 7 mai 1959, citată în Michael J. Christensen,C. S. Lewis on Scripture, Abingdon, 1979, Appendix A.
  7. ^„Easton's Bible Dictionary: Judas” (în engleză). christnotes.org. Accesat în. 
  8. ^„The purchase of "the potter's field", Appendix 161 of the Companion Bible” (în engleză). Accesat în. 
  9. ^Raymond E. Brown,An Introduction to the New Testament, p. 114.
  10. ^Charles Talbert,Reading Acts: A Literary and Theological Commentary, Smyth & Helwys (2005) p. 15.
  11. ^Frederick Dale Bruner, Matthew: A Commentary, Eerdmans (2004), p. 703.
  12. ^Reed, David A. ()."Saving Judas"—A social Scientific Approach to Judas's Suicide in Matthew 27:3–10”(PDF) (în engleză). Biblical Theology Bulletin.Arhivat(PDF) din originalul de la. Accesat în. 
  13. ^Ehrman, Bart (). „The Gospel of Judas: An Overview”.The lost Gospel of Judas Iscariot: a new look at betrayer and betrayed (în engleză). New York: Oxford University Press. p. 98.ISBN 978-0-19-531460-1. Accesat în. 
  14. ^Ehrman, Bart (). „The Discovery of the Gospel of Judas”.The lost Gospel of Judas Iscariot: a new look at betrayer and betrayed (în engleză). New York: Oxford University Press. p. 67.ISBN 978-0-19-531460-1. Accesat în. 
  15. ^Ehrman, Bart (). „The Gospel of Judas: An Overview”.The lost Gospel of Judas Iscariot: a new look at betrayer and betrayed (în engleză). New York: Oxford University Press. p. 91.ISBN 978-0-19-531460-1. Accesat în. 
  16. ^Ehrman, Bart (). „Jesus, Judas and the Twelve in the Gospel of Judas”.The lost Gospel of Judas Iscariot: a new look at betrayer and betrayed (în engleză). New York: Oxford University Press. p. 130.ISBN 978-0-19-531460-1. Accesat în. 
  17. ^Ehrman, Bart (). „The Gospel of Judas and Early Christian Gnosticism”.The lost Gospel of Judas Iscariot: a new look at betrayer and betrayed (în engleză). New York: Oxford University Press. p. 104.ISBN 978-0-19-531460-1. Accesat în. 
  18. ^Ehrman, Bart (). „Jesus, Judas and the Twelve in the Gospel of Judas”.The lost Gospel of Judas Iscariot: a new look at betrayer and betrayed (în engleză). New York: Oxford University Press. p. 129.ISBN 978-0-19-531460-1. Accesat în. 
  19. ^„Semnele timpului- Evanghelia după Iuda și Scriptura”. 
  20. ^Reddish, Mitchell ().An Introduction to The Gospels. Abingdon Press. p. 13, 42.ISBN 978-1426750083. 
  21. ^Ehrman, Bart D. ().Lost Christianities: The Battles for Scripture and the Faiths We Never Knew (în engleză). Oxford University Press. p. 235.ISBN 978-0-19-518249-1. 
  22. ^Ehrman, Bart D. ().Truth and Fiction in The Da Vinci Code: A Historian Reveals What We Really Know about Jesus, Mary Magdalene, and Constantine (în engleză). Oxford University Press. p. 110.ISBN 978-0-19-534616-9. 
  23. ^Ehrman, Bart D. ().The Lost Gospel of Judas Iscariot: A New Look at Betrayer and Betrayed (în engleză). Oxford University Press. p. 143.ISBN 978-0-19-971104-8. 

Legături externe

[modificare |modificare sursă]
Control de autoritate
1Iuda Iscarioteanul a fost înlocuit cuSfântul Matia
Adus de lahttps://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Iuda_Iscarioteanul&oldid=16178776
Categorii:
Categorii ascunse:

[8]ページ先頭

©2009-2025 Movatter.jp